Dr. A. Dean Byrd* [vezi Capitolul precedent]

UN AL DOILEA articol semnat de Gross (2003) contine un avertisment de rău augur: “Al doilea val ne va îneca.” Gross citează o statistică a Centrului pentru Controlul Bolilor din SUA (CDC) care indică o crestere cu 14% a HIV/SIDA la bărbatii homosexuali din SUA între 1999 si 2001. El observă o răspândire fără precedent a sifilisului si a gonoreei rectale. De asemenea, el remarcă aparitia unei “generatii” de bărbati care practică sexul anal fără prezervativ. Gross concluzionează că “interventiile comportamentele în sensul promovării folosirii prezervativelor – singura strategie disponibilă astăzi pentru diminuarea bolilor – înregistrează un esec” (pag. 874).

Gross oferă o comparatie interesantă:

În ziua în care a explodat acea naveta spatială care transporta sapte astronauti, s-au infectat de sase ori mai multi homosexuali în SUA. Poate cifra a fost mai mare, pentru că era weekend; poate a fost mai mică, dacă stirea catastofei a întrerupt un act sexual… Pe baza estimărilor CDC privind cheltuielile pentru tratarea unui singur bolnav de SIDA, infectiile transmise în acea zi ne vor costa 6,5 milioane de dolari. (pag. 879)

Ciccarone (2003) remarcă faptul că “relatiile sexuale riscante, fără declararea stării de sănătate, nu sunt ceva rar printre cei infectati cu HIV” (pag. 949). Studiul concluzionează:

Rezultatele acestui studiu indică faptul că sexul fără declararea situatiei HIV este relativ frecvent printre cei infectati cu HIV. Incidenta acestor relatii sexuale găsită în cadrul esantionului nostru de persoane infectate se traduce în 45.300 de bărbati homosexuali sau bisexuali, 8.000 de bărbati heterosexuali si 7.500 de femei – toti infectati cu HIV – care au relatii sexuale fără a-si declara starea de sănătate… Aceste cifre trebuie privite ca estimări la limita inferioară. (pag. 952)

Probabil cel mai alarmant studiu este cel prezentat de Koblin et al. (2003). Autorii au descris prevalenta comportamentelor riscante în rândul homosexualilor care au participat la un studiu aleatoriu privind interventia comportamentală derulat în sase orase din SUA: Boston, Chicago, Denver, New York, San Francisco si Seattle. Datele se referă la bărbati homosexuali neinfectati cu HIV, care au declarat că au practicat sexul anal cu unul sau mai multi parteneri în ultimul an. Rezultatele sunt socante:

Dintre 4.295 de bărbati, 48,0 la sută si 54,9 la sută au confirmat relatiile sexuale anale neprotejateîn ultimele sase luni. Sexul neprotejat a fost semnificativ mai ridicat cu un partener principal sau cu parteneri multiplii decât cu un partener neprincipal. Consumul de droguri si alcool au fost în mod semnificativ asociate cu sexul anal neprotejat. (pag. 926)

Desi nu este în intentia autorului să detalieze consecintele medicale ale practicilor homosexuale, următoarele afectiuni sunt extraordinar de frecvente la bărbatii homosexuali: cancer anal, chlamydia trachomatis, cryptosporidium, giardia lamblia, virusul herpes simplex, HIV, virusul papilloma uman, isopora belli, microsporidia, gonoree, hepatită virală tip B si C si sifilis. Transmiterea unora dintre aceste afectiuni sunt atât de rare la heterosexuali încât sunt practic necunoscute. Alte boli, cum ar fi sifilisul, au fost constate si la heterosexuali, dar nu în cazuri atât de numeroase ca la homosexuali (Diggs. 2003). CDC (1999) a anuntat că 85% dintre cazurile de sifilis din districtul King, statul Washington, sunt prezente la bărbati homosexuali. În prezent, sifilisul a atins niveluri epidemice în San Francisco (Heredia, 2001). Pe lângă boli, problemele fizice asociate cu penetrarea anală includ hemoroizi, fisuri anale, traume anorectale si corpuri străine în interior (Barone, 1983). Lista continuă cu “sindromul vintrelor homo” si cu o incidentă foarte ridicată a infectiilor parazitare (Hastings & Weher, 1994; Kazal, 1976).

