[citeste episodul precedent]

ARGUMENTE SCRIPTURISTICE IMPOTRIVA HOMOSEXUALITATII
de Joe Dallas

PARTEA A III-A. RASPUNS SCRIPTURISTIC
ARGUMENTE SCRIPTURALE

Această parte a “teologiei” homosexualilor încearcă să dea un răspuns punct cu punct la obiectiile scripturale legate de homosexualitate. Cu alte cuvinte, fiecare pasaj din Scriptură referitor la homosexualitate este răstălmăcit si i se conferă un alt sens. Este o arogantă să încerci să vii astăzi cu interpretări noi ale Scripturii, după două mii de ani în care Biserica a trăit potrivit cu întelegerea care de la început a existat asupra Sfintei Scripturi. În lumea protestantă există o sincopă între perioada apostolică si momentul aparitiei diferitelor culte, lor lipsindu-le continuitatea de învătătură si unitatea de duh cu primii crestini, care i-ar putea feri de inovatii “teologice”.

Activistii pro-homosexualitate actionează ca si cum Scriptura ar fi căzut din cer cândva, în vremuri imemoriale, iar noi, cei de astăzi, nu putem decât să încercăm să ghicim sensul celor scrise în ea. Ei preiau ceva ce este evident si pretind că au descoperit un sens ascuns, diferit. Pentru a ilustra, să luăm un verset cu înteles clar:

“Veniti la Mine toti cei osteniti si împovărati si Eu vă voi odihni pe voi.” (Mat 11:28)

Întelesul este clar: Hristos îi cheamă la El pe cei împovărati pentru a le da odihnă. Nu e nevoie să cercetăm originalul grecesc sau contextul cultural; versetul este clar.

Acum, să presupunem că vine cineva si vă spune că a studiat în detaliu cuvintele din acest verset si a descoperit că de fapt Iisus le invita pe femeile însărcinate la maternitatea Lui din Nazaret. Pare ridicol; contextul indică altceva. Dar dacă dvs. nu ati avut posibilitatea să aflati despre istoria Bisericii sau să studiati versetul în greaca veche, nu veti putea respinge ideea cu “maternitatea”, desi bunul simt vă spune că asta e o prostie.

În aceasta rezidă puterea “teologiei” promovate de homosexuali. În Occident se ignoră continuitatea de învătătură a Bisericii, se ia un verset pe care îl stim, i se dă o cu totul altă interpretare, se sustin afirmatiile cu “diplome în Teologie” obtinute la scoli sectare si se dă astfel nastere unei noi morale. Bunul simt o poate respinge, dar până când este examinată mai atent, ideea e greu de combătut.

Pentru a aborda această parte a “teologiei” homosexualilor, vom analiza fiecare verset legat de homosexualitate, vom afirma interpretarea obisnuită dată lui, vom prezenta argumentele homosexualilor împotriva interpretării clasice si vom oferi un răspuns fiecărui argument.

Crearea omului / Intentia la creatie
Facerea 1:27-28; 2:18, 23-24

“Si a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat si femeie. Si Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: “Cresteti si vă înmultiti si umpleti pământul si-l supuneti; si stăpâniti peste pestii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietătile ce se miscă pe pământ si peste tot pământul!”

“A zis Domnul Dumnezeu: “Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el.” Si a zis Adam: “Iată, aceasta-i os din oasele mele si carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru că este luatã din bărbatul său.” De aceea va lăsa omul pe tatăl său si pe mama sa si se va uni cu femeia sa si vor fi amândoi un trup.”

Interpretarea traditională:

Intentia lui Dumnezeu cu privire la relatiile sexuale se limitează la uniunea heterosexuală dintre un bărbat si o femeie, în cadrul căsătoriei.

Argumentul homosexual:

Relatarea din cartea Facerii nu interzice homosexualitatea; pur si simplu nu face referire la ea, din motive evidente. Un cuplu de homosexuali nu puteau începe procesul de populare a pământului. Însă versetele nu pot fi văzute ca un model pentru toate perechile: multe perechi heterosexuale nu au copii sau nu pot avea relatii sexuale. Comit un păcat pentru că nu respectă indicatia din cartea Facerii?

