Fragmentul reprodus mai jos face parte din cuvantul rostit de Henrik Johansson [1] la cea de-a 5-a editie a marsului comemorativ „Daniel Wretstrom”, desfăsurat la Stockholm pe 9 decembrie 2005 în memoria unui tânăr suedez ucis de o bandă de imigranti. (Peter Ghita, Stockholm)

„CU PRILEJUL manifestatiei din acest an, Puterea a hotărît să monteze o camera de filmat în fata scenei pentru a înregistra participantii care vor spune ceva ilegal, adică, ceva care ar contraveni conceptiilor societătii deschise si libere. Pentru că atunci societatea deschisă si liberă îi va arunca pe vorbitori în închisoare.

Asa că voi fi prudent. Voi fi prudent, astfel încît să nu afirm că o altă rasă este inferioară si că va dispărea în sînge si suferintă – asa cum un angajat al statului, antirasistul corean Tobias Hubinette, a scris în ziarul “Creol” despre rasa alba.

Voi evita să spun că arabii sunt ipocriti, palizi, cu privirea goală, inexpresivă asa cum chilianul Micheal Alonzo – fostul sef al organizatiei “Tineretul împotriva rasismului” – a spus despre suedezi că ar fi. Adică despre acei oameni pe care, în functia pentru care era plătit de statul suedez, trebuia să-i învete să nu fie rasisti.

Sper să nu apuc să spun că africanilor le lipsesc traditiile culturale asa cum Mona Sahlin [2] a afirmat despre suedezi.

Si sunt convins că niciun procuror nu va trece cu vederea dacă m-as apuca acum, în fata acestei camere de filmat, să citesc o listă cu zece motive pentru care bărbatii negri trebuie urîti asa cum ziarul “Aftonbladet” a publicat o asemenea listă, dar cu referire la bărbatii albi.

Voi fi prudent si nu voi spune asa ceva despre negri pentru că ar fi infractiune. Despre suedezi se poate însă spune orice, pentru că legea privind infractiunile de ură nu se referă si la ei – ca parti vătămate. Legea suedeză nu oferă suedezilor nici o apărare împotriva infractiunilor cu caracter rasial. Dacă se vorbeste despre suedezi nu sunt necesare camere de înregistrare care să poată apoi fi folosite de procuror. Guvernul suedez a hotărît că despre suedezi se poate spune orice.

Noi nu constituim un popor; noi nu existăm. Dacă vrei să fii vizibil, să existi ca suedez, trebuie să devii homosexual.

Stiu că aici si acum se înregistrează totul. De aceea trebuie să fiu atent. Să nu cumva să mă exprim la fel de dispretuitor, jignitor si la fel de plin de ură despre vreun grup de imigranti cum zilnic îi aud pe politicieni, ziaristi, vedete exprimîndu-se despre poporul meu.

Pentru că atunci as încălca principiile de bază ale societătii deschise si libere. As putea primi 6 ani de închisoare!

Daniel Wretström a fost una din miile de victime ale dispretului fată de suedezi pe care această legislatie, acest climat social si aceste principii sociale l-au creat. Daniel Wretström a făcut parte din cei care nu există. Cei despre care se poate spune orice. A-mi exprima compasiunea nu poate ajuta cu nimic pe cei care au pierdut o rudă apropiată sau un prieten. Din păcate nu există altceva de făcut. Manifestatia noastră nu îl va aduce pe Daniel înapoi si nu va face durerea să dispară din inimile prietenilor si ale membrilor de familie.

La fel ca alte mii de suedezi, si rudele lui Daniel vor fi obligate să învete să trăiască cu durerea. Asta este realitatea. Acesta este războiul. Aceasta este ocupatia etnică. Dar nu este prima. Suedezii au suferit si în trecut, au mai fost obligati să lupte pentru libertatea lor, pentru drepturile lor si pentru supravietuirea lor. De fapt toate acestea ne-au format în ceea ce suntem. Pentru că, dacă este ceva de învătat din istorie, acest ceva este tocmai capacitatea noatră uimitoare de a supravietui, a ne vindeca rănile si a merge mai departe, întăriti de cele prin care am trecut.

