Viorel Dolha [alte articole din rubrica "Români uitati"]

DATE PRIVIND ROMANII DIN SERBIA DE NORD-EST (TIMOC)

Lista localitatilor din Serbia de rasarit in care traiesc romani/valahi (in paranteza localitatile in care alaturi de ei traiesc si alte nationalitati):

Judetul Branicevo
Plasa VELIKO GRADISTE: Doljasnica, Topolovnik, Cesljeva Bara, Durakovo, (V.Gradiste, Ram);
Plasa GOLUBAC: Brnjica, Dvoriste, Zitkovica, Krivaca, Kurdes, Snegotin, (Golubac);
Plasa ZABARI: Vitezevo, Kocetin, Mirijevo, Porodin, Svinjarevo, Polatina, Ticevac, (Vlaski Do, Zabari);
Plasa ZAGUBICA: Breznica, Laznica, Milanovac, Osanica, Seliste, Sige, (Bliznak, Zagubica, Krepoljin, Medvedica);
Plasa KUCEVO: Blagojev Kamen, Brodica, Bukovska, Voluja, Vukovic, Duboka, Kacna, Ljesnica, Mustapic, Neresnica, Radenka, Rakova Bara, Sena, Srpce, Turija, Ceremosnja, Cerovica, Sevica, (Kucevo);
Plasa MALO CRNICE: Aljudovo, Vrbnica, Zabrega, Kobilje, Kravlji Do, (Veliko Selo, Sljivovac);
Plasa PETROVAC NA MLAVI: Busur, Vitovnica, Dubocka, Zdrelo, Kladurovo, Leskovac, Manastirica, Melnica, Orljevo, Ranovac, Rasanac, Stamnica, Slarcevo, (Bosnjak, Oreskovica, Pankovo, Petrovac);
Plasa POZAREVAC: Ostrovo, Recica, (Kostolac, Pozarevac, Poljana);

Judetul Pomoravlje
Plasa DESPOTOVAC: Beljajka, Jasenovo, Resavica Selo, (Despotovac, Zibilje, Lipovica);
Plasa JAGODINA: Dobra Voda;
Plasa SVILAJNAC: Bobovo, Macevac, Prostinac, Subotica, (Dubnica, Svilajnac, Troponje);
Plasa CUPRIJA: Batinac, Bigrenica, Vlaska, Isakovo, (Cuprija, Supska);

Judetul Bor
Plasa BOR: Brestovac, Bucije, Gornjane, Zlot, Krivelj, Luka, Metovnica, Ostrelj, Slatina, Tanda,Topla, Sarbanovac, (Bor);
Plasa KLADOVO: Brza Palanka, Vajuga, Velesnica, Velika Vrbica, Velika Kamenica, Grabovica, Davidovac, Kladusnica, Korbovo, Kostol, Kupuziste, Ljubicevac, Mala Vrbica, Manastirica, Milutinovac, Novi Sip, Podvrska, Reka, Recica, Rtkovo, Tekija, (Kladovo, Petrovo Selo);
Plasa MAJDANPEK: Boljetin, Vlaole Golubinje, Debeli Lug, Jasikovo, Klokocevac, Leskovo, Miroc, Mosna, Rudna Glava, Topolnica, Crnajka, (Donji Milanovac, Majdanpek);
Plasa NEGOTIN: Bukovce, Veljkovo, Vratna, Dupljane, Dusanovac, Zlokuce, Jabukovac, Kobisnica, Kovitlovo, Mala Kamenica, Malajnica, Milosevo, Mihajlovac, Mokranje, Plavna, Prahovo, Radujevac, Samarinovac, Slatina, Srbovo, Urovica, Crnomasnica, (Negotin);

Judeţul Zajecar
Plasa BOLJEVAC: Bacevica, Bogovina, Valakonje, Dobro Polje, Osnic, Podgorac, Savinac, (Boljevac, Lukovo, Mali Izvor);
Plasa ZAJECAR: Vel. Iasikovo, Vel. Jasenovac, Gamzigrad, Glogovica, Gradskovo, Dubocane, Lubnica, Mala Jasikova, Mali Jasenovac, Nikolicevo, Prlita, Tabakovac, Halovo, Cokonjar, Sipikovo, Sljivar, (Grljan, Zajecar).

