Autor: Mihai Tuburlui-ND Neamt

La 18 septembrie 1940 centrul orasului Gheorgheni s-a umplut de sangele martirilor romani, care au fost decapitati de catre hortysti pentru singura vina de a se fi nascut romani. De aceia am venit cu o initiativa de a organiza un mars comemorativ in memoria celor ucisi, pe traseul Parcul Central-Biserica Sf. Gheorghe.

M-am pus pe treaba si da-i cu telefoane in stanga si-n dreapta (dar mai ales in dreapta n. Altermedia :)). Un amic de-al meu care este instructor de arte martiale mi-a zis ca doreste sa participe si el impreuna cu cei 20 de “baieti de la sala”. Am contactat vreo cateva filiale si toti camarazii au fost de acord sa organizam acest mars sambata 19 septembrie.

Vineri dupa amiaza am fost la Gheorgheni sa studiez terenul pentru a stabili traseul marsului. Acolo am constat ca pur si simplu nu aveam cu cine vorbi romaneste. Am intrebat un copil de vreo 9-10 ani unde se afla biserica Sf. Gheorghe, de altfel singura biserica ortodoxa din Gheorgheni, construita inca de pe timpul lui Carol al 2-lea si nu a inteles nimic. A spus ca nu stie sa vorbeasca romaneste.

M-am invartit prin oras, am urmarit turlele bisericilor si pana la urma am gasit-o. Stupoare ! La ora 16 biserica era incuiata si nu am putut lua legatura cu un preot. Probabil ca si preotii au program de 8 ore, cum scrie in contractul de munca pe care il semneaza. Mi-am spus: „Asta e” si am facut cale intoarsa spre Piatra Neamt.

Ieri, sambata 19 septembrie, 8 autoturisme din Brasov, Bucuresti si Neamt burdusite cu 40 de oameni si-au dat intalnire la ora 13 in centrul orasului Gheorgheni, in parcul central. La ora 9, am trimis cele 4 masini cu cei 20 de baieti “de la sala” la Gheorgheni, iar eu m-am dus la Targu-Neamt sa-i iau pe cei de la Suceava si Iasi. Pe la 11:30, ma suna prietenul meu, instructorul, si-mi comunica faptul ca este liniste in Gheorgheni, ca totul este in regula, ca a vazut doar 2 politisti lesinati plimbandu-se prin parc si ca vor sa se duca sa se antreneze la vreo 4-5 kilometri de Gheorgheni, inspre Lacu Rosu, undeva in munti. Perfect! I-am spus ca ajung intr-o ora si sa nu se miste din munti pana nu le spun eu. A spus ca daca se-ngroasa gluma sa-l anunt ca sa-mi sara-n ajutor.

Pe la ora 13 am ajuns in Gheorgheni si m-am intalnit cu camarazii din Brasov. A fost un sentiment placut cand am vazut ca si masinile camarazilor brasoveni aveau geamurile autoturismelor pline de drapele romanesti, tricolore. Trei autoturisme cu drapele romanesti au parcat in zona parcului central langa statuia Sf. Nicolae, intr-un oras in care ponderea locuitorilor de etnie maghiara este de 95%, asteptandu-i pe camarazii din Bucuresti. Le-am spus camarazilor sa stea grupati si eu m-am dus sa cercetez zona. Orasul era plin de masini cu numere de Ungaria, de parca ma aflam la Budapesta. Locuitorii orasului vorbeau in limba maghiara.

