13 responses so far ↓

• 1 joly // Jul 31, 2008 at 10:34 am

  buna ziua la toti cu stima pentru dv si iubire pentru ROMANIA.
  am si eu o PROPUNERE: multe lucruri ar putea fi rezolvate daca am schimba(metodele si strategiile pentru o reusita sigura, ramin de studiat, analizat si aplicat) numele Romaniei in DACIA sau DACIA ROMANA – cu toate ca nu mi se pare indispensabil de a dditiona Romana, dar pentru ca trecerea sa nu fie brutala.
  dar cum pentru noi sint importante hartile de acum 2000 de ani , de ce nu facem sa valoreze aceste harti cu philosophia care este in spatele lor, cu adevarata phiolosophie DACA , care este cea pe care de fapt o aparam tot timpul. nu ramine decit sa facem o petitie care sa fie semnata de cel putin un milion de cetateni si supus la Consiliul Europei.
  stiu ca sint si vor fi implicatii extraordinare si in toate domeniile, dar cel putin claificam dreptul maghiarilor de a avea pretentii la DACIA NOASTRA.
  pentru ca ideologic este o incompatibilitate de timp pentru o DACIE pe care ei o vor.
  si asta ar inchide gura si altora.
  dupa mine este singura solutie ca sa-i facem pe toti sa taca in pretentiile lor asupra oricarui metru patrat din teritoriul tarii noastre.
  multumesc de a-mi da argumente daca nu sinteti de acord, pentru ca de mai mult de 45 de ani i-mi pun intrebarea: de ce nu revenim la adevaratul nostru nume de DACIA si popor DAC.
  mi-ar place sa port o cusma ca a lui DECEBAL ca simbol al originii si apartenentei mele.
  de cind eram copil intrebam : de ce nu ne numim DACI? si DACIA?
  eu toata viata am spus ca sint DAC

• 2 Eforie // Jul 31, 2008 at 11:16 am

  Se trezesc DACII !
  DACII SUNT PORTALTOIUL NEAMULUI ROMANESC !
  pai noi dacii am fost portaltoiul, adica acel trunchi la care s-au lipit, s-au adaugat aceste neamuri .
  Noi nu ne-am schimbat caci eram portaltoiul, ci altoiul a devenit ca noi, adica ei s-au schimbat, adica au invatat limba, mestesugurile, obiceiurile bune si rele “.

  http://portaltoi.blogspot.com/

• 3 Miriam // Jul 31, 2008 at 8:05 pm

  Acest articol ar trebui citit de cit mai multi si mai ales de aceia care mai sint convinsi ca industria noastra dupa 1989 era doar o industrie de “fiare vechi”. Putea fi retehnologizata treptat si adusa la standarde moderne fara probleme, daca n-ar fi existat cozi de topor precum Petre Roman si Iliescu, cu acolitii lui, care sa o distruga bucata cu bucata, numai pentru a face pe placul celor din UE si numai pentru folosul lor.

• 4 thalex // Jul 31, 2008 at 8:45 pm

  @Miriam: “putea fi retehnologizatä” … de cine? De tine? De “întregul popor”? De mine? De Gorbaciov? Pe banii cui? În folosul … cui? A cui era de fapt acea industrie? Cine încasa profiturile, cine plätea pierderile?

  “Putea fi adusä la standardele moderne färä probleme” din partea cui? În folosul cui? Cui apartin industriile în lumile normale? Popoarelor? Statelor? Samd.

• 5 Miriam // Aug 1, 2008 at 7:32 pm

  Daca iti place rolul de Ghita-contra, vorbeste singur. Si pina acum tot singur ai vorbit, dar se vede treaba ca inca n-ai observat.

