25 decembrie

În judeţele Harghita şi Covasna, demonstraţiile violente ale maghiarilor se desfăşoară împotriva sediilor Miliţiei şi Securităţii şi a simbolurilor naţionale ale statului român, cu sloganuri ca: “Horthy, Horthy!”, “Trăiască Ungaria!”, “Ardealul la Ungaria!”, “Acum ori niciodată!”, “Afară cu românii împuţiţi!”. Manifestanţii au atacat predilect sediile de miliţie, 38 dintre ele fiind ocupate şi devastate. Ofiţeri şi subofiţeri în uniforma statului român au fost batjocoriţi, maltrataţi, şase dintre ei fiind ucişi în mod barbar.

Colonelul Dumitru Coman (Odorheiu Secuiesc), plutonierul major Liviu Teofil Cheuchişan (com. Dealu Harghita), maiorul Aurel Agache (Târgu Secuiesc), plutonierul Gabi Dănilă (Zetea Harghita), deşi n-au folosit armele de foc şi s-au purtat paşnic, au fost ucişi public cu sălbăticie.

O soartă similară au avut-o şi Ferencz Emeric (Cristuru Secuiesc) şi Gavril Szekely (Odorhei), şi ei ofiţeri de miliţie, pentru că s-au opus la maltratarea şi uciderea colegilor lor români.

Asasinatele au avut caracter ritual, de intimidare a românilor. Maiorul Aurel Agache a fost ucis demonstrativ în centrul oraşului Tg. Secuiesc, fiind lovit şi scuipat ore întregi de toţi maghiarii prezenţi la crimă. Într-un ochi i s-a implantat o monedă cu simbolurile româneşti, în celălalt emblema (simbol de stat) de la cascheta uniformei. În gură i s-a pus un şobolan, iar încercarea de a-i da foc s-a soldat doar cu arderea uniformei, întrucât hainele îi erau îmbibate cu sânge.

În comuna Dealu a fost linşat de unguri Liviu Teofil Cheuchişan, pe care au încercat să-l jupoaie folosind o furculiţă, sub ochii familiei, mamă şi copii, dar şi în prezenta întregii comunităţi maghiare, care era de faţă.

Sute de miliţieni români, din Harghita şi Covasna au fost crunt maltrataţi şi traumatizaţi, mulţi fiind spitalizaţi, după aceea, luni de zile. S-au furat circa 400 de arme automate, cu muniţie, dintre care 72 nu s-au mai recuperat, şi nici 3832 de cartuşe. Miliţienii maghiari, cu cele două excepţii amintite, au fost scutiţi de acest tratament, ceea ce indică ostilitatea faţă de Statul Român şi simbolurile sale şi faţă de reprezentanţii români ai autorității de stat.
Au fost profanate, vandalizate şi distruse monumente dedicate Armatei Române, eroilor români, personalităţilor istorice româneşti de seamă.

Bisericile ortodoxe au fost atacate, profanate, geamurile sparte, preoţii şi credincioşii acestor biserici fiind insultaţi, amenințați şi loviţi, așa cum s-a întâmplat la Baraolt (Covasna), unde s-a profanat şi cimitirul ortodox. Preotul Ciprian Manea a fost ameninţat în repetate rânduri cu moartea la Gheorghieni şi la Praid.

Biserica ortodoxă din Tg. Secuiesc a fost asediată de manifestanţi maghiari, iar preotul parohiei, Ioan Bercu, ameninţat cu moartea luni în şir cu vorbele: „Unde-i preotul român să-i tăiem gâtul?”. Preotul Ioan Bercu s-a refugiat în comuna Zăbala, iar alt preot, Dumitru Merluşcă (Ciceu), în urma atacării casei cu bolovani şi amenințărilor cu cuţitul, s-a refugiat în Moldova. Alţi preoţi: Dumitru Apostol (Vlăhiţa), Eugen Micu (Praid), Traian Fântânaru (Gheorghieni), protopopul Dumitru Gherman (Miercurea Ciuc) şi alţii au fost obligaţi să fugă din localităţile lor, sub presiunea unor localnici maghiari, organizaţi şi instigaţi de U.D.M.R.

În timpul manifestaţiilor maghiare din Harghita şi Covasna s-au arborat steaguri ale Ungariei Mari şi s-au strigat lozinci antiromâneşti, şovine.

S-au ţinut discursuri revizioniste vizând schimbarea hotarelor dintre Ungaria şi România.

