Apocalipsa microbiologica

January 11th, 2007 · Comentati (Nu sunt comentarii)

Prezentare generală

Răspunsul la întrebarea: „Ce poate face un individ pentru a se pregăti pentru o posibilă pandemie mondială?” este unul îngrijorător dar nu neapărat lipsit de alternative ce merită luate în considerare. Prezentarea datelor din perspectivă ştiinţifică nu are rolul de a induce panică cititorilor. A cunoaşte şi a înţelege problema este primul pas foarte important în combaterea acestui potenţial flagel al omenirii. Autorii articolelor compilate în paragrafele următoare sunt de părere că cititorii trebuie să cunoască cât mai multe alternative viabile de combatere a virusului, în ciuda multor predicţii apocaliptice care abundă în Mass Media. [8]

Unii specialişti consideră că în cele din urmă, asemenea lui SARS, H5N1 va eşua rapid mutând spre exemplare care nu vor mai putea afecta organismul uman. În realitate există suficiente şanse ca acest virus să producă milioane de victime înainte de a redeveni imun pentru om. Nimeni nu poate stopa intrarea virusului pe un teritoriu nicăieri în lume. Mai mult, nu se poate prezice unde vor ateriza păsările migratoare, şi care din ele sunt doar purtătoare (asimptomatice) ale virusului. [7]

Societatea umană parcurge numeroase crize apocaliptice, datorită gradului de iraţiune a maselor. Deşi pericolul unei pandemii este cât se poate de real, metodele de prevenire şi fabricarea vaccinurilor “în avans” sunt cât se poate de neadecvate. Mecanismele de răspândire a unei pandemii la om sunt foarte puţin cunoscute şi aproape impredictibile. Respirăm aer şi consumăm alimente într-un „ocean” de microorganisme fără să ne îmbolnăvim instantaneu. Frica de necunoscut produce panică într-o societate bazată pe iraţiune şi violenţă. Începând de la povestea interminabilă a conspiraţiei mondiale, până la măsurile inutile de eutanasiere a păsărilor şi animalelor domestice, drama omenirii se desfăşoară între extremele fanatismului religios şi ale dictaturii politice lipsite de discernământ, conform dictonului “dacă nu ştim ce este, atunci îl omorâm înainte de a se extinde”. Trăim într-o lume în care aşa-zisele raţiuni nu sunt altceva decât interesele economice şi politice ale unor grupări, puse înaintea oricăror altor raţiuni elementare şi ne întrebăm de ce întregul progres ne conduce la regres ?

Din raţiuni jurnalistice vom prezenta un compendiu „pro şi contra” al celor mai discutate opinii cu privire la apariţia şi răspândirea viruşilor şi a infecţiilor.

Istoric

În secolul 20, au avut loc 3 pandemii de gripă în anii 1968, 1957 şi 1918. Nu se ştie cu precizie de unde a apărut gripa din 1918 cu excepţia faptului că a fost detectată la soldaţii care s-au întors acasă după război. Organismele cele mai susceptibile infecţiei virale sunt copiii şi vârstnicii, al căror sistem imunitar este slăbit. În realitate, gripa spaniolă a decimat toate categoriile de oameni. Virusul produce moartea la numai 48 ore de la prima tuse dureroasă. Majoritatea victimelor au decedat în urma pneumoniei, care nu este altceva decât efectul final al gripei. Plămânii acestora se umpleau de lichid şi puroi iar moartea survine prin înec.7

Rata zilnică a deceselor în cazul gripei spaniole a fost de ca. 214.000 oameni/zi, depăşind de 3 ori rata deceselor înregistrate în urma bombardamentului atomic de la Hiroshima. Percepţia psihologică din anul 1918 era asemănătoare cu aceea a apropierii sfârşitului civilizaţiei, deoarece decesele au continuat peste 300 zile în aceeaşi rată. „Infecţia s-a răspândit pe aproape toate continentele, până când marea majoritate a oamenilor au fost infectaţi, dar au murit numai ca. 50 milioane,” afirmă John Oxford. Domnia sa este convins că:

„Asta se va întâmpla şi data viitoare. Odată ce va intra în comunitatea umană, el se va dezvolta şi se va răspândi continuu până ce va găsi ultima persoană care nu e infectată. Acesta e evenimentul cu care ne vom confrunta.” Următoarea pandemie de supergripă poate izbucni de oriunde.

Scenariul supergripei

O pandemie mondială în condiţiile actuale de dezvoltare a societăţii ar putea avea urmări mult mai grave decât în urmă cu 50-100 ani. Întreaga economie şi transporturi ar putea colapsa cu uşurinţă. În asemenea situaţii prima întrebare este cum a apărut virusul la om, cine este pacientul zero şi cum poate fi oprită răspândirea infecţiei. Majoritatea oamenilor nu se tem de gripa obişnuită deoarece au anticorpii necesari pentru a o învinge.

Dar cu trecerea anilor, se dezvoltă noi tulpini care sunt din ce în ce mai rezistente atât în faţa mecanismelor imunitare umane cât şi a medicamentelor. În mod normal mutaţiile virusurilor au loc gradat şi lent. [9] Acest fapt oferă timpul necesar organismului să recunoască patogenii şi să dezvolte anticorpii necesari. Dar o dată la câteva decenii au loc mutaţii majore în urma cărora apare o tulpină foarte diferită de cea anterioară, astfel că sistemul imunitar uman nu reuşeşte să o recunoască în timp util.