Răspunsul 1:

Desi e adevărat că acest pasaj nu interzice relatiile homosexuale, el oferă modelul primar pentru sexualitate, prin care trebuie judecate alte forme de exprimare sexuală.

Cartea [Facerii] oferă o bază pentru poruncile biblice si pentru abordările viitoare ale celor care doresc să construiască o morală sexuală care să răspundă schimbărilor vremii - este indicat pentru noi să explorăm relevanta poruncilor Bibliei cu privire la căsătorie si să evaluăm homosexualitatea în lumina cărtii Facerii.

Esenta moralei crestine este aceasta: Dumnezeu a creat uniunea sexuală cu un scop - unirea sotului si sotiei într-un singur trup în cadrul căsătoriei. Dumnezeu foloseste relatiile sexuale, intimitatea sexuală, pentru a lipi doi oameni împreună.

Răspunsul 2:

Uniunea dintre bărbat si femeie, prezentată în cartea Facerii, este singurul model pentru comportamentul sexual promovat atât în Vechiul, cât si în Noul Testament. În timp ce alte forme de comportament (poligamia si tinerea de concubine, de exemplu) sunt mentionate si chiar permise în Vechiul Testament, relatia monogamă dintre sot si sotie este standardul promovat ca ideal în cadrul Scripturii. În timp ce heterosexualitatea este promovată peste tot în Scriptură, toate relatiile homosexuale sunt descrise în termeni negativi.

Distrugerea Sodomei
Facerea 19:4-9

“Dar mai înainte de a se culca ei [îngerii veniti să vadă dacă cetatea Sodomei va fi condamnată sau nu], sodomitii, locuitorii cetătii Sodoma, tot poporul din toate marginile; de la tânăr până la bătrân, au înconjurat casa si au chemat afară pe Lot si au zis către el: “Unde sunt oamenii, care au intrat să mâie la tine? Scoate-i ca să-i cunoastem!” Si a iesit Lot la ei dinaintea usii si… a zis către ei: “Nu, fratii mei, să nu faceti nici un rău. Am eu două fete, care n-au cunoscut încă bărbat; mai degrabă vi le scot pe acelea, să faceti cu ele ce veti vrea, numai oamenilor acelora să nu le faceti nimic…!” Iar ei au zis către el: “… Mai rău decât acelora îti vom face!”

Interpretarea traditională:

Bărbatii din Sodoma căutau să întretină relatii homosexuale cu oaspetii lui Lot. Sodoma a fost distrusă ulterior pentru răutatea ei, homosexualitatea jucând un rol major în respectiva distrugere.

Argumentul homosexual 1:

Sodoma a fost distrusă din cauza neospitalitătii locuitorilor ei, nu din cauza homosexualitătii.

Profesorul John Boswell, în cartea Christianity, Social Tolerance and Homosexuality (Crestinism, tolerantă socială si homosexualitate), sustine această idee pe baza a două ipoteze: mai întâi, Lot încălca obiceiul din Sodoma, primind oaspeti fără permisiunea bătrânilor cetătii, de aici si cererea de a-i scoate pe bărbati afară “ca să-i cunostem”; în al doilea rând, expresia “a cunoaste” nu are neapărat conotatii sexuale. Boswell nu dezvăluie de unde are informatiile legate de obiceiurile din Sodoma.
Cuvântul ebraic yada apare de 943 de ori în Vechiul Testament si are conotatii sexuale în aproximativ 10 din cele 943 de ori. Argumentul este deci că bărbatii din Sodoma nu aveau nici o intentie sexuală fată de oaspetii lui Lot.

Răspuns:

Argumentul ignoră complet răspunsul lui Lot. Primul lui răspuns, “Să nu faceti nici un rău,” nu se potriveste deloc cu o simplă cerere de a întâlni pe oaspetii lui. Al doilea răspuns al lui clarifică lucrurile: el răspunde la solicitarea sodomitilor oferindu-le pe cele două fiice fecioare ale lui - un gest fără sens dacă acei bărbati voiau să-i cunoască literalmente pe oaspetii lui. Dacă acesti oameni aveau intentii nevinovate, de ce a fost distrusă cetatea pentru neospitalitate?