Sub deviza „epurarea comuniştilor”, de fapt o purificare etnică mascată, au fost înlăturaţi din funcţiile de conducere ale organelor locale şi ale administraţiei de stat, ca şi a unităţilor economice, numeroşi români, în timp ce vechii comunişti maghiari, stalinişti, au fost menţinuţi în funcţii. Românii au fost înlăturaţi şi alungaţi din funcţiile publice sau din localităţi doar pentru că erau români.

În Harghita, sub îndrumarea UDMR, s-a vorbit despre un judeţ secuiesc, sustras autorităţii de stat a României.

La Sovata, în zilele de 22 şi 23 decembrie au fost devastate locuinţele a 5 cetăţeni: a fostului primar, a 3 miliţieni, iar casei fostei secretare cu propaganda i s-a dat foc şi a ars. De asemenea, s-au produs mari stricăciuni sediului Primăriei. Proprietarii acestor imobile au scăpat cu viaţă datorită acţiunii unor oameni de bine, români şi maghiari din localitate. Prin amploarea lor, aceste acte au provocat panică în rândul populaţiei române din întreg judeţul Mureş.

continuare   ———   Anul 1990

Centrul de greutate al acţiunilor UDMR-ului este în judeţul Mureş, la Tg. Mureş.

Debutul a avut loc la 19 ianuarie, când Consiliul judeţean Mureş al Frontului Salvării Naţionale a hotărât ca, începând cu această dată, să aibă loc separarea etnică a liceelor mureşene, Liceul „Alexandru Papiu Ilarian” din Tg. Mureş să fie declarat liceu cu limbă de predare română, iar Liceul “Bolyai Farkas” să fie liceu cu limbă de predare maghiară, ceea ce a generat nenumărate tensiuni şi convulsii sociale.

UDMR a trecut la scoaterea cu forţa a profesorilor români din şcoli, acţiune care a atins cote dramatice la Liceul Farkas Bolyai din Tg. Mureş. Oribilul gest şi altele similare au indus o puternică nemulţumire în rândul populaţiei româneşti.

Separatismul etnic în învăţământ nu promovează iubirea şi buna înţelegere între oameni, ci duce la izolaţionism, exclusivism şi, astfel, la înveninarea relaţiilor în viaţa de toate zilele. Pentru luarea de decizii pe cont propriu privind separarea învăţământului în limbă maghiară de cel în limba română, Attila Pálfalvyi a fost eliberat din funcţia de adjunct al ministrului învăţământului.

Prin atitudinea separatistă adoptată şi prin implicarea sa pentru acordarea unor drepturi necuvenite minorităţii maghiare, apare şi se remarcă pe scena politică românească Smaranda Enache.

Prin „eforturile” domnilor Elöd Kincses şi Attila Jakobffi, virusul separatismului s-a extins şi la Institutul de Medicină şi Farmacie din Tg. Mureş, unde studenţii şi cadrele didactice maghiare au solicitat scindarea administrativă a acestuia şi predare exclusiv în limba maghiară.

Februarie

La începutul anului 1990, din 197 de posturi de directori şi directori adjuncţi de şcoală (în Harghita) 32 erau ocupate de români, dintre care doar 12 erau directori.

În Baraolt, minerii maghiari din localitate au avut rolul de a-i insulta, batjocori, ameninţa şi agresa în public pe profesorii români. Elevii români scoşi din şcolile maghiare au fost plasaţi în spaţii complet inadecvate procesului de învăţământ. La fel s-a întâmplat la Sf. Gheorghe, la Odorheiul Secuiesc, la Tg. Secuiesc (unde elevii români au fost repartizaţi în clădirea unor foste grajduri) şi la Miercurea Ciuc.

Numele româneşti ale şcolilor au fost înlocuite cu nume ungureşti, preferându-se chiar numele unui cunoscut criminal de război ungur, Albert Wass, vinovat, în septembrie 1940, de moartea a 14 români din Sucutard şi Mureșenii de Câmpie între care un preot şi o fetiţă de patru ani.

După eliminarea elevilor şi profesorilor români din şcolile ungureşti, unde urma să se folosească doar limba maghiară, au fost aduse manuale şcolare din Ungaria, de orientare revizionistă. Această acţiune coordonată de UDMR a fost în mod vădit separatistă, sfidând Statul Român, şi a fost susţinută de reprezentanţi ai Guvernului provizoriu de la Bucureşti, care au acţionat în consens cu UDMR.

