Ionut Apahideanu [episod anterior si alte articole din rubrica Romania pe marea "tabla de sah"]

PE FOND, TREI PAR A FI elementele instituţionale de comparat între cele două proiecte de lege, înainte de analiza esenţei şi a implicaţiilor generale ale celor două iniţiative: autoritatea competentă pentru aplicarea şi coordonarea aplicării legii, cadrul întrunirii anuale a românilor de pretutindeni şi respectiv institutul/centrul “Eudoxiu Hurmuzachi”.

Cele două proiecte concurente de lege generează două arhitecturi instituţionale (considerate sub aspectul competenţelor şi atribuţiilor în domeniul relaţiilor cu românii de pretutindeni) semnificativ diferite, cu implicaţii concrete pe măsură.

A.) În viziunea adiacentă proiectului MAE, sistemul instituţional este centrat, cum ar fi de asteptat, exact pe Ministerul Afacerilor Externe. Repetatele formulări din textul proiectului de tipul “MAE, prin DRRP” sau “MAE/DRRP”, considerându-se DRRP ca departament specializat în materie al ministerului, nu denumesc fidel realitatea, reprezentând doar o distincţie eminamente teoretic-analitică. În realitate, lipsit de personalitate juridică şi nefiind în sine o instituţie, ci organizat “ca structură în cadrul Ministerului Afacerilor Externe” (art. 12(3)), DRRP nu se constituie în ordonator primar de credite, este direct subordonat conducerii MAE, iar ca secretar de stat, şeful departamentului este direct răspunzător în faţa ministrului Afacerilor Externe, conform regulamentului de organizare şi funcţionare al instituţiei. La fel, deciziile DRRP cu impact asupra sferei externe instituţiei ar trebui aprobate, prin semnătură, de către ministru, iar finanţările proiectelor privind românii de pretutindeni stabilite de către departament ar trebui de asemenea aprobate de către ministrul Afacerilor Externe. Astfel, “autoritatea competentă pentru alicarea, respectiv coordonarea aplicării prevederilor legii” este de jure şi de facto nu “MAE/DRRP”, ci, simplu, MAE.

Concret, aşa cum este ilustrat parţial şi în schematizarea de mai jos, MAE, teoretic prin intermediul DRRP, se detaşează net în raport cu celelalte instituţii sub aspectul sferei de atribuţii şi competenţe:

• exercită cele 15 “atribuţii principale” prevăzute la art 13(1);
• sprijină evaluarea cunoştinţelor de limba română ale persoanelor care solicită drepturile prevăzute românilor de pretutindeni, evaluare realizată la sediul misiunii diplomatice sau al oficiului consular al României din statul de cetăţenie/reşedinţă sau chiar la sediul MAE/DRRP din cadrul Ministerului Afacerilor Externe (art. 6(1)b));
• păstrează datele referitoare la românii de pretutindeni (art. 6(3));
• finanţează şi acordă anual un număr de burse de merit şi alte premii românilor de pretutindeni pentru performanţele şcolare şi universitare în promovarea culturii române (art. 7);
• acordă finanţări nerambursabile destinate derulării proiectelor asociaţiilor, organizaţiilor, persoanelor juridice şi fizice de drept român şi din state terţe în beneficiul comunităţilor româneşti de pretutindeni, în urma unui proces de evaluare şi selecţie realizat de o comisie de experţi din cadrul aceleiaşi instituţii (MAE/DRRP) (art. 8);
• colaborează cu Administraţia Prezidenţială la convocarea anuală a Forumului Comunităţilor Românilor de Pretutindeni (art. 10(3));
• asigură, din bugetul alocat activităţilor DRRP, fondurile necesare desfăşurării Forumului (art. 10(4));
• asigură secretariatul tehnic al Consiliului Consultativ al Românilor de Pretutindeni şi acordă sprijinul financiar necesar activităţii acestuia (art. 11(4));
• beneficiază de sprijinul altor instituţii din România cu competenţe în domeniu, potrivit legislaţiei în vigoare (art. 12(2));
• încheie, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a legii, protocoale de colaborare pentru aplicarea legii cu Ministerele Educaţiei şi Cercetării, Culturii şi Cultelor, respectiv Economiei şi Comerţului, precum şi cu alte instituţii cu competenţe în domeniu (art. 12(8));
• îşi subordonează Institutul “Eudoxiu Hurmuzachi” pentru RP, a cărui activitate este coordonată de către Secretarul de Stat care conduce DRRP (art. 14(1));
• în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii reglementează, prin ordin al ministrului Afacerilor Externe, structura organizatorică, statul de funcţii şi regulamentul de funcţionare ale Institutului (art. 14(2));
• acordă subvenţii pentru acoperirea cheltuielilor curente şi de capital ale Institutului (art. 14(7));
• stabileşte priorităţile şi necesarul de burse pentru RP, în colaborare cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării (art. 15(2));
• organizează, împreună cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării, metodologia pentru preselecţia românilor de pretutindeni care doresc să beneficieze de bursele oferite de statul român (art. 15(3)).

Comparativ cu această concentrare semnificativă de atribuţii de către MAE, celelalte instituţii ale sistemului preconizat de proiectul de lege al MAE îndeplinesc roluri marginale, unele strict onorifice:

- Preşedinţia are doar rolul de a convoca, în colaborare cu MAE/DRRP, Forumul anual al Comunităţilor Românilor de Pretutindeni, pe care îl patronează (art. 10(3) şi (1)) – o atribuţie simbolic-onorifică;

- din partea Guvernului, Primul Ministru patronează Consiliul Consultativ al Românilor de Pretutindeni (art. 11(1)) – un rol de asemenea onorific;

- Institutul “Eudoxiu Hurmuzachi” este subordonat şi finanţat (în afara veniturilor proprii, a căror obţinere este puţin probabilă ţinând cont specificul obiectului de actvitate) de către MAE;

- Consiliul Consultativ al RP este configurat, expressis verbis, ca organism onorific fără personalitate juridică (art. 11(1)), care “poate propune instituţiilor guvernamentale competente măsuri pentru îmbunătăţirea activităţilor” privind RP şi “acordă, la cerere, asistenţă şi expertiză instituţiilor româneşti cu privire la orice problemă referitoare la românii de pretutindeni” (art. 11(3) [sublinierile noastre, n.n.]);

- în sfârşit, Parlamentului, deşi for legislativ suprem al ţării şi totodată putere a statului în faţă căreia răspunde Guvernul, inclusiv MAE/DRRP, nu îi este rezervat în întreg cuprinsul proiectului de lege niciun fel de rol referitor la păstrarea, afirmarea sau dezvoltarea identităţii culturale, etnice, lingvistice şi/sau religioase a RP.

Va urma