Dacă tulpina se răspândeşte în mai multe ţări, spunem că avem o pandemie. În opinia profesorului de virusologie John Oxford la facultatea de Medicină „Queen Mary” din Londra, apariţia virusului pandemic va afecta întreaga omenire. „Suntem cu toţii ameninţaţi şi avem şanse de a ne infecta. Din acest motiv pandemiile au caracteristici unice.” Creşterea demografică şi a animalelor de casă favorizează atât răspândirea mai rapidă a virusurilor cât şi transferul acestora interspecii. O situaţie cu adevărat apocaliptică ar fi să apară un virus care să omoare toate păsările şi oamenii.

Profesorul Oxford a afirmat într-un interviu televizat că: „ … nu văd cum s-ar putea îmbunătăţi situaţia. Mai mult decât atât, lucrurile se înrăutăţesc odată cu dezvoltarea crescătoriilor de animale de curte şi păsări.” [8,9]

Manifestare si transmitere

Atât la porcine cât şi la oameni, mucusul este prima linie de apărare împotriva infecţiilor. Gripa e o maladie a căilor respiratorii superioare. Virusul este un fragment de ADN încapsulat într-un înveliş de proteine, care în contact cu enzimele unei celule sănătoase acesta este decapsulat şi eliberat. În majoritatea cazurilor celulele albe sunt capabile să detecteze prezenţa virusurilor eliminându-le. Dar în cazul supergripei, macrofagele sunt invadate şi distruse. Spre deosebire de restul celulelor, macrofagele excretă citozină, o substanţă cu rol de semnalizare. Transmiterea virusului prin aer este cea mai periculoasă. El poate pluti sub influenţa microcurenţilor din aer ataşându-se cu uşurinţă de praf. De cele mai multe ori, virusuri de acest tip pot fi antrenate în sistemele de aer condiţionat.

Dar în situaţii precum cea a pandemiei cu SARS de la Hong Kong, virusul s-a răspândit prin intermediul toaletelor, deoarece infecţia provoca diaree severă, astfel că în urma unei vizite la toaletă, răspândirea virusului în aer s-a manifestat prin simpla acţionare a apei care antrena în aer microparticule de apă cu fecale infectate. Într-un singur hotel s-au îmbolnăvit 320 de oameni în câteva zile. Faptul că în prezent SARS sau alte virusuri mortale nu sunt manifeste nu înseamnă că ele au dispărut. De obicei acestea trec la animale care reprezintă un mediu inepuizabil pentru dezvoltare şi înmulţire. [7,8]

Simptomele de manifestare ale maladiei sunt dureri musculare şi tusea, urmate de stare febrilă, oboseală cronică, sufocare şi moarte. În urma atacului viral, celulele alveolelor pulmonare sunt grav afectate, acestea favorizează apariţia unor fisuri prin care se va scurge lichid. Acesta e începutul dublei pneumonii. A doua linie de apărare, după macrofage, sunt celulele T. Dar acestea nu răspund atacului decât după 4-5 zile de la infecţie, astfel că pacientul moare înainte ca sistemul imunitar să poată interveni.

Mulţi specialişti sunt de părere că oprirea pandemiei de SARS din anul 2003, a fost un noroc. Cu toate acestea, dintr-un număr de peste 7000 de oameni infectaţi, ca. 600 au murit. La întrebarea cum ar putea reacţiona omenirea la apariţia unui supervirus, profesorul Oxford a răspuns că: „SARS ne-a arătat cât de uşor se poate intra în panică, astfel că eu cred că la următoare pandemie va fi haos total.” [9]

Cu toate acestea un virus nu poate infecta decât specia din care a apărut sau în care s-a reactivat. El nu se transmite altor specii ci doar indivizilor din aceeaşi specie. Astfel, un virus care produce îmbolnăvirea găinilor nu va avea nici un efect asupra gâştelor sau altor specii. Mecanismul de răspândire este foarte simplu şi el se desfăşoară numai asupra speciei care nu are rezistenţă la infecţie dar aceasta nu va fi complet distrusă deoarece natura are căi de selecţie a indivizilor cu putere de adaptabilitate. Intervenţia exterioară prin eutanasierea tuturor indivizilor unei specii ameninţate, va include şi indivizii rezistenţi prin intermediul cărora specia poate să perpetueze. [1]

Există o barieră moleculară în calea transmiterii aerogene, de la om la om a virusului gripei aviare. Pot fi în pericol acei indivizi care ar consuma puii şi găinile întregi, cu pene, cu excremente şi ouăle cu coajă, toate acestea fără prelucrare termică. [2] Pentru fiecare dintre viruşi există un anumit receptor. Virusul gripei aviare H5N1 are ca receptor acidul sialic alfa 2,6 GAL, Conform unui articol publicat în revista Nature, în 23 martie 2006, acesta nu este prezent în epiteliul căilor respiratorii ale omului.

