ÎN OPINIA biologului James Lovelock (foto), om de ştiinţă de renume mondial, susţinător al ideii unei planete vii (Gaia), schimbările climatice au ajuns în stadiul de ireversibilitate, iar civilizaţia aşa cum o ştim are şanse mici de supravieţuire. În cel mai recent şi pesimist comentariu al său publicat pe data de 12 februarie 2006 în The Independent, profesorul Lovelock susţine că toate eforturile noastre de a combate efectele încălzirii globale nu numai că nu ar putea schimba situaţia dar este chiar prea târziu pentru a se mai face ceva în acest sens.

Întreaga lume şi societatea umană vor înfrunta un dezastru atât de extins şi într-un timp atât de scurt, încât va fi dincolo de orice imaginaţie, afirmă domnia sa, adăugând apoi: „Înainte de finele acestui secol, câteva miliarde dintre noi vor muri, iar puţinii supravieţuitori vor trăi doar în zonele Arctice unde climatul va fi încă tolerabil.” Nici un alt om de ştiinţă, de prestigiul şi aprecierea de care se bucură Lovelock, nu a mai făcut o declaraţie atât de şocantă. Este greu de crezut că oameni de ştiinţă de notorietate au fost brusc cuprinşi de paranoia apocalipsei, ci mai degrabă situaţia în care ne aflăm este mai gravă decât ne-am putea închipui. Profesorul Lovelock este obişnuit să fie criticat pentru aceste afirmaţii dar opinia sa este fermă şi de neschimbat.

James Lovelock este sigur că toate datele pe care le are, din perspectiva biologică asupra planetei noastre, îl conduc spre această unică concluzie apocaliptică. Domnia sa este convins că mecanismul de autoreglare al Terrei (Gaia), din ce în ce mai mult acceptat de către comunitatea ştiinţifică în ultima perioadă (preferat a fi numit Sistemul Terestru), nu va fi capabil să contracareze efectele încălzirii globale. Aceasta se datorează faptului că sistemul conţine mii de mecanisme de feedback, care în trecut au funcţionat astfel încât să menţină o temperatură în limitele suportabile pentru specia umană, iar în prezent el tinde să amplifice încălzirea globală, favorizată printre altele şi de factorul antropic. Aceasta înseamnă că influenţa factorului antropic asupra sistemului de termoreglare climatică nu numai că este una neliniară dar ea se va manifesta accelerat şi incontrolabil.

El numeşte acest fenomen „Răzbunarea Gaia” pe care o explică în detaliu în noua sa carte, purtând acelaşi titlu. Lovelock are un punct de vedere mai degrabă holistic (integrator) decât reducţionist. El este un suporter permanent al cercetărilor în domeniul climei la Hadley Centre şi nu este interesat de analizarea comportamentului climatic pe componente rupte de întreg (aşa după cum fac marea majoritate a oamenilor de ştiinţă), ci mai degrabă el doreşte să ne prezinte imaginea unui sistem în ansamblul său care se află sub stress. Profesorul Lovelock a inventat conceptul „Gaia” în perioada anilor 1970 în timp ce examina posibilitatea existenţei vieţii pe planeta Marte, în cadrul NASA, atenţionând, încă din acea perioadă, guvernul american despre pericolele unor schimbări climatice majore. Lovelock a fost unul dintre oamenii de ştiinţă selecţionaţi pentru alcătuirea unui memoriu cu privire la încălzirea globală, ce a fost adresat cabinetului Margaret Thatcher, în aprilie 1989.