• 6 rasbiolog // Aug 2, 2008 at 10:18 pm

  @yolly. iar eu raman in continuare la ideea ca te iubesc O_O
  Eu am propus sa denumim Ardealul/Transilvania Dacia. De multe ori asa si vorbesc. Spun sau scriu Dacia si in paranteza pun ardeal.
  As dori foarte mult sa comunic cu tine. Adresa mea si id-ul de messanger este alex3po@yahoo.com
  Si nu-ti fa griji…daca esti baiat te iubesc platonic ;)

• 7 Vasile // Jun 8, 2009 at 7:01 pm

  Nu ştiu de unde aţi luat informaţiile dar nu sunt din surse militare.
  -Tancul de producţie românească care s-a dovedit a nu fi bun de nimic TR-580 sau M-77, este o copie nereuşită a tancului sovietic T-55(n-are nici o legătură cu tancul greu sovietic T-10 M ).
  -Tancul următor de producţie românească TR-800 sau TR-85, denumit de tanchişti TR-20(deoarece numai 20 de Km merge şi apoi se defectează), este o modernizare a lui TR-580.
  -TAB-77 este TAB-71 cu motoare diesel.La fel ca şi TAB-71, dacă plecai cu 10 mai ajungeau la destinaţie cu 7, restul rămâneau pe drum alături de DAC-rile de la Braşov.
  -Până în anul 1994, armata română avea următoarea organizare:
  Armata 1(Bucureşti)
  D. 1 Mc.”T.Vladimirescu”(Bucureşti)
  D.57 Tc.(Bucureşti)
  D.9 Mc.”Mărăşeşti”(Constanţa)
  Bg.Tc. (Piteşti)
  Toate cele 4 mari unităţi, aveau anexe, adică tot armamentul, muniţia, comandanţii de la companie în sus şi subofiţerii gestionari pentru a înfiinţa dublura lor, astfel la război armata avea 2 divizii de tancuri, 4 divizii mecanizate(infanterie mecanizată nu este termen militar) şi o brigadă de tancuri.Autovehiculele şi rezerviştii veneau din economia naţională.
  Armata 2(Buzău)
  D.67 Mc.(Brăila)
  D.10 Mc.”Ştefan cel Mare”(Iaşi)
  La mobilizare aveau anexe.
  Armata 3(Craiova)
  D.2 Mc.”Mihai Viteazu”(Craiova)
  D.18 Mc.”Decebal”(Timişoara)
  La mobilizare aveau anexe.
  Armata 4(Cluj)
  D.11 Mc.”Carei”(Oradea)
  D.81 Mc.(Dej)
  D.6 Tc.”Horia,Cloşca şi Crişan”(Tg.Mureş)
  La mobilizare aveau anexe.
  Nici o divizie sau altă unitate nu a avut efective complete.Statul de război al unui regiment mecanizat era de 2.730 de militari, iar regimentele mecanizate din Arad, Oradea, Botoşani, Iaşi şi Brăila aveau efective de cca 2.000 de militari.
  Cele două regimente de artilerie grea din Bârlad şi Şimleul Silvaniei, aveau şi ele anexe, însă şi baza şi anexele mai aveau în dotate guri de foc de artilerie demodate:obuziere Skoda şi tunuri Schneider cu roţi din lemn,aruncătoare grele cal.160 şi 240 incompatibile cu un război modern s.a.
  Cele 5 regimente antitanc la mobilizare se transformau în 10 brigăzi antitanc fiecare cu 3 regimente antitanc cu 24 de tunuri fiecare(4 baterii).
  Cele 2 brigăzi de rachete ROT şi divizioanele de RTa nu dispuneau de muniţie, aceasta era în URSS .
  Jumătate din armata română făcea parte din Grupul de armate Sud al Tr.de la Varşovia, împreună cu armata bulgară şi Regiunea Militară Odessa, sub comandă sovietică.Cealaltă parte a armatei române făcea parte din Grupul de armate vest al Tr.de la Varşovia, alături de unguri, cehoslovaci, sovietici s.a.Pe teritoriul de vest al URSS se găseau depozite cu armament, muniţii etc. pentru completarea pierderile pe timp de război ale românilor, bulgarilor,ungurilor s.a.Declaraţiile lui Ceauşescu că chipurile armata română nu va participa la nici un război în cadrul Tr.de la Varşovia depăşind graniţele României erau nişte închipuiri deşarte deoarece, în prima oră de război Ceauşescu era lichidat de sovietici şi nu mai mişca nimeni.

