Dr. A. Dean Byrd* [Capitolul precedent]

C. Cuplurile homosexuale si adoptia

[Notă: autorul materialului a lucrat pentru o agentie care avea un program de adoptii foarte amplu.] “Interesul suprem al copilului” este deseori principiul călăuzitor al agentiei, iar părintii adoptivi trebuie să demonstreze că sunt sănătosi fizic, stabili emotional si că au o vârstă care să le permită să crească un copil până la maturitate. Se pune întrebarea: “Este această familie cea mai bună pentru copil?” în sensul că unii părinti nu pot sau nu sunt pregătiti pentru a creste copiii pe care îi nasc sau că alti copii, din cauza abuzului sau a neglijentei, au nevoie de un cămin. Acesti copii au dreptul la cea mai bună schemă adoptivă pe care le-o poate oferi societatea. Cel mai bun plasament pentru un copil, indiferent de nevoile copilului, este alături de părinti ale căror stil de viată si sănătate asigură o dezvoltare optimă pentru acel copil, în drumul său către maturitate.

Cercetările trecute si prezente furnizează date semnificative privind sănătatea mintală, fizică si longevitatea homosexualilor, precum si despre stabilitatea relatiilor homosexuale. Datele nu se pot aplica tuturor homosexualilor, dar constatările sunt atât de semnificative, încât nu pot fi ignorate atunci când se analizează plasarea unui copil.

D. Sănătatea mintală, sănătatea fizică, stabilitatea homosexualilor si a lesbienelor si longevitatea relatiilor homosexuale

Datele privind sănătatea mintală sunt alarmante. Herrel, Goldberg, True, Ramakrishnan, Lyons, Eisen (1999) a conchis:

Orientarea homosexuală este în mod semnificativ asociată cu fiecare dintre valorile care măsoară tendinta de suicid… riscul sporit în ceea ce priveste comportamentul suicidal la bărbatii homosexuali nu poate fi legat de consumul de droguri sau de o altă co-mobiditate psihiatrică” (pag. 867).

Fergusson, Horwood si Beautrais (1999) afirmă:

Tinerii homosexuali, lesbienele si bisexualii prezintă un risc sporit de depresie gravă… tulburări de anxietate generalizată… tulburări de comportament… dependentă de nicotină… tulburări multiple… gânduri si tentative de sinucidere. (pag. 876)

Acesti cercetători au remarcat si că “constatările sustin dovezile recente care arată că tinerii homosexuali, lesbienele si bisexualii prezintă un risc sporit de probleme mintale, aceste asocieri fiind în special evidente în ceea ce priveste valorile care măsoară comportamentul sinucigas si tulburările multiple ” (pag. 876). Investigatori de prestigiu în domeniu au oferit comentarii pe marginea acestui studiu. Bailey (1999) a remarcat:

Aceste studii contin cele mai bune date publicate în relatie cu asocierea dintre homosexualitate si psihopatologie si ambele conduc la aceeasi concluzie nefericită: homosexualii prezintă un risc mult mai mare pentru anumite probleme emotionale, inclusiv suicid, depresii majore si anxietate. Rezultatele preliminare ale unui studiu olandez la fel de bine realizat corespund în general cu aceste constatări. (pag. 883)

Bailey (1999) a oferit următoarele explicatii posibile:

• “depresia si tendintele sinucigase sporite în rândul homosexualilor sunt cauzate de respingerea socială” (pag. 884).
• “homosexualitatea reprezintă o abaterea de la dezvoltarea normală si este asociată cu alte deviatii care pot conduce la tulburări mintale” (pag. 884). Întrucât evolutia optează în mod natural pentru heterosexualitate, Bailey arată că homosexualitatea poate reprezenta o “eroare de dezvoltare” (pag. 884). Unele studii leagă homosexualitatea de o ‘dezvoltare instabilă’ (pag. 884).
• “psihopatologia sporită în rândul homosexualilor este o consecintă a stilului de viată”
• diferente asociate cu orientarea sexuală… cum ar fi factorii de risc comportamental asociati cu homosexualitatea masculină, gen sex anal si promiscuitate” (pag. 884).