Teoria ridică mai multe întrebări decât răspunsuri. În timp ce Boswell si Bailey au dreptate vorbind despre gravitatea neospitalitătii în acele vremuri, doar neospitalitatea nu poate constitui motivul răspunsului lui Lot către sodomiti sau al distrugerii cetătii care a urmat imediat.

Argumentul homosexual 2:

Sodoma a fost distrusă pentru tentativa de viol, nu pentru homosexualitate.

Acest argument e mai frecvent si e mult mai plauzibil decât teoria cu “neospitalitatea”.

“Violenta - fortarea relatiilor sexuale cu un altul - este adevăratul mesaj al relatării”, explică scriitoarea lesbiană Virginia Mollenkott. Astfel, homosexualitatea nu are nici o legătură cu distrugerea Sodomei; dacă intentia de viol ar fi fost de natură heterosexuală, judecata asupra cetătii ar fi fost aceeasi. Violenta si nu homosexualitatea a adus pedeapsa asupra Sodomei.

Răspuns:

Argumentul este partial adevărat; bărbatii din Sodoma chiar doreau să făptuiască un viol. Dar pentru ca un asemenea gest să-i includă pe “toti bărbatii din toate colturile cetătii Sodoma, atât tânăr, cât si bătrân,” homosexualitatea trebuie să fi fost o practică comună. Mollenkott încearcă să prezinte situatia similar unui viol în închisoare sau genului de atacuri pe care armatele învingătoare le comiteau asupra celor învinsi, însă argumentarea ei este demontată de literatura străveche care face referire la Sodoma si la practicile homosexuale ale sodomitilor:

“Testamentele Celor Doisprezece Patriarhi”, datând din sec. II î.H., vorbesc de sodomiti în termeni de “promiscuitate sexuală” (Testamentul lui Veniamin 9:1) si afirmă că Sodoma “s-a depărtat de la calea firească” (Testamentul lui Neftali 3:4). Din aceeasi perioadă, Jubileele afirmă că sodomitii “se pângăreau pe sine si făceau desfrânare în trupurile lor” (16:5, compară cu 20:5-6). Atât Filo cât si Iosefus arată clar că relatiile între persoanele de acelasi sex erau caracteristica definitorie a Sodomei.

Argument homosexual 3:

Adevăratele păcate ale Sodomei, potrivit lui Iezechiel 16:49, erau “mândria, îmbuibarea si trândăvia; iar mâinile săracului si ale celui nevoias nu le-au sprijinit.” Acestea nu au nici o legătură cu homosexualitatea.

Răspuns:

Din nou, argumentul este partial adevărat. Când Sodoma a fost distrusă, homosexualitatea era doar o parte sau un simptom al răutătii ei. Epistola către romani, capitolul unu, oferă o descriere similară, vorbind despre starea generală de decădere a oamenilor, mentionând homosexualitatea ca un simptom al acestei decăderi. Iezechiel spune despre sodomiti: “S-au mândrit si au făcut urâciune înaintea Mea; de aceea i-am si nimicit.” (16:50). Natura sexuală a acestor “urâciuni” este sugerată în 2 Petru 2:6-7: “Cetătile Sodomei si Gomorei, osândindu-le la nimicire, le-a prefãcut în cenusă, dându-le ca o pildă nelegiuitilor din viitor; iar pe dreptul Lot, chinuit de petrecerea în desfrânare a celor nelegiuiti, l-a izbăvit… “

Si iarăsi la Iuda 7: “Tot asa, Sodoma si Gomora si cetătile dimprejurul lor care, în acelasi chip ca acestea, s-au dat la desfrânare si au umblat după trup străin, stau înainte ca pildă, suferind pedeapsa focului celui vesnic.”

