Viorel Dolha

DRAGHI CÂRCIOABĂ (tel 00381638752554) din Slatina de Bor mi-a dat copii de pe cererile semnate de peste 80 de părinţi din Slatina şi Brestovaţ (jud Bor) şi Ranovaţ (jud Morava) prin care solicită studiul limbii române în şcoală de către copiii lor (vezi foto). Au depus fără rezultat astfel de cereri ministerului sârb pentru învăţământ şi în urmă cu doi ani. Au reînnoit cererile în 2007. Nici azi 28 aug 2007 nu au primit vreun răspuns îmi declară telefonic domnul Perici Draghişa (tel 0038163378166)-cel care a adunat semnaturile din Ranovaţ.

Iată articolele 11 şi 13 din legea sârbă pentru minorităţi (în paranteză precizările noastre):

Articolul 11. ,,Unitatea autonomiei locale va introduce obligatoriu în uz oficial, pe principii de egalitate, limba şi alfabetul minorităţii naţionale dacă procentul persoanelor aparţinând minorităţii naţionale respective atinge 15% din numărul total al locuitorilor de pe teritoriul său, conform rezultatelor ultimului recensământ al populaţiei,,.

(În realitate este vorba de 17 raioane din 4 judeţe, dar luând în calcul datele oficiale limba română ar trebui să fie în uz oficial în 8 raioane, mai ales după ce Belgradul tocmai a recunoscut oficial Consiliului Rumânilor/Valahilor că limba lor maternă este româna!, n.a.)

Articolul 13: ,,Persoanele aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul la instrucţie şi educaţie în limba maternă în instituţiile de învăţământ preşcolar, elementar şi mediu.

În cazul în care în momentul adoptării prezentei legi nu există învăţământ în limba minorităţii naţionale (cazul românilor din NE Serbiei din judetele Bor, Zaiecear, Branicevo şi Morava, n.a.), în cadrul sistemului educaţiei publice pentru persoanele aparţinând minorităţii naţionale, prevăzute la alineatul 1 din prezentul articol, statul este obligat să creeze condiţii pentru organizarea învăţământului în limba minorităţii naţionale, iar până atunci va organiza cursuri bilingve sau învăţarea limbii minorităţii naţionale cu elemente ale istoriei şi culturii naţionale pentru persoanele aparţinând minorităţii naţionale.

În exercitarea drepturilor prevăzute la alineatele 1 şi 2 din prezentul articol prin lege poate fi reglementat numărul minim de elevi necesari care nu poate fi mai mare decât numărul minim de elevi stabilit prin legea pentru asigurarea formelor corespunzătoare de instrucţie şi educaţie.

(Sute de şcoli rurale din Serbia ca şi din România funcţionează cu 3-7 elevi. Doar românilor timoceni li se condiţionează orele de limbă română de numărul de 15 elevi din acelaşi an. Este imposibil de realizat acest număr în cel puţin 100 de localităţi rurale în care ei sunt majoritari din motivul că toţi elevii din sat sunt sub 15 în clasele I-IV. Se încalcă flagrant acest alineat al legii. Mai mult, până şi în satele mai mari –vezi Slatina, Brestovaţ, Ranovaţ- unde au reuşit să adune între 20 şi 31 semnături/sat acest drept le este refuzat, n.a.)

Învăţământul în limbile minorităţilor naţionale nu exclude învăţarea obligatorie a limbii sârbe.

Programa analitică pentru nevoile educaţiei prevăzute la alineatul 1 din prezentul articol, în partea referitoare la conţinuturile naţionale în bună măsură vor cuprinde teme care se referă la istoria, artele şi cultura minorităţii naţionale.

La elaborarea planului de învăţământ pentru nevoile cursurilor prin care se exprimă specificurile minorităţii naţionale în limba minorităţilor naţionale, bilingve sau învăţarea limbii minorităţilor naţionale cu elemente de cultură naţională, prevăzute la alineatul 1 din prezentul articol, participă obligatoriu consiliile naţionale ale minorităţii naţionale.

(Acest lucru nu s-a întâmplat deşi românii au oficial chiar două consilii naţionale în Serbia, n.a.)

În vederea stimulării toleranţei faţă de minorităţile naţionale, planul şi programul de activitate în instituţiile de învăţământ şi în şcolile cu limba de predare sârbă, trebuie să cuprindă materii referitoare la istoria, cultura şi situaţia minorităţilor naţionale şi alte conţinuturi care vor promova toleranţa reciprocă şi viaţa în comun. Pe teritoriile în care limba minorităţilor naţionale este în uz oficial (ar trebui –conform legii- acolo unde sunt peste 15%, n.a.), planul şi programa în instituţiile de învăţământ şi în şcolile cu limba de predare sârbă trebuie să conţină posibilitatea de învăţare a limbii minorităţii naţionale.,,

(Acest alineat coroborat cu recensământul din 2002 ar trebui să conducă automat-fără liste de semnături ale părinţilor- la introducerea în orar de ore facultative de română în toate şcolile –chiar şi pentru copiii sârbi -în întreg judeţul Bor dar şi în raioanele Zagubica, Kucevo, Petrovac din jud Branicevo, în raionul Bolievac din jud Zajecear, în raioanele Bor, Maidanpek, Negotin din jud Bor. Ce generoasă legea sârbă! Practic nicio oră de română nici unde este cerută cu insistenţă, n.a.)

Legea sârbă însă nu se aplică românilor din NE Serbiei cu complicitatea de după 1989 a Bucureştiului, a europarlamentarilor noştri, a reprezentanţilor noştri la Consiliul Europei. Voi saluta sincer şi pe toate căile dacă vreun oficial român va reclama această situaţie din Serbia (şi punctual din cele 3 localităţi amintite) la vreuna din organismele internaţionale de la care îşi ia salariu. Ce bine ar fi dacă ar aduce această situaţie la cunoştinţa lui Jürgen HERRMANN de la Consiliul Europei (Deutscher Bundestag, Platz der Republik 1 11011 – Berlin, Tel: (49.30) 227 32 830, Fax: (49.30) 227 36 123, juergen.herrmann@bundestag.de) care monitorizează drepturile românilor din Timoc. În paralel cu aceste demersuri ar putea Bucureştiul să plătească el câte 3 ore pe săptămână pentru 3 cadre didactice de etnie română din regiune şi/sau Voivodina şi/sau România astfel încât din octombrie elevii români din Slatina, Brestovaţ şi Ranovaţ să poată studia în şcoală şi limba română.

Cât de dezamăgiţi ar fi aceşti copii dacă nu li se va împlini visul întreţinut de 3 ani de acele cereri ale părinţilor lor. Unii au terminat deja ciclul primar şi pentru ei rezolvarea pozitivă a semnăturilor din 2005 ar veni oricum prea târziu. Măcar pentru cei care mai sunt în şcoală ar trebui urgent solicitat ministerului educaţiei de la Belgrad aplicarea legii sârbe şi/sau alocarea unor fonduri de la Bucureşti pentru plata susţinerii unor cursuri de limbă maternă mai mult sau mai puţin oficiale în amintitele localităţi.

Viorel Dolha este preşedintele Asociaţiei Învăţătorilor din jud Arad - tel 0723259290, didactic@rdslink.ro.