Bailey conchide că “ar fi o rusine dacă interesele sociopolitice i-ar împiedica pe cercetători să analizeze în mod serios o ipoteză rezonabilă” (pag. 884).

Într-un comentariu al lui Remafedi (1999) se afirmă: “Nu încape îndoială în ceea ce priveste concluzia că homosexualitatea este asociată cu sinuciderea, cel putin în rândul tinerilor” (pag. 886).

Friedman (1999), într-un alt comentariu, remarcă: “În mod evident e nevoie de cercetări suplimentare privind legătura dintre orientarea sexuală, tendintele sinucigase si psihopatologie. Cercetarea comună a specialistilor pe probleme de dezvoltare, psihiatrilor descriptivi si epidemiologilor poate ajuta la identificarea cauzelor si a consecintelor acestor asocieri” (pag. 888).

Aceste constatări au fost coroborate de un alt studiu realizat de Sandfort, de Graaf, Bijl si Schnabel (2001). Cercetătorii au concluzionat:

Bărbatii homosexuali manifestă o probabilitate mult mai mare să prezinte tulburări bipolare de durată medie sau lungă, si o probabilitate mai mare de a suferi depresii de durată… cele mai mari diferente au fost identificate la tulburările obsesiv-compulsive si al agorafobie. Prevalentele de 12 luni ale agorafobiei, fobiei simple si a tulburării obsesiv-compulsive au fost mai ridicate la bărbatii homosexuali decât la cei heterosexuali. (pag. 87)

Lesbienele au prezentat un risc substantial mai mare de tulburări legate de abuzul de substante, comparativ cu femeile heterosexuale, si “pe durata vietii, lesbienele au înregistrat o prevalentă mult mai mare a tulburărilor generale de stare” (pag. 87).

Acest studiu este important din mai multe motive. Mai întâi, a fost un studiu mare, pe 7.,000 de persoane, evitând astfel esantioanele de convenientă si posibila părtinire pe care o introduc frecvent aceste esantioane. Dintre indivizii studiati, 2,8% dintre bărbati si 1,4% dintre femei au fost clasificati ca homosexuali (lesbiene). Autorii au remarcat, de pildă, că prevalenta a două sau mai multe tulburări psihiatrice la bărbatii homosexuali era de 37,85 la sută comparativ cu 14,4 la sută la ceilalti bărbati. Pentru femeile implicate în practici homosexuale, rata a două sau mai multe tulburări psihiatrice a fost de 39,5 la sută comparativ cu 21,3 la sută pentru celelalte femei (Sandfort et al., 2001). Respingerea socială a homosexualilor este o ipoteză care nu-si găseste temei în acest studiu realizat în Olanda, tară care este poate cea mai tolerantă din lume în privinta homosexualilor.

Ratele mari de suicid în rândul homosexualilor sunt sustinute prin literatura din domeniu. Într-un studiu prezentat în The Washington Advocate (2002), Lisa Lindley a recrutat 927 de lesbiene, homosexuali, bisexuali si transexuali (toti studenti). Ea a constata că 62,1 la sută dintre lesbiene se gândiseră la sinucidere, comparativ cu 58,2 la sută dintre bărbatii homosexuali. Dintre lesbiene, 29,2 la sută chiar încercaseră să se sinucidă (si 28,8 la sută dintre bărbatii homosexuali).