Scenariul apocaliptic

Începând cu 2003 şi până în prezent, gripa aviară a fost detectată în 8 ţări – Vietnam, Cambogia, Thailanda, China, Indonezia, Japonia, Laos si Corea de Sud, conform celor declarat de Dr. Shigeru Omi, Directorul Regional al OMS pentru Asia-Pacific, la conferinţa de la Ho Chi Minh. De atunci, 33 de oameni s-au stins din viaţă, în urma izbucnirii epidemiei. [7,8]

S-au înregistrat alte 12 decese în Thailanda, despre care Dr. Teruhide Fujita de la Organizaţia Mondială de Sănătate a Animalelor, a declarat că: „Eradicarea imediată a acestei boli nu poate fi una pe termen scurt în condiţiile actuale”. Fujita a mai menţionat că „raţele pot avea rol de purtătoare ale infecţiei, fără să prezinte simptomele clinice şi pot excreta cantităţi mari de viruşi în mediul în care trăiesc”.1 Oamenii de ştiinţă se tem de o posibilă mutaţie care ar putea genera o pandemie globală, iar modalităţile de eradicare a acestui virus vor fi primele pe lista agendei conferinţei. „Noi, cei de la Organizaţia Mondială a Sănătăţii, considerăm că lumea se află acum în faţa celui mai grav risc posbil de declanşare a unei pandemii”, a spus Dr. Shigeru Omi. „Impactul asupra sănătăţii în termeni de deces şi boală va fi uriaş şi cu siguranţă cu mult mai mare decât cel al SARS”, a adăugat domnia sa, referindu-se la Sindromul Respirator Sever Acut care a provocat decesul a peste 800 persoane, în anul 2003. [2]

Agenţia de ştiri Reuters anunţa pe data de 20 septembrie 2005 că: „Izbucnirea iniţială, a ceea ce s-ar putea transforma într-o pandemie, a gripei aviare poate afecta un număr restrâns de oameni, însă lumea va avea la dispoziţie un interval de numai câteva săptămâni înainte ca acest virus letal să se răspândească şi să aducă moartea a milioane de oameni. [2] Şansele de control a acestui virus sunt limitate deoarece potenţiala infecţie catastrofică nu va putea fi detectată înainte de a se fi extins în mai multe ţări, ca şi în cazul SARS. Vaccinurile împotriva gripei aviare elaborate în avans nu vor avea impact asupra virusului pandemic. [1]

Oamenilor de ştiinţă le va fi necesar un interval de timp de 5-6 luni pentru a elabora un vaccin care să ofere protecţie împotriva virusului pandemic, iar până atunci mii de oameni vor fi murit ca urmare a contactării acestuia. Există o posibilitate redusă ca vaccinul să ajungă în ţara de origine a virusului.2 Acesta este scenariul evidenţiat de Dr. Hitoshi Oshitani. „Rememorând faptele, putem spune că SARS a fost un virus care a fost controlat uşor”, afirmă Oshitani, „Virusul pandemic actual este probabil imposibil de controlat odată ce s-a răspândit”, a declarat domnia sa pentru Reuters la Conferinţa OMS care a avut loc la Noumea, capitala franceză a teritoriilor din Pacific ale Noii Caledonii. „Răspândirea geografică din prezent este una fără precedent în istorie”. [7]

Oshitani a mai afirmat că „nimeni nu a ştiut când urma să se declanşeze această pandemie, însă toate condiţiile au fost prielnice, cu excepţia unui virus care se transmite de la om la om”. Virusul contagios H5N1 care a produs moartea a 64 oameni în 4 ţări de pe continentul asiatic de la detectarea lui în anul 2003, s-ar putea să nu fie cel care să declanşeze pandemia”, a afirmat domnia sa. „În schimb, s-ar putea dezvolta o combinaţie genetică care să poată fi transmisibilă de la om la om”. [8,9]

Oshitani spune că primele vaccinuri nu au oferit protecţia scontată împotriva virusului pandemic. „Vaccinul trebuie să se potrivească cu genetica pandemică. Astfel, un vaccin elaborat pentru virusul din Vietnam în momentul de faţă s-ar putea să nu ofere protecţie în viitor.” [9]

În ianuarie 2006 medicul britanic Jeremy Farrar de la Universitatea Oxford a publicat un raport în Jurnalul Medical New England, în care se menţionează faptul că virusul H5N1 descoperit în sângele a doi pacienţi vietnamezi a dezvoltat imunitate neobişnuit de rapidă faţă de vaccinul Tamiflu. La început, unul din pacienţi părea a se afla într-o stare stabilă, după care în decurs de câteva ore, situaţia sa a devenit critică când virusul a produs o mutaţie în urma căreia pacientul a decedat. Echipa medicală a spitalului a raportat faptul că această nouă formă de rezistenţă a virusului s-a dezvoltat cu rapiditate la 2 pacienţi din cei 8 care au fost trataţi cu Tamiflu. [7,8]