Încercările de segregare pentru funcţionarea unor şcoli cu elevi exclusiv maghiari şi folosirea limbii de predare exclusiv maghiară, au continuat şi în judeţul Mureş, unde românii, fiind paritari ca număr cu maghiarii, acţiunea a eşuat. Urmarea a fost organizarea de către UDMR a rebeliunii de la 20 martie 1990, prin care se încerca scoaterea de sub jurisdicţia Statului Român a teritoriilor locuite majoritar de unguri şi secui.

7 februarie -  Are loc mitingul elevilor români de la Liceul Farkas Bolyai din Tg. Mureş, care se termină cu un marş al acestora prin centrul oraşului, scandând lozinci semnificative pentru idealul tinerei generaţii de a trăi în deplină frăție şi armonie: „Suntem fraţi, nu ne separaţi!”, “Vrem licee mixte, nu separatiste”, “Unde-i democraţia, dacă s-a distrus frăţia?”.

8 februarie -  În prezenţa a 15.000 de cetăţeni din judeţul Mureş, la Sala sporturilor din Tg. Mureş s-a constituit Uniunea Naţională Vatra Românească, formaţiune de atitudine civică şi culturală cu pronunţată orientare umanistă de susţinere a fiinţei naţionale şi de combatere a manifestărilor străine democraţiei reale. Ea a reprezentat o stâncă puternică ce a spart valul iredentist. Scopul ei imediat a fost înlăturarea vidului de putere apărut din cauza nefuncţionării instituţiilor statului, prin mobilizarea populaţiei româneşti în vederea contracarării acţiunilor agresive ale UDMR, care destabilizase această zona a ţării. Datorită zădărnicirii acţiunilor mârşave ale UDMR, Uniunea Vatra Românească a fost catalogată de către acesta drept o organizaţie fascistă.

9 februarie – Se deplasează la Tg. Mureş pentru a analiza situaţia critică a învăţământului mureşean, destabilizată de elementele extremiste ale UDMR prim-adjunctul ministrului învăţământului, prof. dr. Octavian Stănăşilă, şi adjuncţii dr. Lajos Démenyi şi prof. Hans-Otto Stamp. În urma analizei situaţiei, conducerea ministerului s-a pronunţat împotriva separatismului în şcoli.

14 februarie – La sala de festivităţi a Casei Universitarilor din Cluj-Napoca, într-o atmosferă emoţionantă, se înființează filiala din Cluj-Napoca a Uniunii Vatra Românească.

15 februarie – În cotidianul Cuvântul liber din Tg. Mureş sunt prezentate cărţi de istorie în limba maghiară cu  conţinut iredentist, introduse şi distribuite în mod ilegal în ţară.

16 februarie – Se înfiinţează filiale ale Uniunii Vatra Românească la Baia Mare, Satu Mare şi Alba Iulia şi, apoi, în toate judeţele ţării.

27 februarie – Statuia lui Avram Iancu din Tg. Mureş este profanată.

28 februarie – 1 martie – Datorită situaţiei create în Transilvania, care punea în pericol integritatea României, Uniunea Vatra Românească a trimis la Bucureşti o delegaţie puternică formată din personalităţi locale din Tg. Mureş, Cluj-Napoca, Miercurea Ciuc cu scopul de a informa conducerea statului şi partidele politice asupra pericolului deosebit de grav al acţiunilor în forţă ale UDMR. Timp de 2 zile, delegaţia amintită a avut convorbiri cu Ion Iliescu – preşedintele CPUN –, Radu Câmpeanu – preşedintele PNL, întreaga conducere a PNŢCD, Ion Mânzatu – vicepreşedinte al CPUN şi preşedintele Partidului Republican, Athanasie Stănculescu – ministrul Apărării Naţionale, Ion Chiţac – ministrul de Interne, conducerea ziarelor România liberă şi Tineretul liber. De la aceasta dată, partidele politice deţineau suficiente dovezi pe bază de fapte şi documente cu privire la intenţiile UDMR, informaţii, din păcate însuşite de unii factori de răspundere doar parţial şi ignorate de
către alţii.

Martie

7 martie – Ca urmare a sensibilizării factorilor politici în problema Transilvaniei, conducerea CPUN a acceptat la lucrările acestui forum a preşedintelui Uniunii Vatra Românească, Radu Ciontea, măsură contramandată în grabă la protestele UDMR, pe motiv, afirma acesta, că Uniunea Vatra Românească nu este o organizaţie politică, ci culturală.