Desi studiul problemelor medicale asociate cu homosexualitatea feminină este relativ nou, vaginita bacteriană, hepatita B, hepatita C, abuzul de alcool si droguri intravenoase sunt considerabil mai numeroase la lesbiene decât la femeile heterosexuale (Fethers, 2002). Într-un studiu pe femei lesbiene, 30% aveau vaginită bacteriană, care este asociată cu un risc sporit de inflamatii pelviene si cu alte infectii cu transmitere sexuală (Berger & Kolton, 1995).

Lesbienele au de trei ori mai multe sanse să fie diagnosticate cu cancer la sân decât femeile heterosexuale (Burnett, Stakley, Slack, Roth, & Lerman, 1999; Institutul Medical pentru Sănătatea Sexuală, 1999). Aceste concluzii sunt întărite de un alt studiu realizat de Suzanne Haynes de la Institutul National pentru Cancer, care a estimat că lesbienele prezintă de trei ori mai multe riscuri medicale decât media populatiei feminine (Campbell, 1994).

Promiscuitatea nu este un mit printre bărbatii homosexuali. Autorul homosexual Gabriel Rotello afirma că “emanciparea homosexualilor s-a bazat .. pe o ‘frătie sexuală a promiscuitătii’, iar orice abandonare a acestei promiscuităti ar fi văzută ca o ‘trădare de proportii uriase’.” (pag. 112). Opinia lui Rotello îsi găseste sprijin în literatură. Bell si Weinberg (1978) au constatat că 75% dintre homosexualii albi au avut în timp relatii sexuale cu peste 100 de parteneri diferiti, 15% afirmau că au avut relatii cu 100-249 de parteneri, 17% declarau între 250 si 499 parteneri; 15% între 500 si 999 parteneri iar 28% afirmau că au avut peste 1.000 de parteneri sexuali bărbati. Mai recent, CDC anuntă că între 1994 si 1997, procentul bărbatilor homosexuali care declară parteneri multipli si sex neprotejat a crescut de la 23,6% la 33,3%, în special la bărbatii sub 25 (1999). Într-un alt raport al CDC, 30 la sută dintre homosexualii de culoare sunt infectati cu HIV. Patruzeci si sase la sută dintre participanti făcuseră sex neprotejat în lunile anterioare, si mai putin de 30 la sută stiau că sunt infectati (Sternberg, 2001).

Desi promiscuitatea în rândul lesbienelor este mai putin frecventă, un studiu australian recent arată că lesbienele au de 4,5 ori mai multe sanse să aibă peste 50 de parteneri bărbati decât femeile heterosexuale (Price, 1996). Este interesant că 93% dintre lesbiene au declarat că au avut relatii sexuale cu bărbati. Există si alte studii care confirmă aceste date (Ferris, 1996; Skinner & Stokes, 1996).

Monogamia este de obicei definită ca fiind fidelitatea sexuală. Probabil cel mai extensiv studiul privind fidelitatea sexuală este cel realizat de Michael, Gagnon, Laumann si Kolata (1994), care a arătat că marea majoritate a cuplurilor heterosexuale sunt monogame, iar căsnicia este intactă. 94% dintre cei căsătoriti si 75% dintre cei care trăiesc împreună au avut numai un partener în anul precedent. Prin contrast, fidelitatea sexuală este atât de rară la cuplurile homosexuale, încât a apărut o nouă sintagmă: ‘monogamie fără fidelitate’. Bărbatii homosexuali care aveau un partener au declarat că au întretinut relatii si cu altcineva in 66% din cazuri în primul an al relatiei, procentul urcând până la 90% dacă relatia dura de cinci ani. Într-un studiu, 15% dintre bărbatii homosexuali si 17,3% dintre lesbiene avuseseră relatii care duraseră mai mult de trei ani.