Unul dintre ei a fost tratat în primele stadii ale infecţiei, în baza presupunerii că Tamiflu este mult mai eficient la începutul maladiei. Dar experţii medicali şi cercetătorii epidemiologi sunt foarte îngrijoraţi de acest aspect. Raportul publicat în Jurnalul Medical New England impune cu necesitate schimbări majore ale strategiei de combatere a pandemiei cu H5N1, afirmând că sunt necesare medicamente antivirale suplimentare, pe lângă Tamiflu. Un profesor eminent al Universităţii Cornell din New York, consideră acest raport ca fiind „înspăimântător”. [9]

Anne Moscona, specialist în microbiologie şi imunologie în cadrul departamentului de pediatrie a Colegiului Medical Weill afirma printre altele că „rezistenţa virsului H5N1 la Tamiflu este acum o realitate” şi îndeamnă oamenii să nu îşi facă stocuri de Tamiflu. „O pandemie gripală s-ar putea declanşa oricând şi ar putea produce moartea unui număr cuprins între 5-150 milioane de oameni”, a avertizat în decembrie 2005 un oficial al Naţiunilor Unite. David Nabarro, responsabil ONU cu probleme de coordonare a acţiunilor de combaterea gripei aviare consideră că o mutaţie a virusului ar putea declanşa noi izbucniri epidemiologice. „Este ca şi cum încălzirea globală şi HIV s-ar combina de 10 ori mai rapid decât în momentul de faţă”, a declarat Nabarro pentru BBC. [9]

Dick Thompson, purtătorul de cuvânt al OMS în probleme de gripă, a afirmat în cadrul unei conferinţe de presă care a avut loc la Geneva că estimarea oficială a Organizaţiei Mondiale a sănătăţii referitoare la numărul oamenilor care ar putea deceda s-ar situa între 2 şi 7,4 milioane.

Descoperirile Dr. Taubenberger, publicate în Revista „Nature”, reprezintă continuarea unei cercetări cu durata de 9 ani de decodificare a virusului din 1918, prin împărţirea lui în mai multe secvenţe a câte 8 gene fiecare. Concluzia cercetării este că pandemia în sine a fost, cel mai probabil, generată de un virus aviar. De asemenea, oamenii de ştiinţă au descoperit 10 mutaţii care se deosebesc de virusul din anul 1918, indicând totodată faptul că virusul a suferit unele schimbări pentru a se putea adapta la gazda umană. S-a mai menţionat că o parte din mutaţii sunt prezente şi în comp onenţa virusului actual H5N1, sugerând că s-ar putea transmite la oameni, extrem de rapid şi alarmant. [7,8]

În cel de-al doilea studiu, publicat în Revista „Science”, cercetătorii de la CDC şi Mount Sinai au luat virusul decodificat şi l-au re-creat, utilizând pentru aceasta procesul cunoscut sub numele de „revers genetic”. „Virusul pe care l-au creat, într-un laborator CDC securizat, era deosebit de activ, ucigând foarte rapid embrioanele din ouăle de pui şi de şoareci”, a afirmat Terence Tumpey, cercetătorul principal al CDC, care a condus acest studiu.

Echipa de cercetători a mai descoperit faptul că virusul din anul 1918 avea o capacitate neobişnuită de a penetra celulele pe care nu o au viruşii gripali obişnuiţi, oferind astfel câteva răspunsuri la motivul pentru care simptomele erau atât de severe. [9]

Detectarea virusului

Dr. Ovidiu Sicoe, în calitate de şef al Departamentului de Diagnostic al companiei „Romvac” şi preşedinte al Asociaţiei Medicilor Veterinari, specialist în Patologie aviară a precizat următoarele: „În cazul unor mortalităţi suspecte în rândul păsărilor, se iniţiază o anchetă epizootică, prima masură fiind un examen clinic (anatomopatologic) al păsărilor suspecte. Stabilirea unui diagnostic precis în cazul gripei aviare este o operaţiune extrem de complicată şi de dificilă, deoarece, spre deosebire de alte boli ale păsărilor, leziunile anatomopatologice nu sunt în totalitate sugestive. Singurul criteriu valabil pentru stabilirea unui diagnostic este examenul de laborator. Acest examen se prezintă sub două etape: în prima se evidenţiază proteinele virale (genele) din ţesuturile, secreţiile si excreţiile păsărilor bolnave, iar în cea de-a doua se izolează virusul pe ou embrionat de găină şi se identifică tulpina. Tipizarea finală a virusului cu toate caracteristicile se face doar la Institutul Weybridge din Londra”. [4]

În România există un test rapid care se realizează pe baza probelor prelevate din traheea sau cloaca păsării bolnave. Dacă testul iese pozitiv, se declară stare de suspiciune şi se iau măsuri în consecinţă. Ulterior, probele se trimit la Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală, care stabileşte diagnosticul pe baza testului PCR, iar acesta are o certitudine de 98% faţă de testele rapide. Dr. Ovidiu Sicoe a mai precizat că din aceeaşi probă se realizează însămânţări pe ouă embrionate furnizate de Romvac. „Dacă este vorba de un virus letal, embrionul moare într-un interval de timp de cel mult 72 ore. Dacă testul este pozitiv, virusul poate fi atât H5N1, cât şi cel al pseudopestei. Ambele sunt letale embrionului“, a afirmat dr. Sicoe. [4]

Ineficienţa medicamentelor antivirale

Este binecunoscut faptul că nu există suficiente medicamente pentru a combate infecţii virale obişnuite, cu atât mai mult una ce prezintă un mecanism atât de complex precum H5N1. S-a presupus, dar nu s-a dovedit niciodată, că aceste medicamente ar avea vreo eficienţă în combaterea lui H5N1, şi nu se cunoaşte nimic despre modul de administrare, tipul şi durata tratamentului care ar trebui aplicat.