Alte referinte privind imoralitatea sexuală a Sodomei apar la 3 Macabei 2:5: “…sodomitii cei semeti si cuprinsi cu vădită si cu nespusă răutate…” si din nou în Jubilee 16:6: “necurătia sodomitilor.”

Interpretările activistilor homosexuali au câteva elemente de adevăr: a existat o tentativă de viol homosexual iar sodomitii aveau cu sigurantă si alte păcate în afară de homosexualitate. Tinând însă cont de numărul bărbatilor care doreau să participe la viol si de multe alte referinte, atât scripturale cât si extra-scripturale, referitor la păcatele sexuale ale Sodomei, putem afirma azi că homosexualitatea era larg răspândită printre sodomiti. Este cel mai probabil ca acest păcat, care si-a luat numele de la ei, să fi fost cauza judecătii care a venit în final asupra lor.

Legea levitică
(Levitic 18:22; 20:13)

“Să nu te culci cu bărbat ca si cu femeie; aceasta este spurcăciune.”

“De se va culca cineva cu bărbat ca si cu femeie, amândoi au făcut nelegiuire si să se omoare, că sângele lor asupra lor este.”

Interpretarea traditională:

Potrivit legii levitice, homosexualitatea era una dintre spurcăciunile pasibile de pedeapsa capitală.

Argumentul homosexual:

Practicile mentionate în aceste capitole din cartea Levitic sunt legate de idolatrie, nu de homosexualitate. Cuvântul ebraic pentru “spurcăciune,” potrivit lui Boswell, are legătură mai degrabă cu necurătia ritualică.

Autorul homosexual Roger Biery asociază tipul de homosexualitate interzis în Levitic cu practicile idolatre. Autorii pro-homosexuali se referă la ritualurile păgâne ale canaanitilor, care includeau prostitutie homosexuală si heterosexuală, ca fiind motivele pentru care Dumnezeu a interzis homosexualitatea în rândul poporului Său. Ei pretindă că nu homosexualitatea în sine era problema, ci asocierea ei cu idolatria, fiind practicată ca parte a închinării la idoli. Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu interzicea tipul de homosexualitate practicat azi, ci acea homosexualitate care includea idolatria.

Răspunsul 1:

Interdictiile împotriva homosexualitătii din Levitic 18 si 20 apar alături de alte păcate sexuale - adulter si incest, de exemplu - care sunt interzise în ambele Testamente, total separat de standardele levitice. Referintele scripturale la aceste practici sexuale, atât înainte cât si după Levitic, indică respingerea lor de către Dumnezeu, indiferent dacă sunt sau nu asociate cu idolatria.

Răspunsul 2:

Cuvântul evreiesc pentru “spurcăciune” (toevah) apare si în Pilde 6:16-19 în relatie cu păcate care nu au nici o legătură cu idolatria sau ceremoniile păgâne: “Sase sunt lucrurile pe care le urăste Domnul, ba chiar sapte de care se scârbeste cugetul Său: ochii mândri, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat, inima care plănuieste gânduri viclene, picioare grabnice să alerge spre rău, martorul mincinos care spune minciuni si cel care seamănă vrajbă între frati. “

Idolatria nu apare mentionată în aceste versete. E evident că toevah nu se limitează deci la practicile idolatre.

Răspunsul 3:

Dacă practicile din Levitic 18 si 20 sunt condamnate numai pentru că ar fi asociate cu idolatria, atunci ar trebui să întelegem că sunt permise dacă sunt practicate separat de idolatrie. Asta înseamnă că incestul, adulterul, bestialitatea si sacrificarea copiilor (toate fiind mentionate în aceste capitole) sunt condamnabile numai dacă sunt asociate cu idolatria; altfel, ele sunt permise. Nici un cititor serios al acestor pasaje nu va accepta asemenea abordare.