Un alt studiu amplu privind homosexualitatea si monogamia a fost realizat de McWhirter si Mattison (1984), cu accent pe evaluarea calitătii si stabilitătii cuplurilor homosexuale. De fapt, scopul studiului a fost acela de a combate ideea că relatiile homosexuale nu durează. Insisi autorii formau un cuplu de homosexuali, unul fiind psihiatru si celălalt psiholog. După multe cercetări, ei au putut localiza 156 de cupluri care aveau o relatie ce dura între un an si 37 de ani. Două treimi dintre respondenti începuseră relatia fie cu pretentia implicită, fie cu pretentia explicită a fidelitătii sexuale. Rezultatele au demonstrat că din cele 156 de cupluri, numai SAPTE fuseseră în stare să respect fidelitatea sexuală. Mai mult, dintre acestea sapte, nici unul nu dura de mai mult de cinci ani. Cu alte cuvinte, cercetătorii nu au putut identifica nici măcar un cuplu de bărbati capabili să mentină fidelitatea sexuală mai mult de cinci ani.

Asteptările pentru activitate sexuală în afara cuplului au constituit o regulă pentru cuplurile de homosexuali si o exceptie pentru cele de heterosexuali. Cuplurile de heterosexuali trăiesc cu asteptarea că relatia lor va dura “până moartea ne va despărti”, în timp ce cuplurile de homosexuali se întreabă dacă relatia lor va rezista (pag. 3).

McWhirter si Mattison (1984) au recunoscut că activitatea sexuală în afara relatiei deseori implică aspecte de încredere, respect de sine si dependentă. Totusi, ei cred că:

singurul si cel mai important factor care tine cuplurile unite mai mult de limita de 10 ani este lipsa posesivitătii pe care o resimt. Multe cupluri descoperă destul de repede în cadrul relatiei că posesiunea reciprocă din punct de vedere sexual poate deveni cea mai mare amenintare internă a relatiei lor. (pag. 256)

Un studiu mai recent publicat în revista AIDS (2003) constata că relatiile homosexuale durează în medie un an si jumătate si sunt caracterizate printr-o medie de opt parteneri pe an în afara relatiei.

CONCLUZIE

Studiile sunt clare: mamele si tatii sunt esentiali pentru cresterea optimă a copiilor. Complementaritatea genurilor le conferă copiilor ocazia de a se dezvolta în cel mai bun mediu posibil. Alte forme de familie nu sunt la fel de benefice sau sănătoase pentru copii. Cercetările demonstrează efectul negativ al lipsei tatălui. Consecintele lipsei mamei sunt deocamdată presupuneri.

Adoptia nu este un drept. Interesul copilului trebuie să prevaleze întotdeauna. Desi majoritatea copiilor se dezvoltă bine atunci când sunt crescuti de perechile care i-au conceput, unii copii sunt dati în mod voluntar spre adoptie pentru că părintii nu pot să-i crească într-o manieră corespunzătoare. Altii sunt dati spre adoptie din cauza abuzurilor sau neglijentei. Acesti copii au dreptul la cel mai bun aranjament familial pe care li-l poate oferi societatea. Interesul suprem al unui copil se regăseste în cadrul unei familii cu părinti a căror sănătate si stil de viată pot asigura educatia si îngrijirea corespunzătoare până când copilul ajunge la maturitate. Tinând cont de pregătirea corespunzătoare a unei familii, stiinta socială sugerează că o mamă si un tată căsătoriti asigură cele mai bune premize pentru copiii adoptati. Alte structuri familiale sunt mai putin optime si prezintă anumite riscuri pentru copii.