Dr. Mircea Ciuhrii (foto) este doctor docent în virusologie, expert în virusologie, membru activ al Academiei de Ştiinţe din New York, director al Centrului Ştiinţific Aplicativ “Insect Farm” din Bucureşti. În cadrul unui interviu, acordat revistei Formula AS [1] domnia sa a explicat mecanismele apariţiei şi răspândirii viruşilor. Apariţia sau reactivarea unui virus poate fi favorizată de factorii de stress care se manifestă asupra plantelor, animalelor şi a omului (unde stressul include şi alte componente). În cazul plantelor şi animalelor, stress-ul are la bază factori naturali, precum variaţii mari ale temperaturii şi umidităţii mediului, hrană în cantităţi reduse sau de proastă calitate, poluarea şi alţii. [1]

Cele mai îngrijorătoare rapoarte medicale au evidenţiat faptul că H5N1 are capacitatea de a deveni incredibil de rezistent la Tamiflu, care până în prezent se credea a fi cel mai eficient medicament antiviral disponibil pe piaţă, dar în opinia dr. Ciuhrii, mecanismele de combatere a infecţiei virale sunt pur naturale şi nu există vaccinuri: „…, vaccinurile sînt doar preparate preventive. Odată ce a început multiplicarea virusului într-o celulă, nu există metode de stopare a acestei multiplicări. Omul nu poate stopa o epidemie mai uşor decît se stopează ea singură, …, de aceea, eu cred că aceste vaccinuri s-au făcut fără rost, iar efectul lor a fost zero.” [1]

Profesorul universitar dr. Petre Calistru, directorul Spitalului de Boli Infecţioase “Victor Babeş”, a declarat ziarului Adevărul din 20 mai 2006 următoarele: „Există modalităţi de izolare funcţională pentru orice boală care nu se transmite aerogen. Dacă o persoană este bolnavă de o boală transmisibilă, atunci în jurul ei se delimitează o zonă, prin care nu se trece. Dar virusul (oricare ar fi acesta) nu creşte pe roţile de fier, ci numai pe celula embrionată. El nu se poate multiplica, nu se poate hrăni, nu are tub digestiv ca bacteriile şi trebuie să trăiască pe o celulă vie. Bolile transmisibile sunt autolimitante. Pe măsură ce apar şi se răspândesc, apare şi anticorpul.” [2]

Exemple de utilizare ale viruşilor

Omida păroasă a stejarului atacă frunzele lăsând păduri întregi fără frunze. Dr. Ciuhrii a omologat un virus care are rolul de a reduce numărul acestor omizi (care provin de la fluturele cu acelaşi nume) în scopul protecţiei fondului forestier. Preparatul viral folosit a fost utilizat pe un teren cu o suprafaţă de ca. 1000 ha de păduri de stejari. Observaţiile atente asupra răspândirii virusului creat în laborator au arătat că mecanismul este cvasi identic cu cel al virusului gripei aviare. Scopul a fost reglarea unei biocenoze naturale folosind un lanţ trofic.

Isteria aviară

Pornindu-se de la interesele economice legate de cerinţele eliminării concurenţei pe piaţa europeană şi/sau creşterea forţată a preţurilor, guvernele unor ţări au adoptat măsuri care să favorizeze aceste interese. La acestea se adaugă şi combinaţia nefastă a nivelului scăzut de înţelegere a ştiinţei şi metodelor ştiinţifice. Frica isterică generată de ideea că o epidemie poate ucide milioane de oameni, a favorizat vânzările de vaccinuri care nu au nici un efect şi eutanasierea în masă a unei importante rezerve de carne, lapte şi ouă a României, Turciei şi Bulgariei.

Dr. Petre Calistru este de părere că: ”Există dovezi ale transmiterii virusului H5N1 la fermieri, dar boala nu a devenit manifestă. În cadrul unui studiu japonez efectuat în Vietnam pe 2.000 lucrători din ferme, toţi au avut serologie pozitivă pentru H5N1 dar nici un membru al familiilor acestora nu era seropozitiv. Concluzia este că virusul se transmite pe cale digestivă.” [2]

Alte opinii sugerează că spre deosebire de virusurile gripelor obişnuite care apar mai ales în anotimpul rece, H5N1 nu a fost identificat la oameni până în 1997, aşa că nimeni nu a reuşit să dezvolte o imunitate la acest virus. Cu toate acestea, identificarea acestui tip de virus la oameni este pusă sub semnul întrebării. După mutaţii repetate timp de mii de ani ale acestui virus în organismul păsărilor, mai devreme sau mai târziu el va genera noi mutaţii care îl vor face transmisibil de la om la om. [3]

