Thomas Sowell *

ÎN TOATE ŢĂRILE în care s-a supus la vot aprobarea sau respingerea căsătoriilor între homosexuali, alegătorii au votat împotrivă – ceea ce era şi normal.

Dintre toate argumentele subţiri aduse în favoarea căsătoriilor între homosexuali, cel mai caraghios argument este acela că e vorba de drepturi egale. Căsătoria nu este un drept oferit de guvern cetăţenilor. Este o limitare a drepturilor pe care le au deja.

Cei care trăiesc împreună pot face orice aranjamente doresc, fie că sunt heterosexuali, fie că sunt homosexuali. Ei îşi pot împărţi bunurile cum vor – 50-50, 90-10 sau absolut cum doresc ei. Unirea lor este temporară sau permanentă, după cum vor ei.

Căsătoria este o restricţie. Dacă soţia mea cumpără un automobil cu banii ei, potrivit legilor eu deţin în mod automat jumătate din el, indiferent dacă e pe numele meu sau nu. Indiferent dacă legea e bună sau rea, aceasta este o limitare a libertăţii noastre de a aranja lucrurile aşa cum am vrea noi. Aceasta este doar una dintre multele decizii pe care legislaţia căsătoriei le ia în locul nostru.

Oliver Wendell Holmes spunea că aplicarea legii nu este o chestiune de logică, ci de experienţă. Legislaţia referitoare la căsătorie s-a dezvoltat de-a lungul unor secole de experienţă a perechilor de sexe opuse şi a copiilor rezultaţi din asemenea cupluri.

Societatea îşi afirmă implicarea şi interesele prin decizii care limitează opţiunile cuplurilor. Societatea nu obţine nimic din rezultatul uniunii dintre două persoane de acelaşi sex. Aplicarea legislaţiei referitoare la căsătorie cuplurilor de homosexuali ar fi la fel de firească precum aplicarea regulilor din fotbal în basket.

Acestea fiind zise, de ce vor activiştii homosexuali să-şi vadă opţiunile limitate prin legislaţia căsătoriei, când pot încheia diferite contracte cu prevederi absolut pe gustul lor?

Problema nu este una de drepturi. Ceea ce urmăresc activiştii homosexuali este o aprobare socială oficială pentru comportamentul lor. Aceasta însă reprezintă antiteza egalităţii în drepturi.

Dacă obligi pe cineva să te aprobe, atunci acea persoană nu mai are drept la păreri şi opinii personale. Nu poţi să spui că ce fac doi oameni în patul lor e treaba lor, şi apoi să le ceri celorlalţi să aprobe faptele celor doi.

Retorica „egalităţii în drepturi” a mai fost folosită şi pentru tot felul de privilegii speciale pentru diferite grupuri, aşa că nu e de mirare că activiştii homosexuali parcurg cu răbdare acelaşi drum. Au reuşit deja să obţină mai multe fonduri guvernamentale pentru combaterea SIDA decât alte afecţiuni care omoară mult mai mulţi oameni (bolile cardiace, de exemplu).

Jocurile de cuvinte despre egalitatea în drepturi trebuie să înceteze, înainte ca ele să conducă la privilegii speciale, iar căsătoriile între homosexuali reprezintă un domeniu în care aceasta se aplică cel mai mult.

Întâmplător, nu e deloc clar câţi homosexuali chiar vor să se căsătorească, aceasta chiar dacă activiştii lor fac presiuni în acest sens.

Ceea ce vor de fapt aceşti activişti este o viză de acceptare a homosexualităţii, ca mijloc de răspândire a acestui comportament, devenit între timp mortal în această eră a SIDA.

Au reuşit destul de multe în şcolile noastre, unde prin aşa-zis „educaţie anti-SIDA” şi prin alte denumiri pioase promovează homosexualitatea. În unele cazuri, activiştii homosexuali vin în şcoli nu doar pentru a promova homosexualitatea ca idee, ci şi pentru a le da copiilor adresele unor baruri pentru homosexuali.

Nu există nici o limită în ceea ce fac oamenii atunci când le dai absolută libertate. Iar faptul că şcolile noastre, care nu reuşesc să ne educe copii la standardele altor ţări, au timp să promoveze homosexualitatea, este foarte îngrijorător.

Fiecare grup cu interese speciale are o anumită motivaţie în a lua ceva de la societatea în ansamblu. Unii se mulţumesc doar cu obţinerea unei cote din banii contribuabililor. Alţii, însă, vor să demonteze o parte a acelei structuri de valori care fac societatea să funcţioneze.

Poate nu vor să dărâme întreaga structură, ci doar acea parte care îi jenează în comportamentul lor. Când nenumărate grupuri încep să desfacă acele bucăţi din structură care nu le plac lor, atunci cu toţii ne îndreptăm către un colaps social văzut atât în istorie, cât şi în alte părţi ale lumii de astăzi.

—
* Thomas Sowell este un prolific autor, semnând printre altele şi Black Rednecks and White Liberals şi Applied Economics. Articolul a fost publicat in original de Townhall.com, o publicatie si comunitate virtuala cu vederi conservatoare.