Datele disponibile despre plasarea copiilor unor cupluri de homosexuali trag anumite semnale de alarmă, arătând că există diferente între copiii crescuti de cupluri homosexuale si heterosexuale. Meta-analiza lui Stacy si Biblarz (2001) a contrazis studiile anterioare pe cupluri homosexuale si a arătat că mamele lesbiene au un efect de efeminare asupra fiilor si unul de masculinizare asupra fiicelor. Cât de sănătoasă este respingerea rolurilor naturale? Ce este si mai alarmant este faptul că atât cercetările trecute cât si cele prezente furnizează suficiente motive de îngrijorare privind consecintele medicale si psihice ale practicilor homosexuale, precum si privind stabilitatea relatiilor homosexuale. Sănătatea mintală, longevitatea si stabilitatea relatiilor sunt aspecte esentiale de abordat atunci când se analizează plasarea copiilor. Cei implicati în activităti homosexuale prezinte serioase semne de îngrijorare în toate aceste privinte. Hayton (1993) si-a exprimat îngrijorarea cu privire la copiii crescuti fără a beneficia de părinti de sex opus. Ce învată copiii dintr-o relatie homosexuală? Hayton scrie:

Homosexualii… conferă un model deficitar de căsătorie. [Copiii] sunt învătati prin exemplu si mentalitate că relatia maritală este temporară si în general sexuală ca natură. Relatiile sexuale sunt în principal pentru plăcere si nu pentru procreare. Ei sunt învătati că monogamia într-o căsătorie nu constituie o normă si ar trebui deci descurajată dacă cineva doreste o bună relatie maritală. (pag. 9)

Contributia complementaritătii genurilor la cresterea copiilor este adânc înrădăcinată în diferentele înnăscute dintre bărbati si femei. Sociologul Pitirim Sorokin (1956) a conchis că acele societăti care au încetat să respecte institutia matrimonială nu au supravietuit. Căsătoria si schema traditională a cresterii copiilor contribuie la împlinirea sensului vietii atât pentru indivizi, cât si pentru societate.

Bucurându-se de uniunea maritală în bogătia ei infinită, părintii împlinesc în mod liber multe alte sarcini importante. Ei asigură perpetuarea speciei umane. Prin progenie, ei determină caracteristicile ereditare si pe cele dobândite ale generatiilor viitoare. Prin căsătorie ei realizează o nemurire socială a lor însisi, a strămosilor lor si a grupurilor si comunitătii lor. Această nemurire este asigurată prin transmiterea numelui, valorilor, traditiilor si felului de viată către copiii, nepotii si generatiile ulterioare. (pag. 6)

Referitor la complementaritatea genurilor si la cresterea copiilor, traditia si stiinta sunt de acord: manele si tatii asigură dezvoltarea optimă pentru copii. Nevoile copiilor trebuie să conteze cel mai mult. Plasarea copiilor în structuri în care nu există o mamă si un tată antrenează lucrurile pe o pantă periculoasă, cu riscuri pe care nici copiii si nici societatea nu îsi pot permite să si le asume.

————-
*Dr. Byrd este presedintele Fondului Thrasher pentru Cercetare si profesor de medicină la University of Utah, cu activitate în cadrul Ministerului Familiei si Medicinei Preventive si în cadrul Departamentului de Psihiatrie. În plus, dr. Byrd detine functia de director adjunct în cadrul Departamentului de Studii Familiale. Material preluat cu permisiunea University of Utah, S. J. Quinney College of Law, Journal of Law & Family Studies. Sursa: NARTH. Traducerea si adaptarea: www.homosexualitate.ro

————-
BIBLIOGRAFIE:

