Relatiile amoroase intre membri cu origine etnica diferita sint adesea controversate si au iscat numeroase probleme celor care s-au implicat sentimental fara sa tina cont de bagajul cultural si religios. Intemeierea unei familii intre reprezentantii unor etnii diferite este complicata, pentru ca nu exista sprijin din partea familiilor tinerilor. Chiar daca acestia refuza sa vada „diferentele”, familiile lor, inradacinate in traditii si obiceiuri, le amintesc constant ca nu e bine sa-si uneasca destinele. Un documentar realizat de Divers

POVESTILE UNOR tinere din Constanta, unde comunitatile de aromani (machedoni), turci si tatari sint semnificative, sint incredibile din punct de vedere al modului in care sint percepute si tratate relatiile dintre minoritari si majoritari. Cu toate acestea, Dan Oprescu, expert in problematica minoritatilor si consilier in cadrul Agentiei Nationale pentru Romi, considera ca „noi cunoastem partial acesta situatie, iar lumea mai are tendinta sa si exagereze, insa exista o baza stiintifica ce reiese din studii de specialitate si sondaje de opinie publica”.

„In momentul in care intilnesti un barbat, primul gind nu este in nici un caz din ce familie provine, ci traiesti povestea de dragoste”, spune Ana Maria Paise, o tinara care lucreaza intr-un birou notarial din Constanta. Ea recunoaste ca „aici sint toate amestecaturile si nu vreau sa mai am vreo relatie cu un machedon, turc sau tatar, pentru ca de abia am incheiat o relatie cu un tatar si nu mai vreau sa am parte de complicatii”. O intreb la ce fel de complicatii se refera si imi spune ca modul in care familiile lor se implica in relatiile tinerilor sint de nesuportat: „Intervin parintii intotdeauna in cazul in care baiatul, fiind de alta etnie, se indragosteste de o romanca, pentru ca aceste familii nu accepta decit casatorii cu cei din comunitatea lor”. O intreb daca stie care este motivul pentru care se intimpla acest lucru si Ana imi raspunde ca „asa sint ei, au multi bani si sint foarte uniti intre ei.”

Ana vorbeste din experienta, caci a avut de suportat rautati din partea familiei baiatului cu care se intilnea de un an. Chiar daca el ar fi vrut sa o ia de nevasta, familia lui nu ar fi fost niciodata de acord, „pentru ca ai lui vroiau sa-l insoare cu o fata din aceeasi comunitate”. In cele din urma, tinerii s-au despartit si Ana nu a mai fost interesata sa cunoasca decit un roman: „E putin ciudat acum, ca imediat ce cunosc un baiat, intreb din ce familie provine, adica ma intereseaza foarte mult sa obtin cit mai multe informatii despre el ca sa nu mai sufar ca inainte”. Acum, Ana se intilneste cu un roman si este multumita de relatia ei.

Ana cunoaste si alte exemple, pentru ca multe prietene de-ale ei din Constanta au experimentat pe pielea lor complicatiile unei astfel de relatii cu reprezentanti ai altor etnii: „Am o prietena care a stat patru ani cu un machedon si, intr-un final, au intervenit parintii lui si i-au despartit, iar dupa noua luni, baiatul s-a casatorit cu o machedoanca”. Cine e de vina pentru modul in care se destrama aceste relatii si se fabrica altele? „Mamele lor sint de groaza; baietii sint de treaba, dar familiile intervin in forta cind considera ca s-a depasit o limita”, spune Ana. Care este limita? Ana crede ca atita timp cit tinerii nu au ginduri de a-si construi un viitor impreuna, parintii ii permit baiatului sa iasa cu cite fete doreste, insa problema se schimba cind relatia devine serioasa. „E mai complicat in familiile care au baieti, pentru ca sint mai pretentioase; in familiile cu fete, se mai fac si exceptii”, spune Ana.

Exceptiile nu se fac oricum. Familia baiatului roman cu care vrea fata de alta etnie sa se marite trebuie sa fie bogata, pentru ca „daca e sa fie altceva decit machedon, macar sa fie cu bani, adica daca tot isi face rudele de rusine, macar sa aiba o scuza plauzibila”, spune Katink, o tinara care-si exprima parerea pe un forum specializat, unde se discuta in mod frecvent problema relatiilor amoroase intre etnii diferite.