EXTRASE DIN LEGEA MINORITATILOR DIN SERBIA

Din Art.11 - Unitatea autonomiei locale va introduce obligatoriu în uz oficial, pe principii de egalitate, limba şi alfabetul minorităţii naţionale dacă procentul persoanelor aparţinând minorităţii naţionale respective atinge 15% din numărul total al locuitorilor de pe teritoriul său, conform rezultatelor ultimului recensământ al populaţiei. (vezi tabelul de mai sus)

Din Art. 13 – Persoanele aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul la instrucţie şi educaţie în limba maternă în instituţiile de învăţământ preşcolar, elementar şi mediu.

În cazul în care în momentul adoptării prezentei legi nu există învăţământ în limba minorităţii naţionale, în cadrul sistemului educaţiei publice pentru persoanele aparţinând minorităţii naţionale, prevăzute la alineatul 1 din prezentul articol, statul este obligat să creeze condiţii pentru organizarea învăţământului în limba minorităţii naţionale, iar până atunci va organiza cursuri bilingve sau învăţarea limbii minorităţii naţionale cu elemente ale istoriei şi culturii naţionale pentru persoanele aparţinând minorităţii naţionale.

În exercitarea drepturilor prevăzute la alineatele 1 şi 2 din prezentul articol prin lege poate fi reglementat numărul minim de elevi necesari care nu poate fi mai mare decât numărul minim de elevi stabilit prin legea pentru asigurarea formelor corespunzătoare de instrucţie şi educaţie.

Învăţământul în limbile minorităţilor naţionale nu exclude învăţarea obligatorie a limbii sârbe.

Programa analitică pentru nevoile educaţiei prevăzute la alineatul 1 din prezentul articol, în partea referitoare la conţinuturile naţionale în bună măsură vor cuprinde teme care se referă la istoria, artele şi cultura minorităţii naţionale.

La elaborarea planului de învăţământ pentru nevoile cursurilor prin care se exprimă specificurile minorităţii naţionale în limba minorităţilor naţionale, bilingve sau învăţarea limbii minorităţilor naţionale cu elemente de cultură naţională, prevăzute la alineatul 1 din prezentul articol, participă obligatoriu consiliile naţionale ale minorităţii naţionale.

În vederea stimulării toleranţei faţă de minorităţile naţionale, planul şi programul de activitate în instituţiile de învăţământ şi în şcolile cu limba de predare sârbă, trebuie să cuprindă materii referitoare la istoria, cultura şi situaţia minorităţilor naţionale şi alte conţinuturi care vor promova toleranţa reciprocă şi viaţa în comun. Pe teritoriile în care limba minorităţilor naţionale este în uz oficial (vezi art 11), planul şi programa în instituţiile de învăţământ şi în şcolile cu limba de predare sârbă trebuie să conţină posibilitatea de învăţare a limbii minorităţii naţionale.

NEAPLICAREA LEGII IN SERBIA DE NORD-EST. RESPONSABILITATI

Prevederile legii de mai jos (în sârbă şi română) nici nu au fost puse în discuţie în vederea aplicării lor în nord-estul Serbiei. Aici nu se cultivă limba română în nici o şcoală măcar o oră/săptămână. În Voivodina funcţionează clasă în română cu 4 elevi. Deci, potrivit legislaţiei se întrunesc condiţiile ca în majoritatea şcolilor din regiunea populată de români-vlasi (cele 15 procente se depăşesc în întregul judeţ Bor şi în 7 raioane) să se introducă măcar facultativ o oră/săptămână de iniţiere în scris cititul limbii române concomitent pentru toate clasele I-VIII în grupe de vârstă omogene sau simultane. Pentru predarea a doar ABC-ului limbii române ar putea fi angajate cadre didactice de naţionalitate română din zonă (care ar urma un stagiu de câteva zile la Vârşeţ sau în România) sau personal necalificat recomandat de CNR cum bineînţeles există şi la alte discipline sau dascăli din Voivodina sau voluntari din România. Consiliul National al Romanilor din Serbia ar putea solicita aplicarea legislatiei de mai sus în NE Serbiei fiindcă la constituirea lui electorii din NE Serbiei au intrat în componenţa lui şi adus documente pe care scria ,,român numit şi vlah,,.