• 8 Anonim // Jun 10, 2009 at 12:10 am

  @Vasile:

  Nici cele afirmate de dumneavoastra nu par a fi din sursa militara autentica.

  Astfel, nu mentionati nimic de Galati, Tecuci si Focsani, puternic garnizonate dupa 1968. Cele 2 brigazi ROT de care vorbiti (rachete ROT este un pleonasm!) erau de fapt divizioane, la Tecuci si Ineu. Pretabile doar ca vectori ANM, acestea serveau prea putin doctrinei militare romane de atunci, una pur defensiva.

  Tonul general este unul depreciativ, nejustificat totusi.

  Astfel, considerati TR (580, 85, nu amintiti prototipul 125) un rebut. TR85 a fost echipat cu motor german. Softul balistic si vetronica erau de conceptie proprie, remarcabila. Ambele variante au fost exportate, Romania fiind atunci o prezenta activa pe piata armamentului nesofisticat.

  Omiteti contextul austeritatii (absurde) din anii ’80, cind au fost dezvoltate si produse aceste tancuri.

  Omiteti si contextul strategic. Inamicul probabil nu dispunea de mijloace mult superioare calitativ. Superioritatea numerica nu putea fi oricum contracarata. Tot ce-si putea propune Romania era descurajarea unei invazii, fie si concertata, printr-o rezistenta ferma, organizata.

  In cele din urma, anatemizati corpul tehnic militar, de la ingineri la simpli lucratori. Or, industria de aparare grupa cel mai calificat personal. Rigorile carierei militare nu aduceau in Academia Militara veleitari ci pe cei dedicati. Baremul de admitere la facultatile tehnice depasea pe cel al facultatilor civile echivalente. Nu in ultimul rind, specialistii civili se recrutau dintre cei mai performanti, acestia fiind supusi aproape in egala masura rigorilor militare.

  Cel care a declarat primul ca Romania va ramine neutra in eventulitatea unui razboi intre NATO si Tratatul de la Varsovia, neinceput insa de blocul vestic, nu a fost Ceausescu ci Corneliu Manescu in 1963 secretarului de stat american Dean Rusk. A fost unul dintre maruntii pasi care au consacrat Romania ca un factor activ in politica internationala a anilor ’60 – ’70.

  Ramine plauzibila ipoteza asasinarii lui Ceausescu de care vorbiti. Evenimentele din 1989 o sustin. La acestea a dus impopularitatea sa datorita austeritatii absurde impuse in anii ’80 pentru plata fortata si nejustificata a datoriei externe.

• 9 Judex // Jun 10, 2009 at 8:35 pm

  Un razboi imaginar,care nu va avea loc niciodata.Ungurii vor lua Transilvania cu ajutorul Guvernului de la Bucuresti!
  Si toate datele ale efectivului militar sunt de prisos,mai ales cind sunt prezentate de novici amatori,care ,am impresia ca nu stiu sa tina o simpla pusca in mina.Eventual ciomagul sau parul!

