Alegerea Patriarhului. 41 zile ale dezinformarii
Pr. Constantin Necula, Florian Bichir, Romeo Petrasciuc
Editura Agnos, 256 de pagini

Acest volum este unul al curajului marturisirii oamenilor din Biserica în situatiile factuale ale provocarilor media. Perioada 41 – cum va fi numit intervalul dintre trecerea la cele vesnice a Prea Fericitului Teoctist si alegerea Prea Fericitului Daniel – a fost normata, mediatic, de abordari dintre cele mai spectaculare, unele dintre ele la limita bunului-simt si a deontologiei profesionale.

Cei trei autori – Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula, Florian Bichir si Romeo Petrasciuc –, ei însisi oameni de presa – au preluat, cu concursul unei organizatii de monitorizare a presei, tot ce s-a scris pe acest subiect în cotidienele centrale, încerând sa gaseasca monadele care au gestionat acest eveniment.

„Alegerea noului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române – se arata în prefata acestui volum – s-a petrecut sub o presiune mediatica teribila. Spunem teribila, pentru ca aceste alegeri pentru întâistatatorul Bisericii au fost cu adevarat primele libere din istoria mult zbuciumata a Patriarhiei Române. Cum la mijloc a fost vorba de alegeri libere, inevitabil înaintea acestui procedeu democratic al Bisericii – fara vreo implicare politica sau presiuni – am avut parte de adevarate campanii. Campanii de promovare a unui candidat, de compromitere a altuia, campanii aproape electorale… Dar si autentice campanii de manipulare si dezinformare în perioada care a durat de la trecerea la cele vesnice a Prea Fericitului Teoctist si pâna la alegerea Prea Fericitului Patriarh Daniel. În decurs de 41 de zile, în mass-media am avut de-a face cu tot spectrul manipularilor si dezinformarilor: o multitudine de zvonuri (daca iese X, ne vinde catolicilor, masonilor etc.), o lipsa de informatii care a produs implicit dezinformare – prin omisiune, reactii amplificate prin tehnica citarii încrucisate, limbaj orientat, cuvinte magice (urmasul lui Teoctist, calugar autentic, element sclipitor) etc.”

Cartea se axeaza, în abordarea sa, în principal asupra celor cinci mari diversiuni de care a avut parte aceasta perioada: moartea suspecta a Patriarhului Teoctist, implicarea masoneriei, implicarea politicului, CNSAS si dosarele Securitatii si implicarea mass-media. 256 de pagini de carte care te fascineaza cu fiecare capitol în parte, într-o analiza inedita si cu elemente tulburatoare.

Cronică pseudo-literară de Adrian Irvin Rozei [alte articole din rubrica Secante romanesti]

“O femeie nu e fericită decât în două situaţii din viaţa ei: când rămâne însărcinată şi când devine văduvă!”

De nenumărate ori am auzit acest comentariu, care mi s-a părut absurd. Nu pentru că nu cred că este adevărat (nefiind femeie, nu-mi permit să-mi dau cu părerea asupra unor sentimente atât de intime). Ci pentru că cele două ipostaze menţionate mi se par perfect contradictorii: când o femeie devine văduvă, se bucură pentru că îşi regăseşte libertatea; când e însărcinată ştie că intră într-o sclavie de 30 ani. De ce tocmai treizeci? Pentru că această vârstă corespunde, aproximativ, la cea când copii ei vor avea, la rândul lor, copii. Ori, la întrebarea: “De ce bunicii se înţeleg atât de bine cu nepoţii lor?”, mi s-a răspuns: “Copiii noştri sunt duşmanii noştri. Deci copiii copiiilor noştri fiind duşmanii duşmanilor noştri, ei devin, în mod natural, prietenii noştri!”.

Asta era valabil, cu aproximaţia duratei unei generaţii, timp de secole. Iată însă că în ultimii ani, cel puţin în lumea economic dezvoltată, acestui lanţ al eredităţii începe să-i sară, pe ici, pe colo, câte una dintre zale. Pentru că din ce în ce mai multe femei încep să refuze să devenă mame.

Bărbaţi cărora le era oroare să devină părinţi şi care-şi exprimau în mod făţiş dispreţul faţă de “mucoşi” au existat dintotdeauna. Ajunge să amintim spusele unui W. C. Fields, care afirma că: “Un om care nu iubeşte câinii şi copiii nu poate fi intrinsec rău!”. Sau cele ale lui Sacha Guitry, care remarca: “Iubesc copiii care urlă, pentru că sunt imediat îndepărtaţi de mine!”.