Sf. Apostol Pavel despre “firesc” si “nefiresc”
Romani 1:26-27

“Pentru aceea, Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocară, căci si femeile lor au schimbat fireasca rânduială cu cea împotriva firii; asemenea si bărbatii lăsând rânduiala cea după fire a părtii femeiesti, s-au aprins în pofta lor unii pentru altii, bărbati cu bărbati, săvârsind rusinea si luând cu ei răsplata cuvenitã rătăcirii lor. “

Interpretarea traditională:

Pavel vede homosexualitatea ca un simptom al lumii decăzute, descriind-o ca nefirească si nelegiuită.

Argumentul homosexual 1:

Pavel nu se referă la adevăratii homosexuali, ci la acei heterosexuali care, spune el, “au schimbat fireasca rânduială.” Adevăratul păcat aici este schimbarea a ceva ce este firesc pentru individ. Boswell construieste o logică interesantă pe baza acestui argument: “Persoanele pe care le condamnă Pavel nu sunt homosexuali: ceea ce respinge el sunt actele homosexuale practicate de heterosexuali. Ideea din Romani 1 este de fapt stigmatizarea persoanelor care îsi reneagă chemarea naturală, depărtându-se de pe calea pe care erau cândva.”

Mollenkott subscrie si ea la această idee: “Ceea ce accentuează Pavel aici este faptul că persoanele care sunt heterosexuale de la natură nu numai că l-au schimbat pe adevăratul Dumnezeu cu unul fals, dar si-au si schimbat capacitatea de a se raporta la sexul opus, antrenându-se în acte homosexuale care nu sunt firesti pentru ele.”

Pe scurt, în Romani 1, Sf. Pavel îi descrie pe heterosexualii care în mod deliberat au comis acte homosexuale, încălcând astfel ceea ce este firesc pentru ei. Homosexualitatea, dacă este practicată de adevăratii homosexuali, nu este un păcat.

Răspuns:

Pavel nu vorbeste asa de subiectiv în acest pasaj. Nu există nimic în exprimarea lui care să arate că el ar face distinctie între un homosexual “adevărat” si unul “fals”. El pur si simplu descrie comportamentul homosexual ca fiind nefiresc, indiferent de cine este practicat.

Exprimarea sa, de fapt, este neobisnuit de specifică. Când se referă la “bărbati” si “femei” în aceste verste, Pavel alege cuvintele grecesti cu conotatie biologică: arsenes si theleias. Ambele cuvinte sunt rar folosite în Noul Testament. Acolo unde apar, ele apar pentru a accentua genul subiectului, asa cum este cuvântul mascul (arsenes). În acest context, Pavel este foarte precis când spune că comportamentul homosexual comis de acesti oameni era nefiresc pentru ei în calitate de bărbati si femei (arsenes si theleias). El nu tine seamă de asa-zisa “orientare sexuală”. Cu alte cuvinte, Pavel afirmă că homosexualitatea este biologic nefirească - nefirească nu doar pentru heterosexuali, ci nefirească pentru toată lumea.

În plus, faptul că acesti bărbati “s-au aprins în pofta lor” unii pentru altii face foarte improbabil ca ei să fi fost heterosexuali care experimentau homosexualitatea. Comportamentul lor provenea dintr-o patimă interioară intensă. Să pretinzi, asa cum fac Boswell si Mollenkott, că ei erau heterosexuali care se dădeau la un comportament homosexual necesită o adevărată gimnastică a ratiunii.

Apoi, dacă versetele 26-27 condamnă actele homosexuale practicate de oameni care nu au o înclinatie firească către asa ceva, dar nu si cele practicate de oameni la care asemenea porniri apar în mod firesc, nu ar trebui atunci ca practicile din versetele 29-30 - desfrânarea, viclenia, răutatea, etc. - să fie permise, atât timp cât cei care le practică sunt oameni care au o înclinatie firească către asa ceva?

Înainte de toate însă, când Sf. Apostol Pavel vorbeste despre fire, el se referă la firea lucrurilor, cu alte cuvinte la ordinea naturală a lumii / creatiei lui Dumnezeu. Această fire nu trebuie confundată, asa cum fac activistii homosexuali citati mai sus, cu firea fiecărui individ în parte, care înseamnă totalitatea trăsăturilor de caracter si comportament ale persoanei, potrivite sau nu cu firea lucrurilor la care se referă Pavel.