• 10 Vasile // Apr 16, 2010 at 10:16 pm

  Domnule Anonim, vă felicit că sunteţi interesat

  Divizia mecanizată era compusă din:3 regimente mecanizate, un regiment de tancuri, un regiment de artilerie, un divizion de rachete tactice, un divizion anitanc, un divizion antiaerian, un batalion de cercetare, un batalion de geniu, un batalion de transport, un batalion logistic, o companie de reparaţii, un spital de campanie, o companie circulaţie, o companie chimică şi un batalion de cercetare. Toate unităţile acestea erau dislocate în mai multe garnizoane nu într-un singur oraş. Asa că Divizia 67 Mecanizată avea comandamentul în Brăila înfiinţat în anul 1968, iar unităţile în localităţile limitrofe. Nici o divizie din lume nu poate fi cantonată într-un singur oraş, fiindcă nu are spaţiu.
  Cele două brigăzi de rachete operativ-tactice(ROT) se aflau la Tecuci şi Ineu fiind organizate pe 3 divizioane a două lansatoare, total 12 lansatoare SS-1 SCUD B cu bătaie de 280 Km, comandantul brigăzii având funcţia de general, iar divizionul de colonel.Diviziile mecanizate dispuneau de un divizion cu două lansatoare de rachete tactice cu bătaie de 70 Km. Nici ROT-urle şi nici RT nu erau dirijte, tragerile erau inerţiale, la fel ca un tun. Aceste rachete puteau fi încărcate cu orice încărcătură, explozivă, chimcă sau nucleară. Acest lucru se făcea din şi sub controlul sovietic, dacă şi NATO ar fi folosit asemenea tip de mniţii. Într-un război mondial între două tratate doctrinele tip ceauşist sunt inutile.
  Tancul experimental TR-125 este o copie nereuşită a tancului T-72. Vă fac cunoscut că la montarea dispozitivului de încărcare automată a tunului, specialiştii români nu au mai ştiut să-l instaleze fiind adus un tanc T-72 de la Târgoviţte şi pe parcurs ce-l demontau pe cel rusesc îl montau pe cel românesc. Este jenant, dar asa s-a întâmplat.
  În anul 1982, au fost trimise 50 de TR în Egipt pentru a fi vândute. Acolo se mai găseau 50 de tancuri M-60 americane. Tanchiştii egipteni le-au verificat şi 35 de TR s-au defectat, egiptenii refuzându-le pe toate. Ajunse la Bucureşti au fost reparate şi revopsite în kaki fiindcă în Egipt erau de culoarea deşertului, şi apoi le-au trimis la o unitate de lângă Bucureşti. Poate să aibă motor din aur, fiindcă tunul nu mai corespunde pentru lupta modernă iar patinele sunt un dezastru deorece bolţurile sunt cu piuliţe şi filet, inginerii crezând că acestea merg numai pe asfalt.Căutaţi în oraşul Dv. un tanchist, de preferinţă subofiţer fiindcă ei le conduceau să vă spună ceva despre tancurile româneşti. În ce priveşte exportul de tancuri, sunt, adică au fost 30 în Irak care au devenit o ţintă de poligon pentru americani în 1990.Găsiţi Dv. o ţară care a importat tancuri româneşti.Între anul 1992-1995 o parte din tancurile româneşti alături de T-34 au fost dezafectate, dacă erau aşa de bune, ar fi trebuit să fie dezafectate T-55. În ce priveşte contextul strategic de atunci, mai citiţi odată articolul meu.
  Armamentul produs de România care a avut probleme sau a ajuns la REMAT a fost următorul:TAB-71, Mitraliera AA MR-2(a rămas cu modernizări), Tunul AA 2X30 mm, Obuzierul autopropulsat 122 mm, Tunul cal.130 mm, Puşca cu lunetă(luneta e problema)- nici una din aceste arme nu se mai produc din anul 1990, şi cu asta am spus tot. Nu vă mai spun de experimentările unor rachete aer-sol, antitanc sau sol-sol care au fost un eşec total.Muniţia exportată în Irak în anii 80 era numai cu pulbere rusească, pe cea românască au refuzat-o delegaţii. TAB-urile trimise în Iugoslavia pentru verificare în vederea importului s-au defectat şi sârbii le-au trimis înapoi spunînd că”noi nu umblăm cu uzina după ele”. Vă mai spun căteva şi cred că veţi înţelege situaţia reală, nu povestiri:în 1989 la Revoluţie, 35 de TR s-au stricat pe drumul Piteşti – Bucureşti din 6o, 9 TAB-uri s-au stricat pe druml Lugoj-Timişoara din 11, din 210 elicoptere doar 70 erau operative, din 45.000 de autovehicule din toată armata numai 10.000 aveau baterii, toate cele 50 de TAB-uri trimise ajutor în Moldova la Tiraspol s-au stricat, grenadele de la AG-40 de la pist.mitr. trimise la Tirapol nu au explodat toate deoarece la plecarea din ţeavă nu se armau, vagoane întregi de muniţie cal.100 m fabricate la noi pentru obuziere Skoda, aveau abateri de sute de metrii şi au fost distruse , staţiile de radio româneşti au fost un dezastru…şi gata. Câte din armele de mai sus se mai produc dacă au fost asa prformante? La Bârlad încă mai erau obuziere Skoda 150 mm cu roţi din lemn, unicat în lume, şi tunuri Scneider 105 tot cu roţi din lemn. Până în 1995 s-a cam făcut curăţenie conform Tratatului de la Viena.Ne prindea mileniul III cu roţi din lemn.

