Tim Stafford, septembrie 2007

De la începuturile sale în anii 1970, miscarea fostilor homosexuali - persoane care si-au schimbat orientarea sexuală de la homosexualitate la heterosexualitate - a antrenat dezbateri aprinse în jurul mărturiilor personale. Simple existentă a fostilor homosexuali constituie cel mai bun argument al ideii că homosexualitatea poate fi învinsă. La fel, cei care s-au întors la homosexualitate, clamând dezamăgirea si dezgustul, sunt cel mai bun contra-argument. Dezbaterea a continuat si în luna iunie a acestui an, când asociatia Exodus International a organizat cea de-a 32-a conferintă anuală în Irvine, California, având ca invitati câteva zeci de vorbitori si liferi care au abandonat homosexualitatea. Nu departe de locul conferintei, în Los Angeles, o asociatie a homosexualilor tinea o conferintă de presă în cadrul căreia trei fosti lideri ai Exodus International declarau că ideea de "fost homosexual" este o iluzie.

Termenii acestei dezbateri se pot schimba odată cu publicarea unor noi studii. Psihologii Stanton Jones de la Wheaton College si Mark Yarhouse de la Regent University au publicat în data de 13 septembrie o carte continând concluziile obtinute pe parcursul primilor trei ani ai unui studiu în desfăsurare. Cei doi investighează subiecti care participa la 16 programe de ajutorare a celor care vor să învingă homosexualitatea, programe asociate cu Exodus International.

Rezultatele arată că unii participanti au înregistrat o schimbare semnificativă, desi schimbarea este de obicei partială, nu completă. Mai mult, participantii au declarat că nu au probleme de natură psihică sau spirituală ca urmare a implicării în aceste programe de asistentă. Acest studiu este primul care foloseste interviuri si chestionare multiple pe parcursul mai multor ani, evaluându-i pe participanti chiar de la începutul participării lor la programele de asistentă pentru homosexuali.

Jones si Yarhouse au lansat acest studiu încercând să concilieze diferentele dintre opinia cvasi-oficială a comunitătii stiintifice, care afirmă că "terapia reparatorie" (menită a-i ajuta pe cei ce doresc să scape de homosexualitate) este atât imposibilă, cât si periculoasă, si mărturiile celor implicati în programele pentru fostii homosexuali. Desi criticii ideii de "fost homosexual" citează uneori concluzii împotriva terapiei reparatorii, Jones si Yarhouse au constatat că cercetările publicate nu sustin nicidecum acuzele la adresa acestei terapii. Studiile existente pe subiectul învingerii atractiilor homosexuale indică posibilitatea schimbării orientării sexuale către heterosexualitate. Desigur, sunt necesare noi studii în conformitate cu standardele contemporane de cercetare.

Câteva dintre principalele concluzii ale lui Jones si Yarhouse:

• În general, participantul mediu a înregistrat o schimbare semnificativă din punct de vedere statistic în ceea ce priveste identitatea lui sexuală si atractiile sexuale.

• Aceste schimbări sunt în general modeste, reprezentând mai degrabă o reducere a atractiilor homosexuale, si nu o crestere a celor heterosexuale.

• Exodus declară o rată de succes de 38% în rândul participantilor săi, reprezentânf 15% "heterosexualitate deplină, dar complicată" si 23% "castitate stabilă".

• În mod surpinzător, o sub-populatie "autentic homosexuală" manifestă cea mai evidentă schimbare a identitătii si atractiei sexuale.

• Nu există nici o dovadă a unor probleme psihologice generate de aceste terapii.

Jones si Yarhouse mentionează totusi că studiul lor nu dezbate probabilitatea unei schimbări complete la un individ. Participantii au fost voluntari - persoane foarte motivate, religioase, care lucrează cu asociatia Exodus. (Pentru o analiză mai completă a acestui studiu, a se vedea "The Best Research Yet.") Totusi, studiul constituie un punct crucial în maturizarea miscării fostilor homosexuali. Cândva un experiment de mici dimensiuni, acest fenomen a avut de parcurs durerile nasterii, a învătat din greseli si a dobândit în cele din urmă stabilitatea unei asociatii cu experientă.

