Shaoni Bhattacharya, The New Scientist

ZONA arctică este supusă încălzirii globale, avertizează un raport ştiinţific ce concluzionează spunând că partea de nord a calotei polare se încălzeşte de două ori mai mult decât rata globală, fapt ce va da naştere la consecinţe serioase pentru planetă.

Aceste lucruri implică importante creşteri ale nivelului mării, şi o intensificare a încălzirii globale, deşi pot exista şi beneficii, în acelaşi timp. Evaluarea pe patru ani a fost condusă de o echipă internaţională formată din 300 de cercetători pentru Consiliul Arctic, care este compus din opt state - inclusiv Statele Unite cu teritoriile sale din zona arctică.

„Previziunile arată o rată de două sau de trei mai mare a ratei de încălzire faţă de cea din restul planetei”, spune Pal Prestrud, vicepreşedinte al comitetului de conducere a raportului de Evaluare a Impactului Climei Arctice (Arctic Climate Impact Assessment, ACIA). „Acest lucru va avea consecinţe asupra sistemelor fizice, ecologice şi umane”.

„Marea topire a început”, spune Jennifer Morgan, director de schimbări ale climei, din grupul de campanie al organizaţiei de protecţie a mediului WWF. „Ţările industrializate conduc un experiment necontrolat pentru a studia efectele schimbărilor climaterice, iar zona arctică este primul lor cobai. Acesta este un pas greşit şi imoral. Ei trebuie acum să stopeze emisiile de dioxid de carbon”.

Topirea din timpul verii

Zona arctică va pierde de la 50 la 60% din gheaţă, până în anul 2100, conform mediei celor patru modele de climă, realizate de oamenii de ştiinţă. Unul din cele cinci modele prevede că, până în 2070, zona arctică va fi atât de caldă, încât nu va mai avea gheaţă pe timpul verii.

Prestrud a declarat pentru New Scientist că raportul urmează în previziunile sale modele folosite de Tabloul Interguvernamental asupra Schimbărilor de Climă (Intergovernmental Panel on Climate Change, IPCC). Acesta a avut la bază proiecţiile asupra zonei arctice ale unui scenariu în care emisiile de gaze sunt duble faţă de nivelul epocii pre-industriale, iar nivelul mării va creşte cu de la 10 la 90 de cm în secolul XXI, spune el.

Totodată, s-a prevăzut şi faptul că zona arctică va fi prima lovită de încălzirea globală.

Zăpada şi gheaţa reflectă de la 80 la 90% din radiaţia solară, înapoi în spaţiu. Dar când aceste suprafeţe albe dispar, mai multă radiaţie solară se absoarbe de către mare sau straturile de pământ subteran. Această radiaţie este absorbită sub formă de căldură, care, la rândul ei, topeşte tot mai multă zăpadă şi gheaţă.

Un alt motiv al sensibilităţii zonei arctice este că aerul este acolo extrem de uscat, comparativ cu aerul de la latitudini mai joase, spune Prestrud. Aceasta înseamnă că se foloseşte mai puţină energie la evaporarea apei, lăsând mai mult loc căldurii.

Judecată de valoare

O zonă arctică mai călduroasă poate avea multe consecinţe. „Este o judecată de valoare. Pentru industria petrolului, dispariţia gheţii va fi un avantaj, mărind accesul la rezervele de petrol şi de gaz”, mai spune Prestrud. El mai adaugă faptul că aproximativ 25% din rezervele rămase de pe Pământ, sunt chiar în zona arctică. “Insă inuiţii care îşi trăiesc viaţa pe gheaţă, cu sigurantă nu vor agrea dispariţia gheţii”.

Gheata care se topeşte si tundra în dezgheţ ar putea avea un impact puternic asupra faunei si florei din zonă. Prestrud prezice că atunci când gheaţa se va topi, specii importante, ca ursul polar şi alte mii de specii, pot fi puse in pericol.

Raluca Bătănoiu

Legaturi utile:
http://www.globalwarming.org/
http://www.climatehotmap.org/
http://www.epa.gov/globalwarming/