Însă femeile, la care se presupune că instinctul matern este o compozantă esenţială a naturii lor, asigurau, cel puţin, reproducerea generaţiilor anterioare, măcar ca număr. Şi iată că deodată natalitatea în diferite ţări economic dezvoltate a scăzut într-un astfel de ritm încât autorităţile se tem că în câţiva zeci de ani nu va mai avea cine să ne plătească pensiile! Însă, cum se spunea altă dată, “mijloacele de producţie în acest domeniu neaparţinând sectorului naţionalizat, le este greu guvernanţilor să influenţeze producţia de manieră autoritară”. Am văzut că nici măcar măsurile dictatoriale luate de un Ceauşescu n-au produs, pe termen lung, rezultatele scontate.

Continuare »

PLACHETA de versuri ale popularului actor Ernest Maftei, intitulată „Autografe”, reuneşte între coperţile sale poeziile publicate sub acelaşi titlu în 1994, într-o ediţie cu tiraj relativ redus. De asemenea, sunt reproduse câteva postume, pe care Bădia – cum ii spuneau apropiaţii şi admiratorii – ţinea mult să le cuprindă într-o a doua ediţie.

Mănunchiul de versuri care alcătuiesc acest volum reprezintă o latură mai puţin cunoscută a talentului lui Ernest Maftei. Puţini ştiu că debutul său literar se pierde mult în urmă, în timpul când era elev al Şcolii Normale din Bacău. Aici va publica primele poezii în revista „Liliacul”, editată împreună cu câţiva colegi.

Din versurile Bădiei răzbate viforul tineresc şi rebel ce i-a dominat mereu făptura dar, în acelaşi timp, înţelepciunea întemeiată pe o anumită ordine a spiritului îndeamnă la reflecţie.

Ernest Maftei s-a născut la 6 martie 1920, în comuna Prăjeşti (Bacău). Urmează cursurile Şcolii Normale din Bacău, aici manifestându-se primele licăriri ale talentului său nativ. Tot aici, intră în « Frăţia de Cruce » (FDC), organizaţie de elevi a Mişcării Legionare, devenind curând chiar şeful judeţean al acestei organizaţii.

Apartenenţa sa politică o va plăti cu ani de detenţie, atât în timpul dictaturii regelui Carol II– fiind deţinut câteva luni în lagărul de la Vaslui -, al dictaturii antonesciene, dar şi sub totalitarismul comunist – trecând prin penitenciarele Văcăreşti, Jilava, Aiud, Galaţi etc.

În ciuda persecuţiilor şi detenţiei, urmează – cu întreruperi - Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică din Iaşi (1941-1945), în 1942 fiind angajat de Victor Ion Popa la filiala din Iaşi a Teatrului „Muc şi lumina”.

După război este şomer şi hăituit de autorităţile comuniste. Joacă totuşi la Teatrul Poporului din Bucureşti, dar sub numele fals de Erman Valahu, neputând să-şi ridice, în 1947, titlul « Meritul Cultural », pentru a nu se deconspira. În 1952 îl găsim la Teatrul de Comedie din Bucureşti şi la Teatrul Giuleşti.

1949 reprezintă anul debutului în cinematografie, unde va face o carieră de excepţie, jucând în peste 200 de pelicule, unele dintre ele adevărate capodopere ale filmului românesc. Devine unul din cei mai populari actori, întemeind, în anii 1980, alături de Colea Răutu, Uniunea Cineaştilor din România.

Fiind un anticomunist fervent, iubitor al Libertăţii şi al Neamului Românesc, participă în noaptea de 21-22 decembrie 1989 la marea manifestaţie din Piaţa Universităţii. Tot aici îl vom regăsi în aprilie-iunie 1990, ca sprijinitor şi animator al manifestaţiei-maraton prin care tineretul anticomunist se opunea continuităţii structurilor comuniste care confiscaseră Revoluţia. În ziua de 14 iunie 1990 a fost ridicat de acasă de cinci indivizi deghizaţi în mineri, bătut şi aruncat pe taluzul Damboviţei, unde a zăcut inconştient timp de şapte ore, fiind salvat de un cetăţean care l-a dus la spitalul de urgenţă.