American Journal of Public Health (2003) Cover, 93, 6.
Bailey, J. M. (1999). Homosexuality and mental illness. Archives of General Psychiatry, 56, 883-884.
Barone, J. E., Yee, J. & Nealon, T.F. Jr. (1983). Management of foreign bodies and trauma of the rectum. Surgery, Gynecology and Obstetrics, 156(4), 453-457.
Baumrind, D. (1982). Are androgynous individuals more effective persons and parents? Child Development, 53, 44-75.
Baumrind, D. (1991). The influence of parenting style on adolescent competence and substance use. Journal of Adolescence, 11 (11), 59-95.
Bell, A. P. & Weinberg, M. S. (1978). Homosexualities: a study of diversity among men and women. New York: Simon and Schuster.
Berger, B., Kolton, S., Zenilman. J. M., Cummings, M. C., Feldman, J., & McCormack. W. M. (1995). Bacterial vaginosis in lesbiene: a sexually transmitted disease. Clinical Infectious Diseases, 21, 1402-1405.
Biller, H. B. (1993). Fathers and families: paternal factors in child development. Westport, CT: Auburn House.
Blankenhorn. D. (1995). Fatherless America: confronting our most urgent social problem. New York: Basic.
Bradford, J., Ryan, C., & Rothblum, R. C. (Eds.), (1994). National Lesbian Health Care Survey: Implications for mental health care. Journal of Consulting and Clinical Psychology, 62(2), 228-242.
Broughton, A. E. (2002). U. study says dads are important, too. Salt Lake Tribune, April 5.
Burnett. C. B., Stakley, C. S., Slack, R., Roth, J., & Lerman, C. (1999). Patterns of breast cancer screening among lesbiene at increased risk for breast cancer. Women and Health, 29(4), 35-55.
Campbell, K. (1994). Specialist weighing mammogram advice. The Washington Blade, 19 December 2.
Center for Disease Control (1999). Increases in unsafe sex and rectal gonorrhea among men who have sex with men–San Francisco, California, 1994-1997. Mortality and Morbidity Weekly Report. 48(3), 45-48. January 29.
Center for Disease Control (1999). Resurgent bacterial sexually transmitted disease among men who have sex with men–King County, Washington, 1997-1999. Morbidity and Mortality Weekly Report, 48(35), 773-777. September 10.
Ciccarone, D. H. Kanouse, D. E., Collins, R. L., Miu, A. Chen, J. L. Morton. S. C. et al. (2003). Sex without disclosure of positive HIV status in a U.S. probability sample of persons receiving medical care for HIV infections. American Journal of Public Health, 93(6), 949-954.
Clark-Stewart, K. A. (1980). The father’s contribution to children’s cognitive and social development in early childhood. In F. A. Pedersen, ed., The father-infant relationship: observational studies in the familv setting. New York: Praeger.
Cromwell, N. A. & Leper, E. M. (Eds.). (1994). American fathers and public policy, Washington, D.C.: National Academy Press.
Diener, M. L., Mangelsdorf, S. C., McHale, J. L. & Frosch. C. A. (2002). Infancy, 3(2), 153-174.
Diggs, J. R. (2002). The health risks of gay sex. Corporate Resource Council.
Ferguson, D. M, Horwood, L. J, & Beautrais, AL. (1999). Is sexual orientation related to mental health problems and suicidality in young people? Archives of General Psychiatry, 56, 876-880.
Ferris. D. (1996). A neglected lesbian health concern: cervical neoplasia. The Journal of Family Practice, 43(6), 58 1-584.
Fethers, K. & Caron, M. (2000). Sexually transmitted infections and risk behaviors in women who have sex with women. Sexually Transmitted Infections, 76(5), 345-349.
Freeman, 0. A. (2003). In search of death. Rolling Stone magazine. 45-48.
Friedman. R. C. (1999). Homosexuality, psychopathology, and suicidality. Archives of General Psychiatry, 56, 887-888.
Gilligan, C. (1994). In a different voice. Cambridge. MA. Harvard University Press.
