Star Parker, Townhall.com

ULTIMUL SONDAJ Gallup în legătură cu atitudinile faţă de căsătoriile între persoane de acelaşi sex arată un curent care ar trebui să îi îngrijoreze pe toţi conservatorii precum şi pe toţi americanii.

De la privirea îngusta doar asupra căsătoriilor între persoane de acelaşi sex, deşi majoritatea americanilor se opun încă legislaţiei, se opun mult mai puţin decât o făceau acum câteva decenii. Din punctul de vedere al activiştilor homosexuali, curentul pare să le fie favorabil.

Mai mult decât atât, având în vedere modul în care este formulată şi prezentată această dezbatere, se poate observa un sens mai larg. Am impresia că americanii confundă din ce în ce mai mult puterea politică şi acordarea de titluri cu libertatea şi toleranţa. Aceasta nu se potriveşte foarte bine cu viitorul unei comunităţi libere şi vibrante.

Cel mai recent sondaj arată că o majoritate covârşitoare a americanilor se opune recunoaşterii legale a căsătoriilor între persoane de acelaşi sex (58 %) şi că o majoritate mai mică este în favoarea unui amendament constituţional a (50 % pentru, 47 % împotrivă). Sprijinul se deosebeşte în mod consistent atunci când vine vorba de anumite partide. Republicanii sunt în favoarea amendamentului (66 % pentru) iar democraţii se opun (55 % împotrivă)

Aceste rezultate sunt aproximativ la fel cu cele ale anului trecut. Cu toate acestea, ele s-au schimbat foarte mult faţă de rezultatele de acum 10 ani. Astăzi 39% dintre americani sprijină recunoaşterea legală a căsătoriilor între persoane de acelaşi sex, o creştere de la 27% de acum 10 ani, şi 58% se opun, în scădere de la 68% acum 10 ani.

Pentru a completa imaginea a ceea ce pare a fi un curent, se măreşte numărul de tineri care sprijină aceste căsătorii. Timpul nu pare a lucra în favoarea acelora ce doresc păstrarea tradiţiei.

O măsură mai calitativă a acestui curent poate fi obţinută prin ascultarea dezbaterii.

Un editorial al Washington Post care se opune Amendamentului Federal privind Căsătoriile îi acuză pe republicani că „au ceva cu homosexualii”. Post consideră că un astfel de amendament ar face „discriminări între clase de oameni.”

Mary Cheney în noua ei carte pune semnul egal între această aşa zisă discriminare şi refuzul de a da diverse drepturi negrilor în trectu precum şi cu prohibiţia existentă asupra căsătoriilor interrasiale.

Deci, în acelaşi timp cu acest curent de acceptare din ce în ce mai mare a ideii de căsătorii între persoane de acelaşi sex, s-a trecut cu vederea faptul că homosexualitatea este un comportament nu o stare. Discuţia s-a depărtat foarte mult de la atitudinile pe care le generează acest comportament şi a deveni aproape exclusiv centrată pe discriminarea împotriva homosexualilor.

Filozofii din domeniul ştiinţei au arătat faptul că nu putem dovedi nimic. Putem doar respinge unele lucruri. Singurul lucru de care avem nevoie pentru a respinge ceva este găsirea unei situaţii în care teoria nu funcţionează.

Avem de exemplu o lege a gravitaţiei. Cu toate acestea, într-o dimineaţă, în timp ce o persoană mănâncă un castron de cereale, că lingura le sare din mână până în tavan – gata cu legea gravitaţiei.

Există, fără îndoială situaţii în care indivizii îşi schimbă comportamentul sexual.

Nu am auzit niciodată de o persoană de culoare care să devină albă sau viceversa.

Cu toate acestea, cumva, am ajuns la punctul în care este un fapt general acceptat că a fi homosexual nu este o alegere.

Cu cât ascundem mai mult situaţiile în care cu adevărat avem de-a face cu o alegerea, cu atât ascundem şi situaţiile în care este vorba de responsabilitate şi devenim din ce în ce mai mult o societate corectă politic dar nu liberă sau tolerantă.

Dacă activiştii gay doresc cu adevărat libertate, spre deosebire de o anume agendă politică, ar munci să scoată guvernul din zone în care libertatea este constrânsă, atât pentru ei cât şi pentru ceilalţi.

Ar lupta la nivel naţional pentru dreptul de a merge la o şcoală unde să se predea ce doresc ei. Ar lupta pentru conturi private de securitate socială şi astfel nu s-ar mai plânge de discriminare în ceea ce priveşte beneficiile. Ar lupta pentru asigurare medicală privată şi ar convinge corporaţiile să renunţe la de beneficiile afacerii astfel încât ei să nu se mai plângă de discrimnarea la nivelul beneficiilor pentru cuplurile gay.

Din păcate aceste lucruri nu se întâmplă. Din câte văd, în ciuda abordării cuvintelor „libertate”, „drepturi”, „discriminare”, această mişcare este centrată pe obţinerea puterii politice şi a întâietăţii.

Şi, ceea ce este şi mai grav, se pare că reuşeşte. Mai ales în rândul tinerilor. (Trad. si adaptare Bogdan Mateciuc)