Ziarul “România Liberă” din 25 mai 2006 menţionează şi alte aspecte ale isteriei aviare: “Psihoza gripei aviare ar putea fi întreţinută artificial de grupuri de interese economice din ţară sau străinătate. Aceasta a fost concluzia Comisiei de apărare din Senat în urma audierii consilierului prezidenţial Sergiu Medar. „Ne interesează foarte mult dacă există interese în interiorul ţării sau în exterior, … care pentru beneficii economice doresc sa menţină această stare”, a declarat vicepreşedintele comisiei, Norica Nicolai. Au mai fost menţionate şi alte detalii precum crearea artificială de focare de gripă aviară, răspândirea de informaţii false şi subminarea economiei naţionale: „Dacă se va dovedi că există grupuri de interese care doresc şi influenţează prin orice mijloace această chestiune care ţine de gestionarea gripei aviare în vederea obţinerii unor beneficii economice, ne putem gândi chiar la subminarea economiei naţionale”, a precizat d-na senator Norica Nicolai.

Senatorul liberal a identificat si unul dintre scopurile pentru care s-ar intretine artificial criza gripei aviare: „Punctul meu de vedere este ca turismul Romaniei este compromis pentru acest an si beneficiile din turism sunt compromise”. [5] Alte indicii ne sunt oferite de doctorul Ovidiu Sicoe, şeful Departamentului Diagnostic al companiei Romvac, care a fost concediat în primăvara anului 2006, pe motiv că declaraţiile sale au prejudiciat grav imaginea societăţii. Următorul fragment a fost publicat în ziarul „Gardianul” din data de 25 mai 2006:

„… dr. Ovidiu Sicoe a afirmat că se îndoieşte de existenţa gripei aviare în România. Expertul crede că se face confuzie între gripa aviară şi pseudopesta aviară sau «boala de Newcastle». Această boală întâlnită de foarte mulţi ani, omoară păsările, şi nu se transmite la om dar prezintă simptome asemănătoare gripei aviare. Ovidiu Sicoe a afirmat că există mulţi specialişti care contestă testele de laborator dar noi nu avem posibilitatea să demonstrăm aceste ipoteze, deoarece singurul laborator din Europa îndreptăţit să facă politica de diagnostic are sediul la Londra. Cei de la IDSA se apără, deoarece spun că sunt acreditaţi de laboratorul din Londra.

Ovidiu Sicoe a liniştit populaţia, declarând că pericolul de transmitere a gripei aviare de la pasăre la om nu este chiar atât de mare pe cât se crede. Specialistul a precizat că dacă virusul ar fi uşor transmisibil, atunci muncitorii de la fermele unde s-a depistat gripa aviară, de la Codlea, care au stat zilnic în halele cu păsări ar fi trebuit să manifeste simptomele gripei aviare. În urma analizelor s-a demonstrat că nici unul nu este bolnav“. [4]

Dr. Sicoe nu este de acord cu decizia autorităţilor care au decis eutanasierea păsărilor şi crede că avicultura românească va fi adusă la faliment. De asemenea, el a considerat că specialiştii adevăraţi în patologie aviară sunt ignoraţi şi în locul lor sunt numiţi oameni nespecializaţi, agronomi sau chiar politicieni“. [4]

Interviu cu Stefan Lanka

Un alt aspect important, publicat în data de 27 octombrie 2005 într-o revistă de prestigiu, Faktuell (Germania), este semnalat de către dr. Stefan Lanka, virusolog şi genetician german. (vezi interviul integral; mai jos, intertitlurile apartin traducatorului)

“Eu am studiat biologie moleculară. Am descoperit primul virus din mare, într-o algă. Această descoperire a fost recunoscută oficial în anul 1990, conform standardelor ştiinţifice. Virusul se multiplică în algă, o poate părăsi şi apoi se va reproduce în alt individ al aceleiaşi specii, fără a avea vreo manifestare negativă asupra algei. Acest virus nu are nici o legatură cu ceea ce noi numim boală. Într-un litru de apă de mare există, peste 100 milioane de viruşi de tipuri diferite.

Din fericire, autorităţile sanitare nu au înţeles acest lucru cu suficientă atenţie, deoarece încă ni se permite îmbăiatul în apă, fără ca acesta să contravină vreunei legi sanitare. Cu toate acestea, structurile biologice microscopice, care pot avea influenţă negativă asupra sănătăţii noastre, nu au fost încă descoperite. Fundamentul vieţii biologice este convieţuirea şi simbioza în raport cu instinctele de supravieţuire şi perpetuare a speciei. În timpul cercetărilor mele, eu împreună cu alţi colegi am descoperit dovada existenţei viruşilor care provoacă boli. Am sfătuit cititorii să nu creadă afirmaţiile noastre, ci să verifice singuri rezultatele noastre. În anul 2002 am înfiinţat editura Klein-Klein-Verlag pentru a oferi aceste rezultate publicului larg.”

Există sau nu există viruşi?

“Structurile care au fost denumite viruşi au fost descoperite în multe tipuri de bacterii şi în alte forme simple de viaţă. Echipa mea le-a identificat ca fiind elementele ale unei convieţuiri speciale de celule diferite, care au rămas funcţional-dependente într-o celulă gazdă mai mare. Aceasta se numeşte simbioză, respectiv endosimbioză, dacă ne referim la acele tipuri de celule care formează un organism funcţional complet precum omul, animalele şi plantele.