După 1989 a activat pentru Libertate, Dreptate şi Credinţa strămoşească, precum şi pentru instaurarea Statului de Drept în societatea românească, în diferite organizaţii civice şi politice. Din 1997 devine membru al Partidului « Pentru Patrie », alăturându-se luptei vechilor săi camarazi de credinţă şi suferinţă.

Volumul “Autografe” a fost publicat de editura “Sânziana”, are 80 de pagini şi poate fi comandat la tel. 0752-296.242 sau la adresa de e-mail buciumul@yahoo.com.

Florin Dobrescu

FORMATIA ROCK Travka si-a incheiat, ieri, turneul de lansare al celui de-al doilea album, “Vreau sa simt Praga”. George, Alexei, Misha, Mizdan si Cristi trag linie si aduna ce-au semanat intr-o campanie inedita, inceputa in urma cu doua luni printr-o lansare neconventionala, din care a lipsit o prezenta nesuferita si rigida: copyright-ul.

“Vreau sa simt Praga” este primul album disponibil in Romania sub o licenta de tip “Creative Commons” [1]. Mai exact, Travka pastreaza pentru realizarile sale doar o parte dintre componentele uzuale ale drepturilor de autor, cedandu-le pe celelalte fanilor si iubitorilor muzicii in general. Cele 11 piese ale albumului pot fi descarcate liber de pe site-ul Radio Lynx, partenerul “strategic” al acestui proiect, si distribuite pe orice cale. Cu trei conditii: actiunea sa nu aiba ca rezultat profitul, sa se citeze autorul iar distributia sa se faca in conditiile unei licente identica cu cea originala.

Intr-o tara in care “marcarea profitului” pare, adesea, mai importanta decat orice altceva, iar dimensiunea realizarilor se masoara in marca de jeep si numarul de camere ale vilei, gestul Travka este unul inedit si curajos. Pentru acest motiv am solicitat un interviu membrilor formatiei, interviu pe care il puteti gasi mai jos.

Inainte insa, va invitam sa urmariti videoclipul unei piese de pe primul album, Corabia nebunilor (Dada Music, 2005).

Continuare »

RadioLynx.ro va transmite in direct, pe internet, in premiera nationala, spectacolul de teatru “Copilul din spatele ochilor”

RadioLynx.ro, Asociatia Femeilor din Teatru “IF/DACA…PENTRU FEMEI”, Centrul de proiecte Culturale “ARCUB” al Primariei Capitalei, Asociatia “Provita pentru nascuti si nenascuti” Bucuresti va invita, luni 17 decembrie, de la ora 19.30, la Teatrul Nottara din Bucuresti, sala George Constantin, la o noua reprezentatie a piesei “Copilul din spatele ochilor”, de Nava Semel. Evenimentul va marca o premiera absoluta in Romania: primul spectacol de teatru transmis in direct pe internet, la www.radiolynx.ro.

Cititi comunicatul referitor la acest spectacol…

Imagine de la repetitii. Foto Bogdan I. Stanciu/Altermedia. Reproducerea libera

Un destin singular, omagiat intr-un spectacol de teatru radiofonic

Teatrul Naţional Radiofonic vă invită luni, 17 decembrie, de la ora 11.00, la Hotelul Ramada – Majestic, Calea Victoriei, Bucureşti, la audiţia cu public a spectacolului „ION GAVRILĂ OGORANU–Timpul se grăbea”, după un scenariu de Ion-Costin Manoliu.

Spectacolul, în premieră absolută, deschide seria de documentare artistice dedicate luptătorului anticomunist Ion Gavrilă Ogoranu, personaj singular în România şi Europa răsăriteană. Înregistrările cu Ion Gavrilă Ogoranu au efectuate de Ion-Costin Manoliu în anii 2003-2005 la Galtiu – Alba.

În distribuţia primului episod: Mihai Bica, Dan Săndulescu, Laurenţiu Lazăr, Monica Ghiuţă, Mircea Rusu, Janine Stavarache, Violeta Berbiuc şi copiii Ilinca Prundea şi Andrei Ţârdea. Predica şi zicerile Părintelui Arsenie Boca au fost rostite de Preotul Daniel Benga.

Spectacolul face parte din proiectul Biografii, Memorii – un program care propune prezentarea unor destine exemplare, modele morale pentru societatea contemporană.