M-am indreptat catre biserica ortodoxa Sf. Gheorghe sa vorbesc cu preotul, cu care speram sa comunic in limba romana. Asa este, am vorbit in limba romana dar nu ne-am inteles de nicio culoare. L-am rugat sa ne lase sa depunem o coroana la troita aflata in curtea bisericii ridicata in memoria eroilor neamului dar a spus ca nu ne lasa. Dupa un scurt schimb de replici in care am incercat sa-l conving ca biserica este o institutie publica, tinuta de noi cetatenii platitori de taxe si impozite si ca el, preotul, isi ia salariul din munca celor care platesc taxe. Preotul, un tip la vreo 40 de ani habar nu avea ca in anul 1940 in 18 septembrie, 58 de romani au fost masacrati in orasul in care slujeste. Mi-am zis: „Inca un popa cu creierul cat o nuca si ala spalat”! I-am spus preotului sa se informeze cu privire la acel eveniment petrecut in 1940 si ca daca nu ne lasa sa depunem coroana vom escalada gardul bisericii si tot o vom face. Acum am inteles de ce la Ip si Treznea sant monumente istorice si se stie de atrocitatile hortystilor savarsite in 1940. Pentru ca acolo ponderea populatiei romanesti este majoritara si s-a vrut sa se stie adevarul, iar aici, in Gheorgheni, ponderea populatiei romanesti este minoritara iar adevarul istoric nu s-a vrut sa se cunoasca .Simplu!

Daca pe la 11:30 prietenul meu instructorul, ma anunta ca zona era linistita, acum zona era plina de politisti si jandarmi. In jumatate de ora parcul a inceput sa se umple de politisti imbracati in civili si de cativa pusti imbracati in tricouri negre cu insemnele tinutului secuiesc. Vazand ca gluma se-ngroasa mi-am sunat prietenul instructor sa vina cu cei 20 de baieti campioni nationali si internationali specialisti in arte martiale. In jumatate de ora au venit si le-am spus sa se amestece prin multime si sa intervina doar daca vom avea probleme. Intre timp un Audi negru de ultima generatie cu numarul de inmatriculare HR 67 END, tot dadea ture in jurul parcului sa vada ce este cu noi. Sun un prieten cu care am fost coleg de scoala si care lucreaza la serviciul de inmatriculari auto dintr-un judet, pe care nu-l pot divulga din motive lesne de inteles, sa-l intreb ce-i cu masina asta: HR 67 END si-mi spune ca trebuie sa se intereseze, ca astazi nu este la serviciu si ca ma suna in 10 minute. Dupa vreo 5 minute ma suna si-mi comunica faptul ca masina este proprietatea unui cetatean de etnie maghiara si ca ar fi o acoperire a serviciilor secrete maghiare pe teritoriul romanesc. UAUUU!

Serviciile secrete maghiare in Gheorgheni? Ce mama dracului sa caute astia aici? Ce sa caute intr-un oras care nu cotizeaza decat 10% din taxele locale la bugetul tarii, iar tara le da moca inca 90% sa traiasca. Pai ce autonomie vor astia? Ca de 20 de ani sunt autonomi doar pe banii nostri, ai romanilor. Vor autonomie? Perfect. Dar nu pe banii mei. Sa va tina Ungaria in spinare, nu Romania. In fine!

Pentru ca zona in care ne aflam era cam aglomerata de “cetatenii” in civil, hotarasc ca este timpul sa ne urcam in masini si sa-i asteptam pe cei din Bucuresti, undeva in afara orasului, spre Miercurea Ciuc, la un peco. Cei din Bucuresti ma suna si-mi comunica ca au facut pana si ca intarzie vreo jumatate de ora. In sfarsit pana ajung camarazii din Bucuresti am zis sa intru in magazin sa-mi iau o sticla de apa. Acolo vanzatoarea ma intreaba daca sunt roman. Da! I-am raspuns, ca doar suntem in Romania! Mi-a raspuns ca „Pe dracu suntem in Romania, ca aici in Gheorgheni, colcaie de unguri si de agenti ai serviciilor secrete unguresti”, „Si nu aveti probleme?” Am intrebat. „Nu, ca sunt casatorita cu un politist si sa veniti mai des pe aici, pe la noi pe la Gheorgheni ca ne-am saturat de unguri”. Am iesit din magazin cu un sentiment ciudat, dupa ce vanzatoarea mi-a destainuit cat este de greu sa locuiesti ca roman in Gheorgheni, la cate presiuni sunt supusi si cat de discriminati sunt, fara ca autoritatile locale sa i-a vreo masura.