Desi manifestatia din Salem a fost creată de o întîmplare tragică, te umpli totusi de sperantă cînd peste 1 000 de suedezi, an după an, continuă să se adune aici, desi Puterea a făcut tot ce i-a stat în putintă s-o împiedice – dar nu a reusit. Pentru că doar un singur lucru ar putea stopa această manifestare: încetarea agresării suedezilor în propria lor tară. Atît timp cît atacul va continua, va creste si rezistenta.

Este timpul ca Puterea să înteleagă aceasta. Vom continua să manifestăm în fiecare decembrie. Această zi va deveni ziua rezistentei nationale. Si nu numai atît, mai sunt încă 364 de zile în an pe care ni le vom asuma, deasemenea.

Suntem acuzati că „exploatăm o întîmplare izolată”. Politicienii, ziaristii au si explicatia. O facem pentru că „urîm oameni cu o altă culoare a pielii”. Noi nu urîm violenta si crima împotriva căreia protestăm. Noi doar exploatăm „întîmplări izolate” pe care le folosim în propaganda noastră, a urii.

Noi nu urîm politica ce a creat această stare de lucruri, noi urîm în general.

Noi ne adunăm aici, în Salem, pentru că urîm. Si pentru că aici a avut loc o astfel de „întîmplare izolată” pe care o putem exploata.

Noi am exploatat deasemenea uciderea lui James Waite [3], o altă întîmplare izolată. La fel, uciderea lui Tommy Berg [3] de către un grup de imigranti pentru că a îndrăznit să-i întrebe de ce îl stropesc cu bere.

Noi îl exploatăm de asemenea pe imigrantul Mustafa Alghoul care în ultima jumătate de an se distra în discoteci tăind cu cutitul fete suedeze deoarece, îl citez: „urăsc fetele suedeze”.

Noi exploatăm bandele de imigranti care bat si tîlhăresc tineri suedezi în orasele noastre. Si mai exploatăm în fiecare zi un nou viol izolat [4]. Asa că suntem al naibii de norocosi că avem atîtea „întîmplări izolate” de folosit.

Caracteristic pentru toate aceste întîmplări este că nu le „exploatează” nimeni în afară de noi, asa-numitii „rasisti”… Pentru că nu contează atunci cînd un suedez este victima unei omucideri, tîlhării, vătămări grave, viol în grup etc. Reactia reflexivă în aceste cazuri, a politicienilor si ziaristilor, nu este de a condamna infractiunea, ci de a-si exprima nelinistea în legătură cu faptul că ar putea crea rasism.

Cînd Daniel Wretström a fost ucis, “Expressen” scria: avem o problemă. Dar nu pentru că Daniel a fost ucis la 17 ani, nu pentru că o mamă si-a pierdut un fiu, nu pentru că infractiunea a fost săvîrsită într-un mod crud, nu pentru că infractorul a fost condamnat doar la o amendă de 1.800 coroane. Ci pentru că rasistii ar putea exploata întîmplarea!

Cînd statistic s-a confirmat că unul din doi suedezi din Malmö a fost victima unei tîlhării, în “Dagens Nyheter” se scrie că cea mai serioasă urmare ar putea fi o crestere a rasismului.

Cînd violurile au luat o asemenea amploare încît în Stockholm se înfiintează un spital special pentru victime, Aftonbladet declansează „campania banderola albă”. Nu, nu este vorba de o campanie în care să se dezvăluie cine sunt autorii, să se ceară expulzarea lor, ci o campanie în cadrul cărei se vînd banderole albe pentru a fi purtate de cei care promit să nu violeze niciodată.

Asa vor fi în sigurantă femeile suedeze! Asa au dreptul suedezii să protesteze!