9 martie – Din partea „Comitetului pentru Transilvania“ al românilor din New York se primeşte o scrisoare din care cităm: “Radioul unguresc din New York a condamnat guvernul unguresc pentru că nu a profitat de ocazie atunci când România a fost în plină revoltă, să fi invadat Transilvania şi s-o anexeze Ungariei. La 7 ianuarie Asociaţia ungurilor americani, discutând problema Ardealului, declară: “Ceauşescu a căzut cu sânge unguresc, dar sacrificiul acesta nu este destul. Ungurii din Transilvania trebuie să fie eliberaţi şi anexaţi la Ungaria. În orice caz trebuie să încercăm întâi rezolvarea pe cale paşnică. Sunt trei posibilități: 1. Un verdict internaţional 2. O Transilvanie independentă de tipul Elveţiei 3. Toată Transilvania trebuie luată cu forţa şi anexată Ungariei. Ungurii din America sunt gata să discute cu guvernul ungar ce este de făcut. Tibor Demeter, preşedintele Asociaţiei.”

În noaptea de 10 spre 11 martie autori rămaşi necunoscuţi până astăzi răstoarnă bustul lui Nicolae Bălcescu de pe soclul său din parcul staţiunii Sovata.

14 martie – În ziarul  Cuvântul liber din Tg. Mureş apare apelul comitetului californian al drepturilor omului pentru unguri şi alte minorităţi din România, care a fost afişat pe zidurile Bisericii reformate din Los Angeles în care se scrie: “Bărbaţi şi femei, liberi, ai Americii, Ajutaţi în oprirea genocidului! Ajutaţi cele trei milioane de unguri să supravieţuiască, în ţara lor străbună. Guvernul şovinist-stalinist din România acţionează sistematic pentru distrugerea populaţiei maghiare native. În Transilvania se comit următoarele atrocităţi de către români împotriva ungurilor: închiderea forţată a şcolilor şi universităţilor ungureşti, ei nu pot vorbi limba proprie, încearcă deportarea ungurilor cinstiţi din locurile lor de baştină“ etc.

15 martie – Sub pretextul sărbătoririi zilei de 15 martie 1848, în Transilvania au sosit numeroase autobuze cu turişti unguri, fapt acceptat cu uşurinţă de conducătorii provizorii ai Statului Român, care, se ştie, deschiseseră larg graniţele ţării începând cu decembrie 1989. În acest context, câţiva membri ai CPUN Mureş au propus oficial unirea judeţelor Mureş, Covasna şi Harghita într-o regiune autonomă maghiară.

La Albeşti, Fântânele, Sovata, Tg. Mureş şi alte multe localităţi are loc aniversarea a 142 de ani de la revoluţia iniţiată în Ungaria, când Lajos Kossuth a proclamat actul samavolnic de unire al Transilvaniei cu Ungaria, eveniment soldat cu distrugerea a 230 de sate româneşti şi asasinarea a 40.000 de români. Se arborează însemnele de stat ungare şi se intonează cântece care lezează sentimentele naţionale ale românilor.

La Satu Mare, aproape 4000 de cetăţeni unguri au participat la arborarea drapelului unguresc pe edificiul catedralei catolice, precum şi la profanarea statuii lui Nicolae Bălcescu.

Are loc o nouă profanare a statuii lui Avram Iancu din Tg. Mureş.

Situaţia de la IMF Tg. Mureş este tot mai tensionată ca urmare a grevei studenţilor maghiari, care refuză să intre la cursuri alături de colegii lor români.

Ia fiinţă Partidul Unităţii Naţionale a Românilor din Transilvania, transformat, apoi, în PUNR, care, în decursul anilor, alături de Partidul România Mare, înfiinţat un an mai târziu, s-au aflat în fruntea luptei împotriva acţiunilor antiromâneşti ale UDMR.

16 martie – Un Trabant condus de un element iresponsabil, extremist, de naţionalitate maghiară intră într-o coloană de manifestanţi din Tg. Mureş, accidentând 14 persoane.

La Farmacia nr. 28 din Tg. Mureş personalul de naţionalitate maghiară refuză să servească clienţii de naţionalitate română, arborează drapelul maghiar şi încearcă să expună o firmă bilingvă.

17 martie – Are loc marşul şi mitingul de protest al studenţilor şi cadrelor didactice de la IMF Tg. Mureş împotriva grevei declanşate cu 10 zile în urmă de studenţii maghiari ai institutului.

