Emil Iorga si Bogdan Mateciuc

FILMELE DESPRE transsexuali si cowboy homosexuali au câstigat anul acesta mai multe premii Globul de Aur la Hollywood, ca parte a eforturilor care se fac în cetatea filmului pentru normalizarea homosexualitătii, travestismului si operatiilor de schimbare de sex. Globurile de Aur sunt acordate de relativ mărunta Hollywood Foreign Press Association, care are aproximativ 80 de membri, comparativ cu cei 5.800 de critici de film care votează pentru Oscar.

“Brokeback Mountain“, povestea a doi “cowboy” care se îndrăgostesc, a câstigat patru Globuri de Aur. Felicity Huffman a primit Globul de Aur pentru “cea mai bună actrită”, în rolul din “Transamerica“, un film despre un transsexual înainte de operatia de schimbare de sex. Phillip Seymour Hoffman a fost considerat cel mai bun actor de dramă în rolul romancierului homosexual Truman Capote, în filmul “Capote“.

Joe Solomese, presedintele asociatiei de homosexuali Human Rights Campaign (HRC) s-a declarat multumit să vadă tot mai multe filme despre homosexuali si transsexuali. În opinia lui, seara decernării premiilor Globul de Aur “a fost o seară istorică. Cred că aceasta spune multe despre directia în care mergem ca natiune. Cu cât avem mai multi oameni care îsi declară homosexualitatea în public, cu atât mai mult vom deveni o componentă firească a societătii americane”.

Hollywood-ul pare decis să promoveze homosexualitătii si transsexualismului ca si comportamente ‘normale’. Această campanie mediatică corespunde strategiei descrise de Kirk si Madsen în articolul numit “Cucerirea Americii heterosexuale”, si ulterior în cartea After the Ball (Dupa bal). Potrivit celor doi, mass-media este folosită pentru homosexualizarea culturii noastre si pentru ponegrirea celor care pun în discutie agenda de lucru a asociatiilor de homosexuali.

Există, totusi, o rezistentă - mai serioasă si mai putin serioasă - la aceste filme. La începutului lui ianuarie, ‘Brokeback Mountain’ a fost retras din cinematografele din statul Utah. Larry David, care a co-regizat “Seinfeld”, a semnat un articol umoristic pentru New York Times: “Pur si simplu nu vreau să văd doi bărbati, singuri în prerie, care se îndrăgostesc unul de altul, se sărută, se strâng în brate si se tin de mână.”

În eseul său “Confuzia sexuală si sfârsitul prieteniei”, dr. Albert Mohler observă că acest film “prezintă povestea de dragoste homosexuală ca pe o relatie demnă de admirat - insinuând că dacă societatea noastră ar fi fost eliberată de prejudecătile legate de homosexualitate, cei doi ar fi putut să trăiască împreună până la adânci bătrâneti.”

Mohler face referire la un eseu scris de profesorul britanic Anthony Esolen despre efectul coroziv al relatiilor homosexuale masculine asupra valorii prieteniilor non-sexuale între bărbati. Într-un articol apărut în revista Touchstone (septembrie 2005), Esolen îi acuză pe pansexualisti de coruperea notiunilor de dragoste, prieten, bărbat si femeie pentru a normaliza confuzia sexuală si a-si impune programele sociale.

Conform lui Esolen, filme ca “Brokeback Mountain” corup relatiile dintre bărbatii si băietii heterosexuali. Prieteniile masculine normale devin suspecte dacă este implicată o dragoste autentică fără caracter sexual. Mohler observă: “Prieteniile normale, nesexuale, fraterne între bărbati devin acum suspecte. Acest lucru este în mod special valabil pentru băietii adolescenti si bărbatii tineri, care sunt mai putin siguri pe masculinitatea lor si mai preocupati de propria identitate sexuală.”

Mohler consideră că “normalizarea homosexualitătii distruge ordinea naturală a prieteniilor dintre bărbati.”

Psihiatrul Yale Kramer, în “‘Brokeback Mountain’ si romantarea homosexualitătii”, arată că autoarea cărtii “Brokeback Mountain“, Annie Proulx admite că povestea ei este o examinare a “homofobiei rurale din tara Marelui Cowboy Pur si Nobil.” Cele trei căsnicii esuate ale lui Proulx scot în evidentă ostilitatea ei fată de bărbati - mai ales bărbatii care trăiesc pe baza “valorilor masculine ale albilor”.

Yale Kramer, care tratează bărbati cu atractii nedorite fată de acelasi sex, spune că Proulx nu stie nimic despre psihologia masculină sau despre promiscuitatea bărbatilor homosexuali. “Acest model romantic [al bărbatilor homosexuali] este la fel de fals ca si vechiul model de cowboy, dar ce este important e faptul că serveste scopurilor politice ale activistilor homosexuali - actualmente căsătoria homosexuală.”