Dar cel mai important este să se evite rasismul. De aceea scrie pe prima pagină cel mai mare cotidian suedez – Metro – că violatorul tipic este suedez. Asa este, peste 50% din infractorii Suediei au cetătenie suedeză [5]. De aceea patru somalezi care au violat si tîlhărit două fete suedeze au fost numiti de “Aftonbladet” suedezi si, respectiv, finlandezi.

Mass-media este din ce în ce mai disperată. Se utilizează orice formulări care ar putea ascunde realitatea, iar cînd aceasta este prea evidentă se încearcă bgatelizarea ei… Puterea stie exact cît de instabilă este societatea multiculturală pe care a creat-o, cît de putin lipseste pentru a aprinde scînteia.

De aceea filmează si amenintă, de aceea fac încercări de a împiedica această manifestare. Pentru că atît timp cît noi suedezii suntem linistiti, tot dispretul, toată ura împotriva noastră, toate conflictele pot fi controlate – inclusiv cu ajutorul sistemului de ajutor social de care beneficiază imigrantii. Ar fi însă ddea ajuns ca indigenii să ridice putin capul ca să vedem si aici ceea ce am văzut în Paris si New Orleans.

Si au dreptate. Dacă noi am sta acasă ar fi totul mai linistit. Dacă toti suedezii ar accepta discriminarea „pozitivă” a imigrantilor, astfel ca acestia să aibă prioritate la angajări, scoli si locuinte. Poate că infractionalitatea ar mai scădea putin. Dacă am mai plăti cîteva coroane mai mult la impozit în sprijinul programului social pentru imigranti, poate că exterminarea noastră s-ar produce într-un mod mai blînd. Poate că ar avea loc doar cîteva violuri pe lună, poate nu la fel de multe tîlhării. Poate nu la fel de multă violentă.

În plus, am putea acorda tuturor infractorilor cetătenie suedeză si atunci, din punct de vedere oficial, n-ar mai exista infractiuni săvîrsite de imigranti. Cel putin după logica a la „Metro” si „Aftonbladet”. Ar fi mult mai sigur. Nici vorbă de haos care să ameninte puterea. Puterea vrea să aibă liniste.

Dar liniste este ultimul lucru pe care-l va avea. Pentru că tot mai multi suedezi s-au săturat să fie amabili si toleranti. Pentru că tot mai multi suedezi înteleg că siguranta, supravietuirea lor nu valorează doi bani dacă stă în calea ideologiei de stat a societătii multiculturale…

Vedem acum un nationalism în crestere: ca număr, structură si organizare. Vedem o miscare care nu este numai o opozitie fată de societatea actuală ci si o alternativă a ei…

Politicienii vor să decreteze 2006 „an al societătii multiculturale”. Să-l facem noi să fie anul cel mai dificil pentru ei. Iar 2007, să-l facem încă si mai dificil pentru ei. Si să facem din 2008, anul pe care să-si dorească să nu-l fi apucat.”

—–
Note:
[1]. Henrik Johansson este autorul cărtii „Sista steget” („Ultimul pas”), roman care tratează exact tema „violentei multiculturale”. Cartea nu există în libării si nu s-a vorbit de ea în mass-media.
[2]. Născută în 1957, cu studii liceale neterminate, a detinut în decursul timpului diferite functii în Partidul Social Democrat si guvernele formate de acest partid, în prezent răspunzînd de Ministerul Mediului.
[3]. Tineri suedezi ucisi de imigranti, la fel ca si Daniel Wretstrom. Vezi articolul anterior „Crimele multiculturale se inmultesc in Europa”.
[4]. Într-adevăr, aproape zilnic poti citi în presa suedeză la faptul divers despre (cel putin) încă un viol, victimele fiind întodeauna tinere suedeze, iar autorii cu „ten închis si accent”.
[5]. În pasapoartele suedeze nu există rubrica „cetătenie” (medborgarskap), ci „nationalitate” (nationalitet).