O miscare matură

Amploarea fenomenului "fostilor homosexuali" se poate vedea din organizatia PATH (Positive Alternatives to Homosexuality), care reuneste 13 asociatii de sorginte iudeo-crestină. PATH include asociatiileCourage (romano-catolică, cu accent pe castitate), Homosexuals Anonymous modelată după AA ca organizatie laică), JONAH (Jews Offering New Alternatives to Homosexuality) si NARTH (National Association for Research and Therapy of Homosexuality, organizatie non-religioasă care reuneste specialisti pe probleme psihologice si psihiatrice). Cea mai mare dintre asociatiile membre este Exodus, o coalitie de peste 100 de asociatii crestine din SUA, având legături si cu asociatii din alte tări.

Exodus a început în 1976. Frank Worthen, un homosexual din San Francisco care a devenit crestin la începutul anilor 1970, si-a unit fortele cu o biserică locală din Melodyland. Respectiva biserică a început să ofere asistentă acelor homosexuali care voiau să se schimbe. Doi dintre asistentii lucrători erau Michael Bussee si Jim Kaspar. Exodus s-a născut în urma unei conferinte sustinută de cele două grupuri. La a doua conferintă, care a avut loc un an mai târziu, au apărut si protestatarii homosexuali. După trei ani, Bussee s-a reorientat si a revenit la homosexualitate, declarând că nimeni nu se poate schimba cu adevărat. Worthen, astăzi în vârstă de 70 de ani, a continuat activitatea alături de sotia sa, Anita.

Exodus, astăzi în vârstă de 31 de ani, a ajuns la maturitate. Principalii lideri - Alan Chambers, Joe Dallas, Sy Rogers, Andy Comiskey si Alan Medinger - au învins homosexualitatea si îi ajută acum si pe altii să facă acelasi lucru. Majoritatea sunt căsătoriti si au copii adulti. Scandalurile sunt mult mai rare astăzi decât la începuturi, probabil datorită organizării si a întelegerii faptului că cei care lucrează în acest domeniu sunt vulnerabili.

Probabil că nimic nu a pus reflectoarele mai mult pe această asociatie ca atentia acordată de Focus on the Family a lui James Dobson. Alan Medinger, fondatorul asociatiei Regeneration, îsi aminteste că la început a apelat la Focus on the Family, dar "usa era complet închisă". "Nici astăzi nu stiu de ce", spune Medinger. "Când si-au schimbat pozitia si au lansat conferintele Love Won Out, aceasta a reprezentat ceva cu totul nou. Astăzi ei ne ajută foarte mult."

Sustinerea oferită de Focus reprezintă o importantă aprobarea din partea cultelor traditionale. Focus sponsorizează constant conferinte pentru lideri de biserici, atrăgând preoti si pastori care altfel nu ar putea veni în contact cu fenomenul fostilor homosexuali. Pe de altă parte, si acceptarea culturală a homosexualitătii din ultima vreme i-a ajutat pe cei de la Exodus în relatiile lor cu bisericile. Joe Dallas, fondator si director la
Genesis Counseling, observă că liderii ex-gay ajută bisericile "să articuleze un răspuns pentru cei care promovează o teologie pro-homosexualitate… Majoritatea cultelor nu s-au gândit niciodată că vor trebui să dezbată viziunea biblică asupra homosexualitătii, asa cum majoritatea părintilor nu s-au gândit niciodată că s-ar putea confrunta cu situatii în care vine fiica si le spune "Sunt lesbiană"." Mai mult, "abundenta pornografiei de pe internet a generat o discutie sinceră [despre multe aspecte sexuale] în biserici", este de părere Dallas. "Tot mai multi crestini sunt de părere că imoralitatea nu este doar o problemă culturală; avem o problemă."

Pe măsură ce cultele si scolile crestine îsi deschid usile către asociatiile fostilor homosexuali, asociatiile trebuie la rândul lor să-si regândească abordarea. "Ne trebuie sexperti, consilieri care să poate face lucruri imposibile pentru grupuri mici", afirmă Andy Comiskey de la Desert Stream Ministries. "Pentru biserici însă, să spui că ajutorul se află dincolo de zidurile lor, nu pică prea bine. Cred că trebuie să existe ajutor si în interior."