Argumentul homosexual 2:

Aceste versete se referă la oamenii dedati la idolatrie, nu la homosexualii care cred în Dumnezeul cel adevărat.

Perry afirmă: “Practicile homosexuale din Romani 1: 24- 27 erau un rezultat al idolatriei si erau asociate cu alte fapte foarte grave, mentionate în Romani 1. Luate în acest context mai larg, trebuie să fie evident că aceste acte sunt semnificativ diferite de relatiile homosexuale responsabile si pline de iubire din ziua de azi.”

Răspuns:

Idolatria joacă un rol important în capitolul unu din Romani. Sf. Ap. Pavel îsi începere epistola descriind răzvrătirea oamenilor si hotărârea de a se închina făpturii si nu Creatorului. Autorul homosexual de mai sus extrapolează această idee pentru a demonstra că respingerea homosexualitătii de către Pavel nu i se aplică si lui - el nu se închină la idoli, el este crestin.

Pavel nu sugerează însă că o persoană se închină la idoli si apoi decide se aibă relatii homosexuale, ci arată că răzvrătirea generală a creat mediul pentru o răzvrătire specifică. O persoană nu are nevoie să se închine la un vitel de aur pentru a participa la negarea generală a lui Dumnezeu si nici nu trebuie să recurgă la comportamente specifice pentru a exprima această respingere.

O privire de bun simt asupra întregului capitol exclude această abordare. În acelasi pasaj sunt mentionate si alte păcate, în afară de homosexualitate: “Plini fiind de toată nedreptatea, de desfrânare, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înselăciune, de purtări rele, bârfitori, grăitori de rău, urâtori de Dumnezeu, ocărâtori, semeti, trufasi, lăudărosi, născocitori de rele, nesupusi părintilor…” (v. 29-30)

Se aplică interpretarea dată versetelor 26-27 si versetelor 29-30? Integritatea intelectuală asa ar cere. Dacă versetele 26-27 se aplică persoanelor care comit acte homosexuale în relatie cu idolatria, faptele homosexuale nefiind deci păcătoase dacă se săvârsesc fără conotatii idolatre, atunci acest rationament trebuie să se aplice si versetelor 29-30.

Astfel, trebuie să presupunem că desfrânarea, răutatea, viclenia, pizma si celelalte sunt condamnate de Pavel numai pentru că sunt săvârsite de oameni implicati în idolatrie; altfel, ele sunt permise.

Acest lucru este evident ridicol. La fel ca homosexualitatea, aceste păcate nu provin din închinarea idolească; ele sunt simptome ale stării de decădere. Dacă am spune că homosexualitatea este legitimă, atât timp cât nu este un rezultate al închinării idolesti, atunci ar trebui să spunem si că celelalte păcate sunt la fel de legitime dacă nu sunt săvârsite ca urmare a idolatriei.

Apostolul Pavel si ‘arsenokoite’
1 Corinteni 6:9-10; 1 Timotei 1:9-10

Nu stiti oare că nedreptii nu vor mosteni împărătia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiti: nici desfrânatii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomitii… nu vor mosteni împărătia lui Dumnezeu.

Stiind aceasta, că legea nu este pusă pentru cel drept, ci pentru cei fără de lege si răzvrătiti… pentru desfrânati si sodomiti…

Interpretarea traditională:

Cuvântul grecesc tradus aici prin “sodomit” este arsenokoite, care înseamnă “homosexual.” Pavel afirmă că homosexualitatea este un viciu care îi exclude pe cei care-l săvârsesc de la împărătia lui Dumnezeu.

Argumentul homosexual:

‘Arsenokoite’ este un cuvânt inventat de Pavel. El nu apare nicăieri în literatura greacă înainte de Pavel. În acea vreme existau alte cuvinte pentru “homosexual.” Dacă el s-ar fi referit la homosexualitate, atunci a fi folosit unul dintre cuvintele deja existente. Cel mai probabil, Pavel se referă la prostitutie masculină, frecventă în epocă.

