Intr-o societate vestita pentru vederile sale liberale, zilele tolerantei multiculturale par sa se apropie de sfarsit. Nativii isi pun tot mai multe intrebari privind numarul strainilor care sosesc in tara si costurile integrarii acestora.

Valentin Matei

IN URMA cu cateva zile, 2.000 de cetateni olandezi s-au adunat in centrul orasului Amsterdam pentru a denunta uciderea controversatului regizor Theo van Gogh de catre un imigrant musulman, crima care este vazuta ca un atac asupra libertatii de exprimare.

Dupa transmiterea in august a filmului sau in limba engleza “Submission” (Supunerea), van Gogh primise amenintari cu moartea, fiind trecut apoi temporar sub protectia politiei. “Submission” prezinta povestea fictiva a unei femei musulmane, prizoniera a unei casnicii violente, care este violata de o ruda si apoi pedepsita pentru adulter. De asemenea sunt incluse scene cu corpuri de femei cu texte din Coran scrise pe ele.

Scenariul a fost scris de Ayaan Hirsi Ali, de origine somaleza, membra a parlamentului olandez, care se prezinta ca “ex-musulmana” si critica des traditiile islamice. Ali a fost trecuta si ea sub protectia politiei.

Ucigasul este un imigrant marocan, cu cetatenie olandeza. Mai multe grupari musulmane i-au condamnat pe aceia care sunt responsabili de uciderea regizorului in varsta de 47 de ani, care era stranepotul lui Theo van Gogh, fratele celebrului pictor olandez Vincent van Gogh.

Uciderea lui Van Gogh, care a publicat articole critice despre islam pe internet si in diferite ziare, aminteste de asasinarea politicianului olandez Pim Fortuyn din 2002, care a divizat opinia publica cu discursul sau impotriva imigratiei. El a fost impuscat pe 6 mai 2002, cu cateva zile inaintea alegerilor din Olanda. Culmea, urmatorul film al lui Van Gogh, “06-05″, are ca subiect asasinarea lui Fortuyn si va fi lansat, pe internet, in luna decembrie.

Crima atrage din nou atentia asupra fenomenului imigratiei si va fi de natura sa adanceasca disputa dintre partizanii si opozantii primirii fara rezerve a imigrantilor, dupa lunga traditie a Olandei.

———————

Multiculturalismul era standardul politic in Olanda, iar criticarea acestuia reprezenta un tabu. Recent, lucrurile s-au schimbat. Un raport parlamentar spune ca eforturile acestei tari de a crea o societate toleranta si multiculturala au esuat si au dus la ghetouri etnice, dupa cum relateaza Jennifer Ehrlich intr-un reportaj pentru The Christian Science Monitor.

Foarte aproape de stadionul de fotbal din Rotterdam se construieste cea mai mare moschee din Europa. Cand va fi terminata, minaretele de 54 de metri vor eclipsa arena. Acum 10 ani, foarte putini ar fi protestat la un asemenea reper islamic. Dar acum, ingrijorati ca moscheea mareste tensiunile interetnice in cartierul muncitoresc al orasului, edilii insista ca aspectul cladirii sa fie mai “putin arabic”. “Nu exista nici un motiv ca minaretele sa fie atat de inalte – n-o sa mai fie Rotterdam, ci Mecca e pe raul Maas,” se arata ingrijorat Ronald Sorenson, lider al consiliului municipal.

Pana la 80% din cei nascuti in comunitati de imigranti isi aduc sotiile din tarile lor natale, de cele mai multe ori Turcia si Maroc, perpetuand o subcultura islamica ce creste rapid in marile orase. Somajul e mare si imigrantii vand droguri pentru a supravietui.

Imigrantii nu au habar de societatea in care intra. Remarcabil este ca nici cei de a doua generatie nu si-au diminuat atasamentul fata de traditiile lor islamice. Masura limitata in care grupurile minoritare se identifica cu Olanda ca stat national este evidenta in, spre exemplu, cat de putin este cunoscuta viata politica olandeza. In special in cazul turcilor, care cunosc mai multe despre partidele politice din Turcia decat cele din tara adoptiva.

Un nucleu de 5% din tineret e susceptibil de activitate fundamentalista islamica.

Este important de notat segregarea etnica pe cartiere. In Germania, cartierul berlinez Kreuzberg este cunoscut ca “Micul Istanbul”. Populatia de aici e in proportie de 33% de origine straina. Procentul e mic fata de cartierele din Amsterdam, Zuid-Oost (67%) si Rotterdam, Delfshaven (69%). Exista si multe nemultumiri legate de faptul ca in unele scoli din Olanda, asa numitele “scoli ale negrilor”, invata mai ales copii ai minoritatilor etnice.

Rata criminalitatii este si ea foarte ridicata. Minoritatile etnice comit infractiuni mai des decat este asteptat, in raport cu procentul lor in populatie. Daca in Germania, in anul 1997, detinutii erau in proportie de 27% straini, in Olanda procentul atingea 53%.

Ingrijorati de costurile mari ale integrarii unui imigrant in sociatea olandeza (aproape 7.500 USD) si de numarul din ce in ce mai mare de non-nativi din orasul lor, cetatenii Rotterdamului au reactionat. In decembrie 2003, ei au votat restrictii pentru imigrantii care vor sa se stabileasca in oras. Noua politica admite ca doar imigrantii care castiga cel putin 20% mai mult decat salariul minim (11,15 USD/ora) pot primi permis de rezidenta. Hotararea Consiliului municipal a venit la scurt timp dupa ce un raport al departamentului guvernamental de cercetare Centrum Voor Underzoek and Statistiek a previzionat ca, in 2017, 60% din populatia Rotterdamului va fi alcatuita din non-nativi.

Atitudinea Olandei asupra imigratiei s-a schimbat, incet-incet, si la nivel central. Fosta politica se concentra pe educarea imigrantilor – cei mai multi din Turcia sau Maroc. In anii 1990, guvernul a creat programe pentru integrarea strainilor, insa ele au fost subfinantate si bazate doar pe voluntariat. In 1998, un nou plan, mai dur, obliga imigrantii sa urmeze cursuri de limba si de calificare pentru slujbe. Insa 20% din nou-veniti au abandonat scolarizarea, cei mai multi fara sa invete macar cuvintele de baza in limba olandeza, iar oportunitatile de angajare pe baza vocatiei sau pregatirii anterioare au fost neglijate, arata un raport provenit de la organismul independent Grupul pentru Politici ale Migratiei.

In primavara lui 2000, liderul de opinie ex-comunist Paul Scheffer isi publica faimosul articol “Drama multiculturala”. El sustinea ca imigrantii si refugiatii nu se integreaza bine in societatea olandeza, lucru impartasit de tot mai multi nativi si chiar personalitati.

“Olandezii au realizat ca sunt o societate multiculturala, insa acum incep sa-si spuna: ok, am dorit intotdeauna asta, insa acum ne gandim la altceva,’ “crede Jan Niessen, director la Grupul pentru Politici ale Migratiei. “Vremea unor politici multiculturale amabile s-a incheiat.”