Continuare »

Adrian Irvin Rozei [alte articole din rubrica Secante romanesti]

“Minunat om ar fi părintele Trandafir dacă nu l-ar strica un lucru. Este cam greu la vorbă, cam aspru la judecată: prea de-a dreptul, prea verde-făţiş. El nu mai suceşte vorba, ci spune drept în faţă, dacă i s-a pus ceva pe inimă. Nu e bine să fie omul aşa. Oamenii se prea supără când le luăm căciula din cap. Şi e bine să trăim bine cu lumea… Un om ca el nici doi ani n-a putut să stea în Butucani. Când una, când alta: odată da cu vorba-n săteni, altă dată-n protopop. Şi este ştiut că, mai ales cu protopopul, preoţii trebuie să nu facă multă vorbă. Decât vorbele, la protopopi, darurile au mai mult înţeles. Iar asta părintele Trandafir nu voia s-o priceapă.

Nu-i vorbă! drept avea părintele Trandafir. Este numai că dreptul e treaba celor mai mari în putere. Cei mai slabi trebuie să şi-l arate pe-ncetul. Furnica nu răstoarnă muntele, dar îl poate muta din loc: încet însă, încet, bucăţică după bucăţică. Poate că ştia şi părintele că este aşa în lume; dar el avea legea lui: ‘Ce-i drept şi adevărat, nici la dracul nu-i minciună!’ Acesta era cuvântul lui…”

FIECARE DINTRE NOI îşi aminteşte nuvela lui Ion Slavici, scrisă la 1874 şi intitulată “Popa Tandă”, care începe cu acest paragraf povestirea întâmplărilor, mai întâi nenorocite, mai apoi fericite, trăite de părintele Trandafir din satul Sărăceni.

Ce n-a încercat Sfinţia sa pentru a-i scoate pe săteni din lenea şi amorţeala care-i aduseseră, de atâtea generaţii, la sapă de lemn! Mai întâi le-a vorbit cu frumosu’, cu exemple şi pilde din Sfintele Scripturi. Nici o reacţie!

Continuare »

Adrian Popovici [alte articole din rubrica Historia Universalis]

Dacă în evul mediu principala funcţie economică a Sucevei a fost cea comercială, în epoca modernă activitatea predominantă a fost cea meşteşugărească

La data de 3 septembrie 1804 a avut loc momentul festiv de reunire a breslelor din Suceava

Încă din perioada medievală, din cea de-a doua jumătate a sec. al XV-lea, activitatea meşteşugărească s-a intensificat, nevoile crescânde ale populaţiei şi dezvoltarea urbană determinând o continuă diferenţiere şi specializare în cadrul ramurilor meşteşugăreşti de bază (prelucrarea metalelor, a lemnului, a pietrei şi a pieilor).
Acest proces a dus la apariţia primelor forme de organizare profesională, mai întâi a “frăţiilor” şi apoi a breslelor meşteşugăreşti.

Asociaţii şi frăţii.

Dintr-o scrisoare a lui Johannes Rymer, curelar din Suceava, către judele Bistriţei, datată 22 iunie 1472, aflăm de practicarea în urbe a meşteşugurilor de tăbăcar şi curelar. Scrisoarea confirmă, totodată, existenţa unei “asociaţii a curelarilor”, care elibera calfelor, la sfârşitul perioadei de pregătire, un atestat profesional.
Tetraevangheliarul de la Mitropolia din Suceava, din anul 1570, păstrează la rândul său o însemnare potrivit căreia “…au scris şi au legat cu argint acest sfânt Tetraevanghel, cu bună cugetare şi osârdie de către Dumnezeu, frăţia zugravilor…”.
Documentul cel mai important este însă „Catastiful frăţiei blănarilor şi cojocarilor din Suceava”, care conţine informaţii despre organizarea şi funcţionarea asociaţiilor profesionale. Catastiful, refăcut în anul 1673, dar alcătuit într-o variantă incipientă încă de la sfârşitul secolului al XVI-lea, oferă date încă din vremea domniei lui Vasile Lupu. Continuare »

Editia a 16-a, de Craciun 2007, a proiectului cultural “Radio Altermedia” - http://radio.altermedia.ro/ - va invita sa audiati:

EMISIUNI PERMANENTE
Prima emisiune care va fi gazduita permanent de webcast-ul nostru este documentarul “Ce nume i-ai da copilului tau nenascut?” (5 parti, total 78′ 33”), documentar radiofonic distins cu premiul ONU pentru jurnalism pe anul 2005.
Realizator si reporter: Ioan Ciobota, Radio Vocea Evangheliei - Timisoara
Pentru contact: ciobotaioan@yahoo.com, 0256 217 212 si 0722 686 738
Reproducere si difuzare cu acordul realizatorului / copyleft