Si relatiile cu musulmanii sint dificile, pentru ca diferentele culturale si traditiile difera foarte mult. Ana spune ca o prietena de-a ei are o relatie de lunga durata cu un arab din Emirate, care in tara o trateaza ca pe o regina si o duce in excursii luxoase in Dubai si in alte locuri exotice. Insa, in cazul in care tinerii ar pleca in Emirate, femeia s-ar confrunta cu realitatea impusa de Coran si ar trebui sa se supuna barbatului si sa incaseze orice din partea lui. Cunoscind astfel de lucruri pentru ca li s-au intimplat unor persoane foarte apropiate ei, Ana spune ca la inceput era ingrozita de cite povesti auzea, dar „cu timpul te obisnuiesti si inveti sa te feresti de ceea ce nu vrei sa se intimple”.

Valentina, o alta tinara care si-a exprimat parerea pe un forum specializat, da exemplul unor cunoscuti de-ai ei, care au vrut sa se casatoreasca (ea era romanca), dar familia lui nu i-a dat voie. In concluzie, baiatul, care este influentat foarte tare de ceea ce zicea familia si respecta deciziile parintilor, ii cere fetei sa ia o pauza, timp in care familia lui ii gaseste o fata conform rangului lui si „plina de bani”, iar celalalta sufera in tacere, neputind face nimic. O alta poveste cu iz de telenovela.

Citeva fete de pe acelasi forum cred ca e mai bine sa nu se ajunga la casatorie in genul acesta de relatii, pentru ca, pina la urma, tinerii vor avea de suferit. Familiile lor sint foarte incapatinate si nu renunta la misiunea de a-i desparti nici daca exista nepoti la mijloc. In plus, lucrurile se complica pentru ca in multe culturi, cum se intimpla la aromani, „nu se accepta casatorii mixte, nici divorturi, decit in cazul unor averi consistente, care sa „stearga” diferenta de etnie (vezi Gica Hagi care a divortat de prima sotie, sau casatoria lui Gica Popescu cu cumnata lui Hagi, tot machedoanca), iar in cazul in care baiatul se casatoreste cu o romanca, totusi, contrar vointei parintilor, el stie ca este dezmostenit si renegat de familie”, spune Katink.

Dan Oprescu considera ca acest comportament este „o continuare a mentalitatii rurale, care a fost foarte importanta la noi in tara si care este una din bazele persistentei unui anumit tribalism”. „Forme extreme ale fenomenului s-au putut observa in regiunea noastra din 1991, odata cu disparitia fostei Iugoslavii, cind am avut de-a face cu extremismul la nivel de stat. Latent, s-a pastrat sentimentul de frica de straini, de alteritate la nivel religios, chiar sexual”, a explicat Oprescu, punind fenomenul in context istoric-cultural.

In final, „nu stiu daca machedonii, turcii sau tatarii sint de acuzat, cred, asa inteleg ei sa-si pastreze neamul si averile, probabil au niste reguli foarte stricte vis-a-vis de familie, iar in fond si la urma urmei este datoria baiatului sa-si depaseasca limitele impuse si sa-si asume consecintele”, spune o alta tinara de pe acelasi forum.

Dan Oprescu vine in completarea acestei afirmatii: „Fenomenul poate fi explicat din perspectiva dorintei comunitatii de a manifesta un control direct prin intermediul familiei, in primul rind simbolic, in al doilea rind economic, iar in al treilea rind ca mijloc de pastrare a valorilor comunitatii mici din care fac parte”.

In acelasi context, aromanii, care nici macar nu sint recunoscuti ca minoritate etnica, reprezinta comunitati traditionaliste, elitiste, unde comportamentul de autoaparare si de autoconservare prin casatorii aranjate de familii cu membri ai aceleiasi comunitati se intilnesc mai des decit in alte comunitati. Oprescu concluzioneaza ca fenomenul „este de inteles, nu si de acceptat”. (Floriana Scanteie)