Golombok, S., Spencer, A. & Rutter, M. (1983). Children in lesbian and single-parent households: psychosexual and psychiatric appraisal. Journal of Child Psychology and Psychiatry, 24, 551-572. Sociological Review, 66(2), 159-183.
Golombok, S. & Tasker, F. (1996). Do parents influence the sexual orientation of their children? Findings from a longitudinal study of lesbian families? Developmental Psychology, 32, 3-11.
Greenberger, E. (1984). Defining psychosocial maturity in adolescence. In P. Karoly & J. J. Steffans, (Eds.), Adolescent behavior disorders: foundations and temporary concerns. Lexington, MA: Lexington Books.
Gross, M. (2003). When plagues don’t end. American Journal of Public Health, 93(6). 86 1-862.
Gross, M. (2003). The second wave will drown us. American Journal of Public Health, 93(6), 872-881.
Hamer, D. & Copeland, P. (1994). The Science of Desire. New York: Simon and Schuster.
Hastings, 0. E. & Weber, R. W. (1994). Use of the term ‘gay bowel syndrome, Reply to a letter to the editor. American Family Physician, 49(3), 582.
Hayton, B. (1993). To marry or not: The legalization of marriage and adoption of homosexual couples. Newport Beach, CA. The Pacific Policy Institute.
Healthwatch. Study: Lesbian, bisexual women take more health risks than gay men. Advocate. December 27, 2002.
Heredia, C. (2001). Big spike in cases of syphilis in SF: gay, bisexual men affected the most. San Francisco Chronicle, October 26.
Herrell, R. Goldberg, J., True, W. R., Ramakrishnan, V., Lyons, M., Eisen, S. et al. (1999). Sexual orientation and suicidality. Archives of General Psychiatry, 56, 867-875.
Hogg, R S. & Strathdee, S. A. (1997). Modeling the impact of HIV disease on mortality in gay and bisexual men. International Journal of Epidemiology, 26(3), 657-66 1.
Huggins, S.L. (1989). A comparative study of self-esteem of adolescent children of divorced lesbian mothers and divorced heterosexual mothers. Journal of Homosexuality, 18, 123-135.
Island, D. & Letellier, P. (1991). Men who beat the men who love them: Battered gay men and domestic violence. New York: Haworth Press.
Kazal, H. (1976). The gay bowel syndrome: clinico-pathologic correlation in 260 cases. Annals of Clinical and Laboratory Science, 6(2), 184-192.
Koblin, B. A., Chesney, M. A., Husnik, M. J., Bozeman, S., Celum, C. I., Buchbinder, S. et al. (2003), High-risk behaviors among men who have sex with men in 6 U.S. Cities: Baseline data from the EXPLORE Study. American Journal of Public Health, 93(6), 926-932.
Lerner, R. & Nagai, A.K. (2000). Out of nothing comes nothing: Homosexual and heterosexual marriage not shown to be equivalent for raising children,” paper presented at the Revitalizing the Institution of Marriage for the 21st Century conference, Brigham Young University, March, Provo, UT.
Lie, G. Y. & Gentlewarrior, 5. (1991). Intimate violence in lesbian relationships; discussion of survey findings and practice implications. Journal of Social Service Research, 15, 4 1-59.
Lockhart, L.L., (1994). Letting out the secret: violence in lesbian relationships. Journal of Interpersonal Violence, 9, 469-492.
Lundy, M. S. & Rekers, G. A. (1995). Homosexuality: development, risks, parental values, and controversies. In G. A. Rekers, ed., Handbook of Child and Adolescent Sexual Problems. New York: Lexington Books.
Malebranche, D. J. (2003). Black men who have sex with men and the HIV epidemic: Next Steps for Public Health. American Journal of Public Health, 93(6), 862-864.
Medical Institute for Sexual Health (1999). Health implications associated with homosexuality, 63.
Messer, A. (1989). Boys’ father hunger: The missing father syndrome. Medical Aspects of Human Sexuality, 23(1), 44-50.