Potrivit lui Kramer, doar trei procente dintre relatiile homosexuale masculine sunt legături stabile, restul fiind caracterizate de relatii extrem de instabile si practici sexuale periculoase. Acestea includ bareback riding (sex cu parteneri multipli fără prezervativ), „donarea” virusului SIDA; bug chasing (infectarea voluntară cu HIV) si alte activităti periculoase, “dintre care nici una nu s-ar încadra în romantismul homosexualitătii.”

Cât priveste homofobia, Kramer observă că statisticile FBI arată că între 1995 si 2004 au fost ucisi între doi si sase homosexuali pe an în crime asociate cu ura. “Dar”, spune Kramer, “e destul de ciudat că auzim foarte putine reactii si proteste legate de numărul bărbatilor homosexuali morti de SIDA - 10.000 în fiecare an. Astfel de date nu se potrivesc deloc cu romantismul homosexualitătii.”

“Brokeback Mountain” este o predică iar mesajul e clar: dacă societatea ar renunta la prejudecătile ei împotriva homosexualilor, acesti băieti simpatici ar putea trăi împreună, fericiti până la adânci bătrâneti. E un mesaj pe care l-am mai auzit, dar nu pe fundalul unor peisaje deosebite si asortat cu relatările sincere si talentul actoricesc al tineri care combină homosexualitatea cu imaginea clasică a bărbatului american - Cowboy-ul. Si, pentru că homosexualii sunt victime în Brokeback Mountain, toti cei care li se opun sunt opresori. În film, fiecare bărbat “masculin” este portretizat ca fiind un dement necioplit, betiv si violent. Aceeasi idee a fost prezentată si în filmul Philadelphia, în care un tânăr avocat homosexual are de înfruntat înversunarea tragi-comică a sefilor săi heterosexuali. Probabil multi dintre noi vom fi abordati de prieteni si colegi - “Am văzut filmul cu cowboy-ii homosexuali. Erau simpatici si chiar se iubeau, ce e rău în asta?”

Întrebarea ascunde esenta problemei, asa cum face si filmul, de altfel. Nu e vorba dacă homosexualii pot fi “tipi simpatici”, nici dacă pot fi masculini, duri sau capabili de iubire. Problema este dacă homosexualitatea în sine este un lucru normal, indiferent de felul omului care o practică. Acest aspect e evitat în film. În loc să ofere argumente întemeiate pentru homosexualitate, filmul prezintă doi homosexuali atrăgători, pe care spectatorii îi simpatizează si sustin. Finalul este tragic si emotionant (generat de aceeasi homofobie despre care am mai auzit), astfel încât spectatorii trec de la simpatia pentru cei doi homosexuali la sustinerea cauzei homosexualilor. Nu este acesta scopul fiecărei predici - un îndemn pentru ascultători de a actiona?

Sustinătorii avortului folosesc de ani de zile această tactică. În loc să discute despre avortul în sine (o procedură pe care majoritatea oamenilor o găsesc respingătoare), ei pun accentul pe femeie - pe problemele ei economice, pe optiunile limitate, etc. - pretinzând simpatie pentru ea si evitând practica în sine. Logica e următoarea:

“Si femeile cumsecade fac uneori avorturi; femeile care fac avorturi sunt deseori în situatii extreme; deci avortul nu e ceva rău.”

Filmul slefuieste această tehnică:

“Bărbatii cumsecade sunt uneori homosexuali; homosexualii sunt deseori tratati rău; deci homosexualitatea nu e ceva rău.”

Există o problemă aici. Asa cum în cazul avortului e vorba despre a omorî un copil nenăscut, nu despre femeia care a făcut aceasta, asa si în cazul homosexualitătii vorbim despre relatia sexuală dintre persoane de acelasi sex, nu despre felul acestor persoane. E vorba despre cum sunt alcătuite corpurile noastre, dacă structura noastră este compatibilă cu un contact sexual heterosexual sau homosexual. E vorba de diferentele dintre bărbati si femei, dacă aceste diferente formează sau nu o legătură complementară care să se poată realiza si în cazul homosexualitătii. E vorba dacă copiii si societatea au sau nu ceva de câstigat de pe urma acestor experimente sociale. Acestea sunt întrebările pe care trebuie să ni le punem si le putem pune chiar dacă doi cowboy homosexuali pot fi uneori niste tipi simpatici. Dar aceasta nu înseamnă că tot ce fac persoanele “simpatice” este si normal.

“Brokeback Mountain” apelează din plin la tehnici persuasive. Vrea să-i convingă pe indecisi, dar nu prin argumente solide, ci prin peisaje din natură si povesti frumos spuse. Experienta arată că atunci când cauza ta este discutabilă, poti apela la povesti romantate despre oamenii implicati în ea.