Studiile privind molestarea sexuală si legătura dintre aceasta si homosexualitate implică niste consecinte privind sănătatea mintală. Shrier si Johnson (1988) a constatat că bărbatii agresati de homosexuali se identifică si ei ca homosexuali de sapte ori mai frecvent decât cei din grupul de control (care nu au fost agresati). Pentru jumătate dintre molestări se folosise forta fizică. Vârsta medie la care avusese loc molestarea era 18,2, cu un interval între 15 si 24. În cadrul grupului-extensie, “jumătate dintre victime se identificau acum ca homosexuali si deseori îsi corelau homosexualitatea de agresiunea sexuală din trecut” (pag. 1192).
Date suplimentare despre molestare au fost furnizate de un studiu recent realizat de Tomeo, Templer, Anderson si Kotler (2001).

Cercetătorii au folosit un esantion neclinic de 942 de adulti pentru a compara valorile molestării infentile la heterosexuali si la neheterosexuali. Ei au constata că 46% dintre homosexuali si 22% dintre lesbiene au declarat existanta unei molestări homosexuale în copilărie. La grupul heterosexual de comparatie, rata unei molestări homosexuale în copilărie a fost de 7% la bărbatii heterosexuali si de 1% la femeile heterosexuale. Cercetătorii au remarcat că acesta a fost primul studiu care abordează molestarea homosexuală la fete. Fetele aveau o vârstă medie de 13 ani la momentul abuzului, iar pentru băietii molestati vârsta medie era de 11 ani. Acest studiu este important în special pentru că subiectii nu era homosexuali sau lesbiene nemultumiti de stilul lor de viată. Nouăzeci si sapte la sută dintre cei chestionati participau la un festival al homosexualilor chiar în momentul interviului. Ceea ce este interesant la acest studiu este faptul că 68% dintre bărbati si 38% dintre femei nu s-au identificat ca având o orientare homosexuală decât după molestare.

Violenta în cadrul relatiilor homosexuale a fost un alt domeniu de analiză considerabilă. Waldner-Haugrud, Gratch si Magruder (1997) au cercetat diferentele de sex la experientele abuzive ale homosexualilor si lesbienelor în cadrul relatiilor de cuplu. Rezultatele furnizate de un esantion de 283 de homosexuali si lesbiene au indicat că 47,5% dintre lesbiene si 29,7% dintre homosexuali fuseseră agresati de partenerul homosexual. Lesbienele au raportat o rată a agresiunii de 38% comparativ cu 21,8% pentru bărbatii homosexuali.

Incidenta ridicată a violentei în cadrul relatiilor homosexuale este amplu dovedită prin acest studiu. În studiul său, Lockhart (1994) a constatat că 90% dintre lesbienele chestionate de el fuseseră agresate verbal o dată sau de mai multe ori de către partenerele lor în ultimele 12 luni anterioare studiului. Treizcei si unu la sută au raportat unul sau mai multe incidente de abuz fizic. Lie si Gentlewarrior (1991) au constata că mai mult de jumătate dintre lesbiene fuseseră abuzate de o parteneră. Island si Letellier (1991) au remarcat că incidenta violentei casnice la bărbatii homosexuali este aproape dublă fată de cea prezentă la heterosexuali. Într-un studiu national asupra lesbienelor publicat de Bradford, Ryan si Rothhlum (1994) s-a anuntat că 75 la sută dintre cei aproape 2.000 de respondenti primiseră asistentă psihologică, multi dintre ei pentru depresii de durată.

În cadrul esantionului în ansamblu, a existat o prevalentă foarte ridicată a evenimentelor si comportamentelor legate de probleme de sănătate mintală. 37 la sută fuseseră agresati fizic si 32 la sută fuseseră violati sau atacati sexual. 19 [la sută] fuseseră implicati în relatii incestuoase în copilărie. Aproape o treime foloseau tutun zilnic si aproape 30 [la sută] consumau alcool mai mult de o dată pe săptămână - 6 [la sută] beau zilnic. Unul din cinci fumau marijuana mai mult de o dată pe lună. Douăzeci si unu la sută încercaseră să se sinucidă, iar mai mult de jumătate se simteau uneori prea tensionati pentru a îndeplini activităti de rutină. Mai mult de o treime se considerau deprimati. (pag. 228)