EMISIUNI
Prof. dr. Ilie Badescu - Prezentarea cartii “Stiinta si razboiul sfarsitului lumii” de Virgiliu Gheorghe (nov. 2007)
Virgiliu Gheorghe - Prezentare la lansarea cartii “Stiinta si razboiul sfarsitului lumii” (nov. 2007)

TEATRU RADIOFONIC
Enigma Otiliei. Adaptare radiofonica dupa romanul lui George Calinescu. Inregistrare din arhiva Radiodifuziunii romane (114′)

100 DE LEGENDE - TEATRU RADIOFONIC PENTRU COPII
Muc cel Mic. Adaptare radiofonica dupa povestea lui W. Hauff (2 parti, 42′)

DATINI SI TRADITII ROMANESTI DE CRACIUN
Corul Asociatiei Studentilor Crestin Ortodocsi Romani - Colinde din batrani
Maicutele din Diaconesti - la Nasterea lui Hristos (2006)
Ioan Bocsa - Colinde transilvane (2001)

Auditie placuta la http://radio.altermedia.ro/

Regizorul Iulian Capsali va invita miercuri, 12 decembrie, ora 17:30, in Sala de Festivitati a Facultatii de Teologie Ortodoxa din Bucuresti, la proiectia documentarului “IN SPATELE ISTORIEI” - primul documentar despre aromanii din Albania.

IN ANUL 1900 un englez, (C.N.E. Eliot) spunea ca poti trai si calatori in Balcani fara sa-i vezi pe aromani sau fara sa auzi vorbindu-se de ei. Odata ce i-ai descoperit insa, risti sa cazi in cealalta extrema si sa-i vezi peste tot. Titlul filmului regizat de Iulian Capsali - “In spatele istoriei” - poarta in el aceeasi ambiguitate. Poate fi inteles si ca o referire la istoria lor ocultata (de ei sau de catre ceilalti), subterana (istoria aromanilor este in primul rand orala). Dar poate fi si o referire la faptul ca, de multe ori, aromanii sunt cei care fac istoria (referinta clasica fiind aceea de “popor ferment”).

Continuare »

Dupa succesul de la premiera, organizatorii va invita la noi reprezentatii ale unei piese cu totul speciale.

Asociatia Femeilor din Teatru “IF…/DACA…PENTRU FEMEI”, Centrul de proiecte Culturale “ARCUB” al Primariei Capitalei si partenerii lor va invita, luni 10 si respectiv luni 17 decembrie, de la ora 19.30, la Teatrul Nottara din Bucuresti, sala George Constantin, la noi reprezentatii cu piesa “Copilul din spatele ochilor”, de Nava Semel.

“Copilul din spatele ochilor” este povestea unei mame israeliane care are grija de fiul ei, atins de Sindromul Down, si incearca sa-l protejeze de greutatile care-l asteapta. Aceasta piesa este o calatorie intr-o familie care se lupta cu durerea, cu ignoranta si cu temerile. Mesajul, insa, este unul optimist. De-a lungul piesei, copilul “handicapat” devine sursa de iubire pentru toti membrii familiei. De fapt, el este cel care-i invata pe toti ceilalti un nou sens al bucuriei de a trai.

Spectacolul, in regia Lianei Ceterchi, este interpretat de actrita Gabriela Popescu.

Imagine de la repetitii cu piesa “Copilul din spatele ochilor”. Foto Bogdan I. Stanciu/Altermedia. Reproducerea libera

Continuare »

Editura “Predania” anunta aparitia unei carti neobisnuite: povestirea Craciunului pentru copii, intr-un mod in totul conform cu predania Bisericii

O aparitie mai putin obisnuita în rândul tipariturilor pentru copii - si nu numai -, aceasta carte încearca sa istoriseasca “povestea Craciunului” potrivit predaniei Bisericii, în versuri si ilustratii ce rasufla duhul cântarilor si iconografiei ortodoxe. Atât forma mai putin întâlnita a cartii, cât si desfasurarea sa doresc sa insufle copiilor necuprinsul Tainei Întruparii si Nasterii Mântuitorului nostru, cautând, pe de alta parte, sa pogoare în sufletul lor - asa cum si Dumnezeu s’a salasluit într’o pestera din Iudeea - dreapta întelegere a Craciunului.

Pentru mai multe detalii…