Boswell are dreptate când spune că acest cuvânt este specific Apostolului Pavel, si sugerează că Pavel se gândea la altceva atunci când l-a folosit. Boswell afirmă că acest alt lucru ar fi prostitutia. Dacă nu, atunci Pavel ar condamna imoralitatea generală.

Oricum, potrivit acestui argument, termenul reprezintă un om imoral, dar nu un homosexual.

Răspuns:

Sf. Pavel formează 179 de termeni noi în Noul Testament. Fiind originali, acesti termeni nu schimbă semnificativ contextul versetelor în care apar.

Nu este un lucru deOsebit că Pavel formează acest cuvânt nou, având în vedere că el îl derivă direct din traducerea Septuaginta a Vechiului Testament:

meta arsenos ou koimethese koiten gyniakos (Lev 18:22)

hos an koimethe meta arsenos koiten gynaikos (Lev 20:13)

Cu alte cuvinte, atunci când Pavel a scris arsenokoite, el a preluat termenul direct din traducerea grecească a Leviticului, referitor la interzicerea homosexualitătii. Întelesul nici nu poate fi mai clar: desi cuvântul este unic la Pavel, el se referă în mod specific la comportamentul homosexual.

În ceea ce priveste afirmatia că termenul s-ar referi la prostitutia masculină, analiza cuvântului arată că nu există nici o asemenea implicatie. Asa cum am arătat mai sus, ‘arsene’ apare de câteva orice în Noul Testament, întotdeauna cu referire la “bărbat.” ‘Koite’ apare numai de două ori în Noul Testament, însemnând “pat,” folosit cu conotatie sexuală:

“Să umblăm cuviincios, ca ziua: nu în ospete si în betii, nu în desfrânări [koite] si în fapte de rusine…” (Rom 13:13)

“Cinstită să fie nunta întru toate si patul [koite] nespurcat. Iar pe desfrânati îi va judeca Dumnezeu.” (Heb 13:4)

Cele două cuvinte combinate, asa cum le-a folosit Sf. Pavel, pun alături “bărbat” si “pat” într-un sens sexual. Nu există nici o indicatie legată de prostitutie la vreunul dintre cuvintele combinate să dea arsenokoite.

Toate versetele trecute în revistă mai sus au fost scrise la vremea lor în spiritul respingerii homosexualitătii, iar acest spirit a existat de la început si până în ziua de astăzi în Biserică. Nu s-a scris mai întâi versetul si apoi i s-a dat o interpretare, ci versetul a fost scris pe baza învătăturii de obste a Bisericii.

Îmi amintesc si astăzi, cu un regret nespus, de ziua în care m-am convins că era acceptabil pentru mine să fiu si crestin, si homosexual. Nu numai că am îmbrătisat “teologia” homosexualilor - am si promovat-o activ în cadrul unei “biserici” de homosexuali si am sustinut argumentele de mai sus. Doisprezece ani au trecut până am realizat rătăcirea, timp în care “teologia” homosexualilor a căpătat a căpătat o publicitatea si o acceptare fără precedent în multe culte religioase si la nivelul unor credinciosi sinceri, dar înselati.

Putini crestini stiu că există o “teologie” a homosexualilor si o miscare clădită în jurul ei. Cei care au auzit de acestea nu stiu cum se poate răspunde afirmatiilor făcute de acesti oameni. E nevoie însă de un răspuns; “teologia” homosexualilor, asemenea miscării pentru drepturile homosexualilor, creste pe zi ce trece în scop si influentă. Cu dragostea pe care a arătat-o Hristos când a plâns pentru Ierusalim, si cu mânia pe care El a arătat-o când a curătat Templul, Biserica trebuie să dea un răspuns.

Nota redactorului: A fost lansat pe internet proiectul Sperantă si Vindecare pentru Homosexuali, care reuneste multe informatii stiintifice privind cauzele homosexualitătii, posibilităti de tratare si mărturii ale unor fosti homosexuali.

Va urma. Traducere si adaptare de Bogdan Mateciuc.