McKusick, L (1985). Reported changes in the sexual behavior of men at risk for AIDS, San Francisco, 1982-84–the AIDS behavioral research project. Public Health Reports, 100, 6, 622-629.
McLanahan, S. & Sandefur, G. (1994). Growing up with a single parent: What hurts, what helps. Cambridge, MA: Harvard University Press.
McWhirter, D. P. & Mattison, A. M. (1984). The male couple: How relationships develop. Englewood Cliffs, NJ: Prentice Hall, Inc.
Michael, R., Gagnon, J. H., Laumann, E. 0, & Kolata, G. (1994). Sex in America: A definitive survey. Boston: Little, Brown and Company.
Northbridge, M. E. (2003). HIV returns, American Journal of Public Health, 93(6), 860.
Patterson, C. J. (1995). Families of the lesbian baby boom: Parent’s division of labor and children’s adjustment. Developmental Psychology, 31, 115-123.
Parke, J. (1981). Fathers. Cambridge, MA: Harvard University Press.
Popenoe, D. (1996). Life without father. New York: Mark Kessler Books, The Free Press.
Price, J., et al (1996). Perceptions of cervical cancer and pap smear screening behavior by women’s sexual orientation. Journal of Community Health, 2(2), 89-105.
Pruett, K. D. (1993). The paternal presence. Families and Society, 74, 46-54.
Pruett, K. D. (1987). The Nurturing Father. New York: Warner Books.
Rekers, G. A. (1995). Handbook of Child and Adolescent Sexual Problems. New York: Lexington.
Remafedi, G. (1999). Suicide and sexual orientation. Archives of General Psychiatry, 56, 885-886.
Rossi, A. 5. (1987). Parenthood in transition: From lineage to child to self-orientation. In J. B. Lancaster, J. Ahman, AS. Rossi, and L.R. Sherrod. eds., Parenting across the life span: biosocial dimensions. New York: Aldene de Gruyter, 31-81.
Rotello, G. (1997). Sexual Ecology: AIDS and the destiny of gay men. New York: Penguin Group.
Sandfort, T. G., de Graaf, R., BijI, R. V. & Schnabel, P. (2001). Same-sex behavior and psychiatric disorders. Archives of General Psychiatry, 58, 85-91.
Shapiro, J. L. (1994). Letting dads be dads. Parents, June, 165, 168.
Shrier, D. & Johnson, R. L. (1988). Sexual victimization of boys: An ongoing study of an adolescent medicine clinic population. Journal of the National Medical Association, 80(11), 1189-1193.
Silverstein, L. B. & Auerbach, C. F. (1999). Deconstructing the essential father. American Psychologist, 54 (6), 397-407.
Skinner, C. et a!. (1996). A case-controlled study of the sexual health needs of lesbiene. Sexually Transmitted Infections, 72 (4), 277-280.
Sorokin, P. (1956). The American Sex Revolution. Boston: Porter Sargent Publishers.
Stacy, J. & Biblarz, T. J. (2001). (How) does the sexual orientation of parents matter? American Psychological Review, 66(2), 159-183.
Sternberg, S. (2003, February 6). 1 in 3 young gay black men are HIV positive. USA Today.
Tomeo, M. E. et al. (2001). Comparative data of childhood and adolescence molestation in heterosexual and homosexual persons. Archives of Sexual Behavior, 30(5), 535-541.
Waldner-Haugrud, L. K., Gratch, L. V. & Magruder, B. (1997). Victimization and perpetration rates of violence in gay and lesbian relationships: Gender issues explored. Violence and Victims, 12(2), 173-185.
Williams, R. N. (2000). A critique of the research on same-sex parenting. In D.C. Dollahite, ed., Strengthening Our Families, Salt Lake City, Utah: Bookcraft, 352-355.
Xiridou, M. et al. (2003). The contribution of steady and casual partnerships to the incidence of HIV infection among homosexual men in Amsterdam. AIDS, 17(7), 1029-1038.
Yogman, M. W. (1982). Development of the father-infant relationship. In H. E. Fitzgerald, B. M. Lester si M. W. Yogman, eds. Theory si research in behavioral pediatrics. New York: Plenum Press.