"Dacă as fi avut un succes complet", declară Alan Chambers, presedintele Exodus, "bisericile ar fi preluat stafeta. Modelul traditional din cadrul Exodus s-a vrut a fi un punct de pornire în abandonarea homosexualitătii sau a unei vieti ascunse, găsirea de prieteni în rândul celor care se confruntă cu aceleasi probleme si apoi frecventarea bisericii. Cum ar fi fost să avem o biserică atât de dinamică, încât scoala lor duminicală să facă acelasi lucru? Cum ar fi fost ca oamenii din biserică să poată fi mai transparenti, iar cei de la scoala duminicală să fie deschisi si să vorbească despre problemele lor?"

Cât de transformati?

O miscare matură a fostilor homosexuali cu sigurantă stie mai bine ce are de oferit. Sperantele de la început privind vindecarea instantanee au fost înlocuite de un proces de transformare, printr-o viată de relationări sociale.

Tanya Erzen, profesoară la Ohio State University, a petrecut 18 luni studiind asociatia New Hope Ministry, condusă de sotii Worthen în San Rafael, California. Desi la început dezaproba ideile lor legate de învingerea homosexualitătii, Erzen a dezvoltat în cele din urmă o empatie fată de cei pe care i-a întâlnit acolo. În cartea Straight to Jesus: Sexual and Christian Conversions in the Ex-Gay Movement, ea descrie schimbarea în viziunea lor.

"Fostii homosexuali parcurg un proces de transformare care nu are o tintă finală, si înteleg că schimbarea are de-a face cu niste dorinte, comportamente si identităti care nu se aliniază la comandă si nici nu sunt fixe", scrie ea. "Fostii homosexuali se nasc din nou din punct de vedere spiritual; se consideră pe sine ca reconstituiti sexual… După cum spune Curtis [unul dintre participanti], ‘nu heterosexualitatea este tinta; a-ti da inima lui Dumnezeu si a asculta de El este tinta.’ … Dorintele si atractiile pot persista ani la rândul, dar ei au acum o nouă identitate religioasă si promisiunea că credinta si relatiile dintre ei si cu Dumnezeu îi va transforma deplin în cele din urmă."

Asa cum spune si Alan Chambers, "la început nimeni nu stia la ce să se astepte. Sperau ceva, iar unii au plecat pentru că ce voiau ei nu era realist. După patruzeci de ani, oamenii stiu mult mai bine cum să vorbească despre schimbare. Cândva am fost imatur, si răspundeam de o manieră naivă. Acum am crescut ca crestin si ca adult. Era inevitabil ca sentimentele si viziunea mea să se schimbe. Când mi-am stabilit ca tel nu să fiu heterosexual, ci să fiu un bun crestin, acceptând harul lui Dumnezeu, atunci s-a schimbat si identitatea mea."

Chambers admite franc că schimbarea nu elimină ispitele. Chiar si el se întreabă dacă schimbarea din viata lui este sută la sută. "Un lucru la care ne putem astepta, ca crestini, este o viată de negare. Nu cred că ne e teamă să le spunem oamenilor că îi asteaptă o viată de lupte. Libertatea nu înseamnă absenta luptelor, ci o viată de lupte cu bucurii pe parcurs."

Miscarea fostilor homosexuali încearcă să integreze realitatea atractiilor homosexuale într-o viată de ucenicie. Pe parcursul acestei călătorii, ei se asteaptă la multe schimbări, inclusiv la nivelul sentimentelor si atractiilor. Accentuează însă ideea că experienta fiecăruia e diferită si că transformarea instantanee e foarte rară.

Nu este surprinzător atunci că asociatiile fostilor homosexuali se adresează aproape exclusiv crestinilor. Majoritatea participantilor provin din mediul religios si nu-si pot concilia credinta cu atractiile homosexuale. Studiul lui Jones si Yarhouse arată că multi caută ajutor si investesc timp în acest proces.

Miscarea fostilor homosexuali nu are o opinie comună asupra cauzelor homosexualitătii, dar majoritatea cred că deficitele din copilărie sunt cruciale - deseori o relatie proastă sau inexistentă cu tatăl, experiente sexuale
sau un abuz sexual prepuberal, în special pentru femei. Multi cred că homosexualitatea reprezintă în esentă o criză a masculinitătii sau feminitătii - o încercare subconstientă de a răspunde unor nevoi emotionale (relatii si afirmare) prin mijloace sexuale. Grupurile pentru fosti homosexuali sunt de obicei unisex, întrucât se consideră că prietenia cu persoane de acelasi sex constituie o componentă importantă pentru repararea unei identităti sexuale deficitare.

