„Care este utilitatea medicală de a cunoaşte riscurile genetice de a fi atins de o maladie, ce nu oferă o posibilitate actuală de rezolvare medicală?” Aceasta este întrebarea asupra căreia s-au aplecat participanţii la Ziua eticii, organizată de Consiliul Naţional al Ordinului Medicilor din Franţa. Fără a da un răspuns definitiv, participanţii au insistat asupra necesităţii de a acorda oamenilor timpul necesar accesului la informare: „acest timp e de mare importanţă, deoarece unii oameni, în jur de 40%, se decid, după reflecţie, că e mai bine să rămână cu statutul lor, în loc să rişte să afle că sunt purtători de gene ale unei maladii incurabile”.

Experţii Institutului Naţional de Sănătate şi Cercetări Medicale (INSERM) au publicat recent un avertisment asupra a ceea ce înseamnă „derivă” în cazul utilizării testelor genetice. Conform INSERM, „testele genetice trebuie, fără excepţie, să rămână acte de biologie medicală efectuate pe bază de prescripţie medicală” şi trebuie făcute „în cadrul unei abordări integrate, care presupune realizarea tehnică, practicarea consilierii genetice şi organizarea practicii preventive sau clinice”. (Le Quotidien du Médecin, 27 ianuarie 2009)

Le Monde revine asupra acestei probleme, subliniind că mutaţiile genetice multuplică sau diminuează riscurile evaluate de un test genetic, din acest motiv este incorect să recurgi la ele sistematic.

Este greşit să crezi că totul este înscris în genele noastre; aceasta poate duce la o „superstiţie genetică”, cum s-a exprimat profesorul Henri Atlan. A detecta un risc nu înseamnă totul: e vorba de mutaţia unei gene şi nu de gena în sine care predispune sau provoacă o maladie. Trebuie ca, în afară de aceasta, o anume genă să fie responsabilă în mutaţie. Printre alte maladii, cele cu mai mulţi factori, care sunt şi mai răspândite, „au o participare genetică inferioară, de până la 30%”, aminteşte cercetătoarea Marion Mathieu.

Cu alte cuvinte, o singură genă nu este suficientă pentru a declanşa o maladie. De unde vine şi dificultatea de evaluare a riscului. Toate riscurile sunt relative deoarece depind de caracteristici şi „de igiena vieţii” fiecăruia: a avea o viaţă echilibrată şi sănătoasă înseamnă „mai mult efect în a te feri de o maladie cu mai mulţi factori eventual susceptibili de origini genetice”. (Le Monde, 28 ianuarie 2009, traducere si adaptare Provita Media)