A fost odata ca niciodata un procedeu de verificare a toxicitatii materialului din care este fabricata o tigaie pentru prajit. Procedeul era  urmatorul: se lua tigaia si se punea la incalzit pe foc. Fara nici o substanta in ea. Deasupra tigaii, la o inaltime suficient de mare astfel incat caldura se nu fie simtita, se atarna o colivie cu un canar. In acest mod, vaporii de aer  ridicati din tigaia ce se incalzea pe foc ajungeau la canar, dar fara sa fie calzi. Insa substantele pe care le emana metalul la caldura ajungeau in colivie. La anumite tipuri de tigai, canarul murea.

Explicatia: canarul este o pasare extrem de sensibila la substantele toxice din aer.

Cand este pe foc, un metal se descompune. Evident, la o anumita temperatura. Insa aceasta temperatura de prag conteaza foarte mult. Este normal ca, daca tigaia este lasata pe foc fara nimic in ea un timp indelungat, ea sa se arda si sa se descompuna chiar pana la scrum. Insa in cazul gatitului, exista materiale la care temperatura de prag nu este niciodata atinsa.

In zilele noastre, povestea nu mai este spusa niciodata. Deci nici pusa in practica de catre producatori. Insa, din fericire, exista asociatii care se ocupa cu acest lucru si care trag un semnal de alarma.

Dintre toate tipurile de tigai folosite astazi in bucatariile noastre, cele mai practice ni se par a fi cele de teflon – pentru ca ele au un strat antiaderent care impiedica mancarea sa se lipeasca de ele. Insa acest avantaj aduce cu sine un mare minus – tigaile sunt toxice. Intr-un interval de 2 pana la 5 minute deasupra focului, stratul protector de teflon de pe o tigaie se descompune, emanand substante toxice care sunt puse de mult in stransa legatura cu boli cum ar fi cancerul, dar si alte afectiuni.

Una din substantele toxice din componenta teflonului se numeste ammonium perfluorooctanoate, si este cunoscuta sub denumirea de C-8. Aceasta substanta se mai gaseste si in alte produse, sub denumirea de teflon, sau nu: in varul lavabil cu teflon, in detergentul de rufe care nu lasa petele sa adere la tesatura, in materialele care nu lasa murdaria sa adere la tesatuta.
Substantele toxice din componenta teflonului sunt absorbite in organism in 3 moduri – prin inhalare, prin piele si prin ingerare odata cu mancarea gatita in vasul de teflon. Cel mai grav la ora actuala este faptul ca din ce in ce mai multe vase si ustensile pentru gatit sunt acoperite de teflon.

Pentru ca firmele producatoare de vase din teflon aduc in fata numai avantajele, iata o lista de motive pentru renuntarea la teflon:

1. Vasele de teflon sunt scumpe si se strica repede. Chiar si intretinute corect, isi modifica forma in timp de la caldura.
2. Vasele de teflon se zgarie.
3. Mancarea gatita la cuptor nu se prinde te tigaie, din orice material ar fi aceasta.
4. In cazul aluaturilor gatite la cuptor (prajituri etc), orice vas pregatit corespunzator (uns cu unt/tapetat cu faina etc) face fata “provocarii” in mod admirabil.
5. Exista pe piata si alte tipuri de vase de gatit decat cele de teflon.

Alternative la tigaia de teflon (in ordinea crescatoare a toxicitatii):

1. Vasele de Jena/sticla. Sticla nu se descompune in nici un mod la gatit.
2. Vasele de fonta. Ikea – vasele Senior – tigaie pentru prajit la 150 de lei.
3. Vasele de otel inoxidabil.

Articole despre toxicitatea teflonului:
http://www.viviente.com/2006/01/toxic_teflon_nonstick_will_mak.html
http://tuberose.com/Teflon.html
http://www.loe.org/shows/segments.htm?programID=06-P13-00001&segmentID=1

Nu alegeti in bucataria, in casa si in viata dumneavoatra substante care sunt descoperite recent. Preferati-le pe cele care au fost langa om sau in natura de zeci de mii de ani, si ale caror efecte sunt bine cunoscute.

P.S. Fluorul joaca un rol important in paradontoza, slabirea vointei – era folosit in lagare pt. cresterea docilitatii celor inchisi. Este folosit in polimerul (plasticul) din teflon si in pastele de dinti. In unele tari (USA) se baga si in apa potabila.