19 martie – O manifestaţie organizată de Uniune Vatra Românească cere demisia din CPUN Mureş a celor care avansaseră propunerea înfiinţării unei regiuni autonome maghiare (Elöd Kincses, Károly Király, Attila Jakobffy, András Tökés, Smaranda Enache), dintre care Elöd Kincses îşi depune demisia. În seara zilei, la Tg. Mureş au loc confruntări violente, în urma cărora au suferit vătămări fizice atât români, cât şi maghiari, între care şi scriitorul Süto Andras.

20 martie – În replică, se produce o manifestaţie maghiară cu oameni înarmaţi şi bine organizaţi, accesul în oraş al manifestanţilor români fiind blocat. Trei autobuze cu ţărani români din judeţ sunt lăsate să pătrundă dincolo de cordoanele care închideau oraşul, pasagerii lor devenind practic victimele manifestanţilor unguri, bine pregătiţi pentru represiune.

După amiaza, la Tg. Mureş au loc noi confruntări violente soldate cu 6 morţi şi 263 de răniţi în cea mai mare parte români (4 morţi şi 198 răniţi). La Ernei, Dumbrăvioara, Sângeorgiul de Mureş se ridică bariere, românii sunt agresaţi cu furci, lopeţi, bare, pietre etc. Fabrica de pâine lasă fără pâine populaţia română a municipiului, în timp ce maghiarii primesc pâine distribuită prin bisericile reformate şi romano-catolice.

Deşi s-a încercat ascunderea adevărului, el iese la iveală chiar din aceste cifre: pregătirea insurecţiei este evident de partea celor care au avut mai puţine pagube. La fel de elocventă este prezenta unor echipe de filmare din Occident, compuse mai ales din unguri extremişti, care erau bine pregătite şi plasate pentru a filma evenimentul.

Acestea au făcut reportaje partizane, transformându-i cinic în comentariile lor pe unguri din agresori în călăi. Aşa se face că o victimă care a fost prezentată pe toate ecranele lumii, ca ungur ucis în bătaie de români, era românul Mihai Cofariu, maltratat sălbatic de unguri. Mihai Cofariu, din comuna Ibăneşti, a scăpat cu viaţă, dar cu grave infirmităţi.

Toate acestea ne indică un plan de dezinformare pregătit la nivel intern şi internaţional, în favoarea părţii maghiare. Scopul pare a fi fost de a internaţionaliza chestiunea maghiară din România şi a obţine un rezultat favorabil autonomiei judeţelor maghiare sau chiar a Transilvaniei. Sunt indicii că  această insurecţie ungurească urmărea, de fapt, refacerea Regiunii Autonome Maghiare. Deşi planul UDMR n-a izbutit, aceasta se datorează mai puţin conducerii provizorii a României, concesive şi capitularde fată de UDMR şi Ungaria, ci populaţiei civile româneşti, care a reacţionat riscându-şi viaţa să dezamorseze un puci pregătit împotriva Statului Român. Atunci Uniunea culturală Vatra Românească şi-a dovedit rolul de zid ce a oprit valul, interpunându-se între Statul Român şi agresiunea patronată de UDMR.

În noaptea de 20-21 martie biserica ortodoxă din lemn din satul Valea (Iobăgeni) este incendiată de autori neidentificaţi.

21 martie – Biroul executiv al CPUN  înfiinţează o comisie centrală de anchetă a evenimentelor care au avut loc la Tg. Mureş, condusă de Gelu Voican Voiculescu, viceprim-ministru al guvernului.

La ora 18 este profanată Ambasada României de la Budapesta. Manifestările ostile antiromâneşti au continuat la Budapesta şi în zilele următoare.

25 – 31 martie – În zona Gheorghieni-Miercurea Ciuc, călătorii români sunt agresaţi în trenurile locale.

Aprilie

6 aprilie 1990 – UDMR publică în ziarul Erdely Hirado Platforma Program în care îşi afirmă următoarele scopuri: ”drepturi individuale şi colective pentru minorităţile naţionale, sistem local de autoguvernare a minorităţii maghiare – «noi ne hotărâm singuri soarta» ; autonomia obştilor săteşti, dezvoltarea unei reţele sanitare proprii; libertate totală pentru cercetarea ştiinţifică în limba maternă ; reţea independentă de învăţământ în limba maternă, de la creşă până la universitate; ca parte a naţiunii maghiare, legături strânse cu naţiunea mamă”.

29 aprilie – Ia naştere asociaţia Pro Transilvania, avându-i printre membrii fondatori pe Laszlo Tokes, Andras Süto, Miklos Nemeth; deviza ei este : «Nici un ungur să nu mai plece din Ardeal, cei plecaţi să se întoarcă».