Statul sârb a recunoscut competenţa CNR in NE Serbiei prin deschiderea filialelor CNR din Kladovo şi Bor. CNR trebuie să ceară şcolilor să respecte legea introducând în orar posibilitatea studierii limbii române şi anunţând acest lucru la şedinţele cu părinţii. Studierea limbii române nu trebuie lăsată a fi cerută de părinţi prin liste de semnături. Semnăturile adunate de părinţi în 3-4 localităţi ori n-au fost susţinute ori au fost susţinute de CNR într-o clandestinitate inexplicabilă. CNR în această problemă şi în cea a limbii în uz oficial zice că se bagă dar, vorba aceea, nu se implică. Sfâşiat de lupte intestine provocate de obligaţii faţă de partidele la putere în Serbia şi de zâzania provocată de unii diplomaţi români, CNR nu a revendicat la modul serios drepturi pentru cei al căror exponent spune că este. Nici în faţa Belgradului, nici în faţa organismelor internaţionale, nici prin campanii publice prin care să sensibilizeze segmentul ataşat democraţiei al poporului sârb. Nici măcar o pagină pe internet.

S-a constituit şi Consiliul National al Rumânilor (în sârbă-vlasi-lor) din Serbia fiindcă o mare parte a românilor de aici au sfârşit prin a-şi asuma numele cu care erau numiţi de sârbi şi anume ,,vlasi,,. Acesta nu este recunoscut de statul sârb mai ales după ce a emis o hotărâre cum că limba maternă pe care vor a o cultiva este limba română. Sigur că introducerea în şcoli la nivel scris a ,,valahei,, ar fi fost păguboasă fiindcă ar trebui să treacă între 7-10 ani pentru standardiza cele câteva graiuri locale, a elabora şi aviza şi aproba şi tipări gramatica unei limbi noi, programa, primul manual. Mai trist ar fi că nu înveţi o limbă pentru a citi doar o carte fiindcă alta nu s-ar găsi tipărită (s-au poate vor apare una-două pe an) În limba română toate pot fi luate de-a gata din Voivodina. La nivel oral şi în şcoli sigur că se poate vorbi în graiul local. Va mai fi recunoscut oare acest nou consiliu? Va fi el mai activ oare decât celălalt?

Organizaţiile neguvernamentale din NE Serbiei sunt binevenite, unele foarte active, însă nu au autoritatea şi logistica pe care o au consiliile. A decepţionat prin excluderi pe bandă rulantă şi nemişcare Mişcarea Democrată a Romanilor din Serbia.

Necultivată fiind, româna vorbită de ei o pot folosi doar în discuţiile care se referă la lucruri din gospodărie. Neologismele intrate în româna literară în ultimul secol le sunt necunoscute. Excepţie fac neologismele împrumutate de sârbă din aceeaşi limbă din care au fost împrumutate şi în română (exemplu ,,televiziune-televizie,,). Nici românii din România sau Voivodina nu ştiu citi, nici scrie şi nici purta o discuţie în română elevată dacă nu învaţă româna în şcoală. La fel ar păţi cu sârba sârbii din Serbia dacă nu ar studia-o la şcoală. Până când o mare de români nu va putea citi şi scrie, iar pe teme elevate nici vorbi în limba maternă? Oare statul român nu are nici o responsabilitate? Dacă abordarea tangenţială a problemei la nivel bilateral nu a dat roade de 16 ani, nu ar fi cazul ca România să ridice problema în faţa organismelor internaţionale?Dar statul sârb? Dar reprezentantul Misiunii de Monitorizare a UE în Serbia – Louise Mousberg? Dar Consiliul Europei sesizat de europarlamentarul Vlad Cubreacov? Dar presa şi societatea civilă?