Cu toate acestea, există situaţii în care simbioza este atât de evoluată încât ea ne dă impresia că avem unul sau mai multe organisme, aparent independente din punct de vedere anatomic dar care sunt dependente doar de modul în care îşi procură şi digeră hrana. Astfel, noi am definit arbitrar care celule sunt componente ale unui organism mare, care nu sunt componente şi care din ele formează aşa-numitele organisme străine, care probabil invadează organismul mai mare pentru a-l parazita.

În realitate viruşii sunt componentele unor organisme mai mari precum algele filiforme, o specie a unei alge unicelulare de tip Chlorella sau ale mai multor bacterii. În cazul bolilor, în realitate nu s-a observat şi nu s-a izolat într-un organism mare nici o structură care să dovedească prezenţa virusului. Afirmaţia virusul creează boala este o iluzie prin definiţie.

Orice cercetător mediocru poate să verifice într-un laborator modest, în timp de o zi, dacă virusul care a creat aşa-zisa boală se mai regăseşte într-un cadavru. Dar această idee este combătută prin utilizarea unor procedee de testare indirecte, complet nesemnificative, după părerea mea. Pe de altă parte, se afirmă că există anticorpi care s-ar uni cu corpul virusului descoperit, aceasta demonstrând existenţa virusului declarat. În realitate anticorpii respectivi nu sunt decât proteine sanguine solubile.

Atunci când se afirmă că prin intermediul tehnicii biochimice de multiplicare, prin reacţia în lanţ a polimerazei (testul PCR), care multiplică aşa-numita substanţă ereditară a virusului, care ar stabili existenţa virusului, aceasta nu este decât o altă iluzie, deoarece nu există o substanţă ereditară a vreunui virus care să genereze boala şi cu care să se poată compara particulele înmulţite artificial din această substanţă. În realitate, ceea ce se multiplică sunt doar particule de substanţă ereditară deja existentă în fluide, pentru a fi utilizate drept dovadă indirectă prezenţei a virusului afirmat.

Prin intermediul Mass Media aţi aflat deseori că testele s-au realizat într-un laborator din Anglia. Este vorba de laboratorul de referinţă din Weybridge a U.E. pentru testele de gripă aviară. Am cerut să mi se prezinte dovezi ale existenţei virusului H5N1. Singurul lor răspuns a fost că nu au înţeles întrebarea mea. Acelaşi tăcere am primit-o de la OMS, respectiv de la coordonatorul pandemiei gripei aviare, Klaus Stöhr.”

Ce reprezintă fotografiile ?

“Mass Media prezintă deseori fotografii ale viruşilor gripei aviare. De cele mai multe ori, aceste fotografii conţin formaţiuni sferice de grăsimi şi proteine. Publicaţiile ştiinţifice de specialitate descriu în detaliu imaginile şi oricine poate verifica aceasta. Pentru orice biolog, aceste fotografii reprezintă componentele unei celule, sau chiar celule întregi care se află în faza de export sau import de particule celulare metabolice.

Problema este că dvs. nu puteţi avea acces la această informaţie de specialitate, deoarece majoritatea lucraţi în alte domenii de activitate şi nu aveţi cum să înţelegeţi microbiologie iar breasla celor care induc starea de panică nu divulga la cererea dvs. fundamentul comercial al acestor înşelăciuni.

Dacă sunt consultate agenţiile de microfotografiere celulară sau Agenţia DPA, care a procurat fotografiile, atunci oricare dintre acestea vă vor îndruma la Autoritatea Americană pentru Epidemii (CDC), a Pentagonului. De la acest CDC provine singura fotografie a aşa-numitului H5N1. Această fotografie prezintă secţiunea diametral-longitudinală a tuburilor din celule, care au fost distruse în eprubeta de analiză. Aceste microtubuli, după cum mai sunt ele denumite în literatura de specialitate, au rol în transportul diverselor substanţe, stabilesc traseele de comunicare intercelulară şi au un rol secundar în diviziunea celulară.”

Definiţia virusului H5N1

“H5N1 înseamnă următoarele: “H” vine de la hemaglutinină şi “N” de la neuraminidază. Virusologii afirmă că în anvelopa viruşilor gripei există proteine de tipul hemaglutininei şi proteine de tipul enzimei neuramidazei. În biochimie sunt cunoscute diferite substanţe sub denumirea de hemaglutinine, nu doar proteine, care intră în componenţa hematiilor (globulele rosii).

Astfel, s-a considerat că în învelişul viruşilor gripei pot exista 15 tipuri de proteine diferite care au calităţile hemaglutininei. Numărul “5″ este pentru al cincilea tip al unei proteine din cele 15 afirmate, dar care din nou a fost depistată indirect. Pentru a se stabili existenţa virusului gripei, se realizează o analiză în laborator care constă în amestecul hematiilor cu probe în care se presupune că există virusul afirmat. Dar cât de stabile şi utile sunt acele probe ? Majoritatea sunt nişte convenţii care ne ajută la elaborarea unui tipar de gândire şi nu neapărat a realităţii din lumea microbiologică. Microbiologia actuală abia a reuşit să aprindă câteva scântei în întunericul acestui microunivers.”