Iunie

5 iunie – Se încearcă din nou separarea şcolară a elevilor maghiari de cei români.

13-14 iunie – La Miercurea Ciuc, elemente de etnie maghiară atacă şi devastează sediul Poliţiei Municipale, sustrăgând acte, arme şi staţii de radio-emisie.

Cu ocazia primului congres naţional al UDMR, Geza Szocs, omul nr. 2 în partid la acea vreme, a declarat referitor la evenimentele din martie 1990 de la Tg. Mureş: «Nu este o înfrângere, ci o victorie, nu este un sfârşit, ci un început».

Octombrie

14 octombrie – Andras Suto, într-un discurs ţinut la Viena într-o biserică evanghelică, declara: „Mă adresez dumneavoastră între două pogromuri”.

18-20 octombrie – Un grup de trei tineri maghiari profanează statuia ecvestră a lui Avram Iancu din Tg. Mureş, sustrăgându-i în acelaşi timp tricolorul arborat. Acest act provocator a stârnit o reacţie vie în rândul populaţiei româneşti. Tribunalul Tg. Mureş, judecându-i pe cei trei profanatori în regim de urgenţă, îi condamnă la câte doi ani şi jumătate închisoare.

23 octombrie – Ziarul Cuvântul Liber din Tg. Mureş face dezvăluiri privind practica neîncetată a maghiarizării forţate a numelor româneşti în facturile de electricitate şi telefonice.

26 octombrie – Extremişti maghiari au profanat monumentul poetului naţional Mihai Eminescu din centrul oraşului Topliţa, judeţul Harghita. Pângăritorii au desprins placa de marmură, au mânjit cu vopsea bustul poetului şi au scris cuvinte insultătoare pe soclul statuii.

31 octombrie si 3 noiembrie – Prin Hotărârea nr. 28 şi prin Hotărârea nr. 29, Senatul şi, respectiv, Camera Deputaţilor, hotărăsc alcătuirea unei Comisii parlamentare de audiere a persoanelor alungate după 22 decembrie 1989 din judeţele Harghita-Covasna (preşedinte Mihai Teodorescu).

Noiembrie

1 noiembrie – Cu prilejul unui turneu la Tg. Mureş al unei formaţii de muzică rock din Ungaria, la Sala Polivalentă din acest oraş are loc o manifestare antiromânească.

Incitarea tinerilor s-a soldat cu distrugeri de mai multe zeci de milioane de lei şi cu strigarea unor lozinci antiromâneşti: “Trăiască Ungaria! Ardealul este unguresc! Ridică-te în picioare ungure! Înainte!”

Decembrie

1 decembrie – De Ziua Naţională a României care a fost sărbătorită la Alba Iulia, reprezentantul UDMR, Geza Szöcs cere aplicarea pentru minoritatea maghiară “asuprită” de România a Declaraţiei solemne din 1918 de la Alba Iulia. El a numit Transilvania “Ungaria de Est” şi purta în piept o cocardă roşu-alb-verde, ceea ce a dus la incitarea publicului.

16 decembrie – Se întoarce acasă în satul Ibăneşti, judeţul Mureş, Mihăilă Cofariu, victimă a şovinilor şi iredentiştilor maghiari din 20 martie 1990, dintr-un spital din Köln, Germania, unde a fost spitalizat pentru multiple intervenţii neurochirurgicale.

21 decembrie – Poliţia jud. Mureş a descoperit şi dejucat un al doilea plan de acţiune al UDMR de minilovitură de stat la Tg. Mureş, programată pentru această zi, cu ocazia comemorării eroilor căzuţi în timpul evenimentelor din decembrie 1989. Aceasta prevedea: 1. Ocuparea Prefecturii, Primăriei, Poştei şi Radioului şi declararea municipiului Tg. Mureş drept oraş independent. 2. Blocarea tuturor căilor principale de acces în municipiul Tg. Mureş. 3. Constituire imediată de trupe de ordine locale şi a unui comandament provizoriu. 4. Judecarea în faţa unui tribunal revoluţionar a celor care nu respectă ordinea. 5. Anihilarea Uniunii Vatra Românească şi a reprezentanţilor acesteia.

Revista România Mare tipăreşte o serie de analize în mai multe numere intitulate „Atenţie la Ungaria” semnate de Corneliu Vadim Tudor, care se dovedesc pline de clarviziune asupra raporturilor ungaro-române după decembrie 1989.

Anul 1989 ———   continuare   ——— Anul 1991