Un raport alarmant apărut recent într-o revistă se referea la un grup de homosexuali care în mod constient căutau virusul HIV (Freeman, 2003). Freeman a redat un interviu cu dr. Robert Cabaj, director al Serviciului privind Sănătatea Comportamentală din San Francisco, care a sugerat că astfel de homosexuali sunt numerosi. Cahaj estima că cel putin un sfert dintre homosexualii nou infectati e posibil să fi luat în mod intentionat virusul. Articolul se concentra pe un anume Carlos, care declara că a avut deja câteva sute de parteneri si că abia asteaptă să iasă pozitiv la analize, după care va proceda la infectarea altora. Această actiune este numită “plasare de cadouri”. Carlos a declarat că “oricât de nebuneste sună, să omori un alt bărbat încetul cu încetul… este excitant” (pag. 48).

Rata mortalitătii la cei angajati în practici homosexuale a atras atentia cercetătorilor în domeniul sănătătii publice. Folosind o populatie prelevată dintr-un important centru urban din Canada, cercetătorii s-au concentrat pe rata mortalitătii la bărbatii angrenati în relatii homosexuale. Cercetătorii Hogg si Strathdee au concluzionat:

Într-un important centru urban canadian, speranta de viată la vârsta de 20 de ani la bărbatii homosexuali si bisexuali este cu 8-20 de ani mai redusă decât la ceilalti bărbati. Dacă această tendintă va continua, estimăm că aproape jumătate dintre bărbatii homosexuali si bisexuali acum în vârstă de 20 de ani nu vor atinge 65 de ani. Potrivit celor mai liberale ipoteze, bărbatii homo si bisexuali din acest centru urban au acum o sperantă de viată similară cu a bărbatilor din Canada anului 1871. (pag. 657)

Un recent număr al The American Journal of Public Health (iunie 2003, Vol. 93, Nr. 6) se concentra pe riscurile asociate cu practicile homosexuale. Coperta revistei prezenta numeroase anunturi legate de sănătate publică, inclusiv acesta: “I-am dat iubitului meu totul, inclusiv SIDA. Nu am vrut. Am făcut o greseală. Poate în adâncul inimii am considerat amândoi că e mai bine să o avem amândoi. Acum cred că asta e o tâmpenie. SIDA nu e un cadou.” [subliniere în original] Întreaga revistă e o însiruire de vesti proaste, articol după articol.

În acelasi număr, editorialul semnat de Gross (2003) se concentra pe resurgenta HIV/SIDA în rândul bărbatilor homosexuali din Statele Unite. Cele mai ridicate rate de transmitere HIV apar la cei de culoare si la hispanicii care se identifică ca homosexuali. Gross remarcă: “Pentru a preveni transmiterea HIV, dispunem de mai putine mijloace astăzi decât acum douăzeci de ani, atunci când a fost evident că virusul care declansează SIDA se transmite pe cale sexuală: interventiile comportamentele” (pag. 861).

Malebranche (2003) abordează evaluarea riscului si reducerea riscului. Malebranche mentionează un studiu pe sase locatii din SUA, care arăta că 93% dintre bărbatii de culoare care erau infectati cu HIV considerau că nu se supun vreunui risc si nici nu stiau că au luat virusul. Studiul lui Malebranche contrazice opinia că “iesirea la lumină” (declararea publică a homosexualitătii personale) ar fi asociată cu o mai bună stare psihică, cu un comportament responsabil sau cu o incidentă mai scăzută a infectiei cu HIV. Din contră, bărbatii de culoare care îsi declaraseră public homosexualitatea prezentau o incidentă mai mare a infectiei cu HIV, comparativ cu cei care încă se ascundeau (24% fată de 14%). De asemenea, acestia practicau mai frecvent sexul anal neprotejat (41% fată de 32%) comparativ cu cei care îsi ascundeau homosexualitatea.

(va urma)