• 11 MARIUS TELEMAN // May 19, 2010 at 11:07 pm

  PT. ANONIM:
  IN ANII 80 LA ACADEMIA MILITARA SI IN SCOLILE MILITARE AVEAU PRIORITATE LA ADMITERE ,,muncitorii si fii de muncitori”,CARE PRACTIC AVEAU LOCURI REZERVATE SI DADEAU UN EXAMEN FORMAL GEN 50 PE 51 DE LOCURI.DE AICI SI CALITATEA DEOSEBITA A MULTOR OFITERI.CUNOSC F.B. PROBLEMA!!!
  AUGURII!!!

• 12 Anonim // Jul 13, 2010 at 10:40 pm

  @Vasile:

  Datele prezentate de dumneavoastra despre unitatile ROT difera de ceea ce stiu eu. Organizarea mentionata de mine, divizioane si nu brigazi, este cea anterioara lui 1989. Nu exclud a fi fost schimbata dupa, dar un divizion cu 2 lansatoare pare incredibil – nu insa si imposibil atunci cind armata a ajuns pe mina celor fara competenta. Bataia nu cred insa ca s-a scurtat atit de substantial dupa 1989, de la 350 la 280 km cum sustineti dumneavoastra.

  Materialul de artilerie mentionat de dumneavoastra ca depasit era tinut in stocul de rezerva, asa cum si locomotivele cu aburi au fost conservate incepind cu anii ’70. Nu vad insa de ce s-ar fi fabricat ‘vagoane intregi’ de munitie pentru obuzierele Skoda calibru 100 mm cind exista o mare cantitate de munitie originala, produsa in anii ’30, care inca era utilizata la trageri. Rezultatele acestor trageri sint mai greu de analizat, intrucit erau executate mereu de serii proaspat instruite si nici macar nu erau inregistrate sistematic.

  Nu detin date riguroase despre tancuri asa cum le prezentati dumneavoastra. Nu cred insa ca produsele industriei noastre de aparare au fost doar rebuturi. Situatia din domeniul familiar mie era cu totul alta iar industria noastra auto nu a produs rebuturi, http://www.automobileromanesti.ro.

  Pareti a fi un interlocutor rezonabil. Mi-ar parea deci rau sa va vad alaturat celor ce astazi discrediteaza tot ce s-a realizat in Romania doar pentru ca asa este la moda.

  @Marius Teleman:

  Imi permit sa ajustez cele afirmate ritos de dumneavoastra: procentul mentionat era cam de 10% si nu privea AcademiaTehnica Militara, unde baremul la admitere era chiar mai inalt decit la facultatile civile echvalente – rigorile carierei militare nu atrageau in general veleitarii.

  Oricum era ceva reprobabil, o reminescenta a perioadei dogmatice, si aceasta cind, de prin ’63, ’64, nu se mai cerea dosar pentru a intra la facultate ci doar sa stii carte.

  Sa auzim de bine.

• 13 DICTATUL DE LA VIENA REDICTAT DE UNGARIA, VIA U.D.M.R. « CRONICI DIN GERULIA // Jan 14, 2012 at 8:12 pm

  [...] şi pe vremea lui Hitler, „Războiul pentru Transilvania“ se duce, în scenariul născocit de T. Dupuy, între Ungaria şi România – cu deosebirea că, [...]

Leave a Comment