Ma uit la ceas, este ora 15. Apar camarazii din Bucuresti. Discutam. Ne pregatim strategia marsului. Pornim cu masinile in centrul orasului si parcam in acelasi loc in care in urma cu doua ore lasasem masinile. Primul duce coroana! George de la Iasi se ofera. O coroana frumoasa, in culorile drapelului national al Romaniei, cu un mesaj destul de clar: „Nu uitam, Nu iertam !”. Al doilea duce pancarda! Se ofera Violeta,  sotia lui Cristi de la Brasov. Al treilea duce steagul organizatiei! Se ofera un camarad de la Brasov. Celalti in sir indian cu steaguri tricolore romanesti!

Astfel,  20 de camarazi cu drapele au pornit in mars din parcul central catre biserica Sf.Gheorghe. Toti oamenii se uitau in crucis, jandarmii ramasesera inmarmuriti, politistii stana de piatra, la vederea coloanei tinerilor nationalisti ai organizatiei Noua Dreapta. Primul mars organizat vreodata de catre patriotii romani, in cei 20 de ani care s-au scurs de la revolutia din decembrie `89, in orasul Gheorgheni. Prima dovada ca mai exista samanta de Romanism pe aceste meleaguri. Inima mi s-a umplut de bucurie cand am trecut pe langa cativa kinderi aflati “in calduri” care afisau in mod ostentativ tricourile secuiesti. Fie ce-o fi, mi-am zis stiind ca mai am prin multime 20 de luptatori care ar manca numai vreo 100 de unguri la micul dejun.

Am ajuns la biserica. Biserica este inconjurata de un gard metalic si evident are si o poarta de intrare care era inchisa. Preotul disparuse, deh program de 8 ore. Trag zavorul portii si spre norocul nostru patrundem in curte. Depunem coroana, spunem Tatal Nostru in memoria celor 58 de romani ucisi in aceste locuri, dupa care camaradul de la Brasov, Cristi Grigorasi, tine un discurs despre ce s-a intamplat in cele aproape doua saptamani din luna septembrie a anului 1940 in Romania. Intreaga actiune a fost filmata si fotografiata de catre jandarmi, iar mai tarziu a aparut si un lesinat de la o televiziune locala (de limba maghiara ,desigur) sa i-a cateva cadre. Am depus coroana la troita si am iesit din curtea bisericii in liniste. In fata bisericii ne-am incolonat si i-am rugat pe camarazi sa nu raspunda provocarilor, care cu siguranta vor fi lansate de cei 10-15 kinderi cufuriti de grija noastra.

Am mers in liniste si in dreptul parcului central acolo unde aveam parcate masinile, inevitabilul sa produs. O mana de zapaciti de vreo 16-18 ani aflati pe trotuarul celalalt inarmati cu steaguri secuiesti au inceput sa zbiere in maghiara desigur „Trianon Moarte Trianonului!”. Astia ai mei, camarazii, nu s-au lasat nici ei si au raspuns „Tinutul Secuiesc, Pamant Romanesc!” si „Romania, Romania!”. Deh, se acumulase destula energie si trebuia musai degajata. I-am rugat inca o data sa nu se lase provocati si cu ajutorul celui de sus, dupa ce am facut o cruce cu limba in cerul gurii,  i-am calmat. Camarazii intre timp au ajuns la masini si au inceput sa stranga steagurile, cu sentimentul ca ce ne-am propus sa facem in Gheorgheni s-a realizat. Suna telefonul. Raspund. O voce care vorbea stalcit romaneste ma intreaba daca cumva aici e pizza, ca vrea una cu carne de roman. I-am raspuns ca da, nicio problema, doar ca astazi avem o super oferta: Platesti una si mananci doua cu carne de ungur. I-am urat pofta buna si am inchis telefonul de tot si l-am deschis dupa vreo ora cand deja ajunsesem printr-o comuna din judetul Neamt, Neagra parca se numea. Astfel se incheie o actiune a organizatiei Noua Dreapta desfasurata in asa zisul Tinut Secuiesc, singura din tara care a avertizat romanii de pericolul iredentismului maghiar si singura din tara care in cei 20 de ani de pseudo-libertate are curajul sa spuna lucrurilor pe nume. Desteapta-te Romane!

Mai multe imagini de la actiune, AICI

preluare de pe http://blog.nouadreapta.org/2009/09/marsul-noii-drepte-in-tinutul-secuiesc/