Dată fiind incertitudinea si dificultatea schimbării, unii cum ar fi romano-catolicii de la Courage preferă să pună accent pe castitate, nu pe schimbare. Liderii Exodus vorbesc în termeni pozitivi despre Courage si despre telurilor acestei asociatii. Totusi, liderii Exodus sunt sceptici în ceea ce priveste limitarea sperantelor la o viată de celibat/castitate. Andy Comiskey scrie: "Trebuie să renuntăm la necredinta prevalentă în anumite cercuri religioase, cum că cei care se luptă cu homosexualitatea nu vor scăpa de aceste tendinte. Această viziune asupra lui Dumnezeu este prea mică!"

O luptă comună

Pe 26 iunie 2007, în campusul Universitătii Concordia din Irvine, California, s-au adunat aproximativ 800 de persoane pentru conferinta anuală Exodus. Majoritatea tineri, majoritatea albi, două treimi bărbati, în tinută lejeră, păreau veniti la un meci de baseball. Conferinta de anul acesta s-a intitulat "Revolution" si oricine s-ar fi asteptat la programul obisnuit: rugăciuni comune, muzică, mărturii persoane, vorbitori la microfon si o multime de seminarii.

Totusi, conferinta nu a pus un accent prea mare pe latura motivatională. Alan Chambers, primul vorbitor care s-a adresat multimii cu o voce joasă, a accentuat ideea că nu există nici o retetă standard pentru învingerea homosexualitătii: "Să fim bine întelesi: nu vă veti vindeca săptămâna aceasta… Nu ne alegem noi sentimentele, dar ne putem alege felul în care ne trăim viata. Zi de zi mă împotrivesc acestor porniri… Trebuie să mă bazez pe Hristos zi de zi." Într-un fel sau altul, toti vorbitorii au declarat că vindecarea vine numai printr-o viată de ascultare de Dumnezeu.

Aparitia lui Sy Rogers pe scenă a stârnit multimea. Rogers este un vorbitor foarte captivant, dar mesajul său sacadat transmite o realitate serioasă a vietii crestine. "Dumnezeu nu a spus "Nu mai fi homosexual". El a spus "Vino cu mine." Rogers a vorbit cu franchete despre dispretul pe care l-a îndurat o viată întreagă. Indiferent de cât de dureros pare aceasta, a părut el să spună, este exact ceea ce Dumnezeu stie despre mine - Dumnezeu care mă iubeste si îmi dă viată.

Ceea ce însumează cam tot fenomenul ex-gay de azi. Fără iluzii. O încredere limitată în tehnici. Fără dispret la adresa homosexualilor. Fără triumfalism - religios sau politic. Doar ucenicie. Fostii homosexualii par să fie singurul grup din America, care realizează că atunci când te hotărăsti să-l urmezi pe Hristos, nu reusesti întotdeauna să faci ceea ce-ti propui.

Fenomenul fostilor homosexuali merge în contra curentului. Dată fiind opinia populară, sustinerea ambivalentă din partea bisericilor si ideea comună că fostii homosexuali se condamnă singuri la o viată de frustări, ai crede că acest fenomen nu va avea viată lungă. Totusi, afiliatii Exodus s-au dublat în ultimii 18 ani. Multi dintre liderii asociatiei sunt în fată de 20-30 de ani. Si se tin bine pe picioare.

Trăiesc cu idei radicale despre sexualitate - noi nu suntem, asa cum strigă miturile de azi, definiti de dorintele noastre, fie ele heterosexuale sau homosexuale. Suntem definiti însă de Cel ce ne-a creat. Atractiile noastre, întotdeauna mai mult sau mai putin tulburi, trebuie aduse înaintea lui Hristos, singurul care poate pune ordine în ele. Pentru cei ce se confruntă cu atractii homosexuale puternice, sarcina este dificilă. Este însă aceeasi luptă cu care se confruntă orice crestin.

Traducere si adaptare B.M. dupa http://www.ctlibrary.com/49778