Îngrijorările sale au crescut odată cu apariţia primelor semne ale unor schimbări climatice inevitabile. El a fost întotdeauna alături de acei oameni de ştiinţă care au studiat subţierea stratului de gheaţă din Oceanul Îngheţat şi care în septembrie 2005 au publicat rezultate îngrijorătoare legate de recordul topirii gheţarilor. În anul 2004, Lovelock a încurajat experţii în mediu să adopte tehnologia nucleară, care nu produce gaze cu efect de seră, dar majoritatea acestora s-au opus şi încă se opun ideii sale.
În prezent, temerile sale au atins un punct critic care are o nouă orientare. Lovelock nu mai abordează posibilităţile de reducere a efectelor încălzirii globale, ci se adresează guvernelor (american şi britanic) şi tuturor oamenilor, cu mesajul de a începe pregătiri în masă de supravieţuire în condiţii extreme, după cum afirma domnia sa „un climat al iadului” care se va stabili în Europa în cel mai scurt timp posibil, iar temperatura va creşte cu peste 80C. În capitolul final din cartea sa „Răzbunarea Gaia”, el scrie următoarele: „Ce ar trebui să facă un guvern European acum? Cred că nu avem alte opţiuni decât aceea de a ne pregăti pentru tot ce poate fi mai rău şi să presupunem că am depăşit un anumit prag.”

În cotidianul britanic Independent el scrie: „vom face tot ce ne stă în putinţă pentru a supravieţui, dar cu părere de rău nu văd cum anume S.U.A., sau economiile de tranziţie ale Chinei şi Indiei se vor adapta acestor cerinţe, vor reduce emisiile de gaze cu efect de seră, aşa că se va întâmpla tot ce poate fi mai rău…” În acelaşi articol mai menţionează că: „trebuie să ţinem cont de faptul că dacă nu vom deveni conştienţi de necesitatea unei pregătiri în masă şi nu vom înţelege cât de puţin timp mai avem la dispoziţie pentru a acţiona, atunci şansele de supravieţuire vor scădea dramatic. Fiecare grup, comunitate umană şi naţiune trebuie să găsească cele mai bune căi pentru a se menţine în viaţă. Guvernele lumii trebuie să se ocupe de procurarea şi asigurarea resurselor de hrană şi energie şi de a combate creşterea nivelului apelor.” Viziunea omului de ştiinţă despre viitorul societăţii umane este aceea că sub influenţa schimbărilor climatice, ea va fi redusă la „o gloată dezorganizată condusă de războinici brutali şi nemiloşi.”

O forta a naturii: uraganul Katrina

Manualul de supravieţuire în condiţii extreme

Una dintre cele mai şocante idei publicate în cartea sa este aceea a „manualului supravieţuitorilor încălzirii globale” care ar trebui distribuit tuturor celor care vor dori să înveţe cum să supravieţuiască unui holocaust social total. Acesta va trebui să-l aibe fiecare, nu în format electronic (deoarece în acele vremuri calculatoarele nu ne vor fi de nici un folos), ci tipărit pe hârtie rezistentă la stresul termohidric. “Manualul de supravieţuire ar trebui să conţină baza întregii cunoaşteri umane ştiinţifice, de care beneficiem acum în mare parte, dar care la origini am dobândit-o cu mari eforturi, (de exemplu locul nostru în sistemul solar sau faptul că viruşii şi bacteriile pot să producă boli infecţioase).”

Previziuni sumbre

În următoarele decade, temperaturile crescânde vor afecta grav agricultura şi resursele de apă, iar sute de milioane sau chiar miliarde de oameni vor trăi în foamete şi sete cumplită. Creşterea nivelului mării va distruge toate zonele de coastă, precum Bangladesh-ul, numeroşi refugiaţi vor migra spre alte ţări depăşind cu mult capacitatea acestora de a le acorda un loc în infrastructura acestora. Marile oraşe de coastă vor fi afectate de cele mai inimaginabile dezastre produse de fenomenele meteorologice extreme. Secetele devastatoare vor fi urmate de inundaţii cumplite. Oraşe întregi vor fi inundate iar furtunile vor atinge magnitudini colosale. Alunecările de teren vor îngropa oraşe întregi deplasându-se cu viteza uraganelor. Colapsul financiar şi economic vor fi inevitabile. Războiul şi terorismul vor domina viaţa pe întreaga planetă.

În prezent, comunitatea interbaţională acceptă realitatea crudă a încălzirii globale, iar în ultimul raport IPCC al Naţiunilor Unite (Intergovernmental Panel on Climate Change), se menţionează că temperatura medie globală ar putea creşte cu 5,80C până în anul 2100. Dar în zonele de latitudine ridicată, precum Marea Britanie, temperaturile ar putea creşte cu până la 80C. Încălzirea s-a produs mult mai rapid decât IPCC anticipase în rapoartele anterioare, astfel că pentru anul 2007 intervalul de timp s-ar putea micşora chiar mai mult decât atât. Dar în acelaşi raport al IPCC există o prezumţie conform căreia schimbările climatice ar putea fi controlate dacă se reduc emisiile de CO2 , faţă de care James Lovelock a făcut următoarea menţiune: „mai gândiţi-vă odată asupra acestui aspect”.

Bill McGuire, directorul centrului european de apreciere a dezastrelor naturale, împreună cu alţi oameni de ştiinţă este convins că încălzirea globală va avea consecinţe inimaginabile: “Nimeni nu e în siguranţă nicăieri, nimeni nu va putea fugi şi nu se va putea ascunde. În cele din urmă, viaţa fiecărui om de pe planetă va fi ameninţată de catastrofe naturale. Vor apărea conflicte peste tot. Peste 5 miliarde de oameni vor trăi în ţări cu resurse insuficiente de apă potabilă. Aceştia vor migra spre ţările unde mai există aceste resurse intrând inevitabil în conflict cu localnicii. Emigrarea în masă va atinge cote uluitoare. Eu nu cred că mai pot fi convinşi liderii mondiali de necesitatea luării unor măsuri rapide în ceea ce priveşte încălzirea globală. Nu cred că politicienii vor face ceva decât dacă ţara lor va fi foarte grav lovită de catastrofe în fiecare an, dar în acel moment va fi mult prea târziu.”

Doug Copp, expert în cutremure şi dezastre naturale a adăugat într-un interviu televizat următoarele: “Dezastrele sunt foarte complexe. Dacă în timpul lui El Niño se produce şi un cutremur atunci în zonele montane se vor manifesta avalanşe de roci şi pietre, alunecări de teren, în timp ce în zonele de câmpie vor fi inundaţii, urmate de contaminări. Un dezastru poate favoriza apariţia unui lanţ de dezastre în timp foarte scurt. După părerea mea, lucrurile se vor înrăutăţi la infinit. În viitorul foarte apropiat, orice altceva în afara supravieţuirii va fi considerat un lux pe care extrem de puţini oameni şi-l vor mai putea permite. La următorul El Niño vor muri oameni, apoi vor urma inundaţii şi vor muri din nou oameni. Oamenii sunt dărâmaţi fizic şi psihic cu toate că fac eforturi de a-şi învinge depresiile pentru a lua totul de la început şi natura îi loveşte din nou. De câte ori poţi rămâne fără o casă, fără un cămin al tău, până când să ajungi să nu-ţi mai pese? Adică ce rost mai are să-ţi zugrăveşti casa dacă peste câteva luni va fi distrusă din nou ? Ce rost mai are să repari zidul sau acoperişul dacă va fi distrus din nou ? Dar aici nu e vorba doar de munca pe care o depui ci mai ales de banii pe care ar trebui să-i cheltui nu pe mâncare sau medicamente ci pe materiale de construcţii. Vă garantez că toate suferinţele îndurate acum de oamenii din Peru şi Bangladesh vor fi cunoscute în scurt timp de oameni care nu au văzut în viaţa lor aşa ceva. Mi s-a pus o întrebare ridicolă: Contează aşa de mult încălzirea globală?. Contează dacă vreţi ca dumneavoastră, copiii şi nepoţii dumneavoastră să trăiască într-o lume care să nu fie identică cu iadul”. (articol de C.M.)