Experimentele de laborator

“Aceste experimente se realizează de ca. 100 ani pentru a demonstra existenţa unor viruşi, de exemplu a virusului afirmat al vărsatului de vânt. Se injectează diferite extracte prin coaja oului în embrion. În funcţie de cantitatea injectată şi de locul în care s-a injectat extractul infectat cu aşa-zisul virus, survine moartea ami devreme sau mai târzie a embrionului. Această moarte este prezentată de virusologi ca fiind dovada clară a existenţei virusului, dovada capacităţii sale de multiplicare şi succesul izolării acestuia.

Concernele internaţionale produc vaccinuri din embrionii de pasăre omorâţi în acest fel. Pe lângă embrionii de pasăre, în eprubetele de analiză se distrug inevitabil şi celule, dar moartea acestor celule este asociată dovezilor existentei, multiplicarii şi izolării virusului care provoacă boala. În realitate, nimeni nu a izolat un virus, şi nu s-a realizat niciodată vreo fotografie la microscopul electronic, cu atât mai puţin nu au fost fotografiate sau izolate componentele sale în procesul biochimic cunoscut sub numele de electroforeză. Tot ceea ce s-a realizat, a fost multiplicarea substanţei ereditare prin metoda biochimică numită reacţie în lanţ a polimerazei. Prin intermediul acesteia se multiplică secvenţe noi, mai scurte, de substanţă ereditară, care nu au fost pre-existente.

Este precum aţi vrea să identificaţi un criminal după amprenta degetului său care este comparată cu cea din banca de date a poliţiei. Diferenţa e că în cazul virusului, amprenta sa este foarte slabă şi necesită o cantitate suficient de mare de substanţă ereditară care să poată fi comparată, la care se impune şi condiţia unor analize foarte atente. Aici intră în discuţie analizele dr. Taubenberger. Cercetările dr. Jeffery Taubenberger, în ceea ce priveşte reconstrucţia virusului pandemiei din 1918, pe diferite cadavre a reuşit să creeze, cu ajutorul tehnicii de multiplicare biochimică PCR, scurte secvenţe de substanţă ereditară.

Din multitudinea de secvenţe a selectat pe cele care semănau cel mai mult cu „portretul robot” al substanţei genetice ereditare aparţinând unui virus gripal şi apoi le-a publicat. În realitate, în cadavre nu s-a descoperit nici un virus şi nu s-a izolat nici o secvenţă de substanţă ereditară originală. Cu alte cuvinte, prin intermediul tehnicii PCR au fost create din nimic secvenţe de substanţă ereditară, care nu au fost pre-existente şi s-a luat decizia absolut arbitrară că acela este virusul. Daca ar fi fost prezenţi viruşi, atunci aceştia ar fi putut fi izolaţi, iar din ei se poate izola substanţă ereditară, conform aceloraşi teorii ale virusologilor. Dar dacă nici substanţa ereditară nu mai exista (altfel spus amprenta virală), atunci cum se mai putea preciza existenţa şi tipul virusului ?”

Conspiraţia microbiologică

“Dacă injectez în inima unui embrion de pasăre un amestec de secvenţe de substanţă ereditară artificială şi proteine, atunci el va muri mai repede decât dacă îl injectez periferic cu acelaşi amestec. Dacă adaug unor celule dintr-o eprubetă de analiză, o cantitate de secvenţe de substanţă ereditară creată artificial şi proteine, atunci celulele vor muri mai repede decât în condiţiile obişnuite dar aceasta nu e dovada existenţei, izolării şi multiplicării viruşilor.

Pe baza acestei substanţe ereditare create artificial, considerată în mod arbitrar virală, se creează în calculator modele de proteine. Din aceste modele de proteine, calculatorul reconstruieşte înfăţişarea, sau mai degrabă portretul robot al unui virus întreg. Aceasta este toată filosofia, dar lumea crede că în laboratoare se pot reconstrui viruşi. În realitate se sintetizează proteine care au acţiune bine definită. Nu este de mirare, ca pe baza comunicatelor C.I.A. şi ale serviciului secret britanic M.I.6 se afirmă că, în Coreea de Nord, regimul comunist ar crea viruşi gripali mai periculoşi decât H5N1 iar această isterie este promovată continuu.

Nu este de mirare că a dispărut fără urmă curcanul mort (din aşa-zisa cauză a virusului H5N1) al ţăranului de 73 de ani, Dimitris Kominaris, de pe insula Inousses din Marea Egee. În laboratorul britanic de referinţă nu a ajuns nici o probă din Grecia, dar Mass Media clar-văzătoare a relatat imediat că prima probă confirmă suspiciunea. De aici rezultă prezenţa, ca şi în multe alte epidemii afirmate, unei acţiuni planificate, pentru a ne induce starea de panică din motive politice şi a controla resursele alimentare şi preţurile acestora.” [6]

Concluzii

Ne apropiem de o apocalipsă microbiologică ? Istoria ne-a arătat că acest lucru este posibil. Probabil că pe termen lung ar trebui să ne aşteptăm la aşa ceva, dar ceea ce este cu adevărat important este de a ieşi din starea noastră de iraţionalitate pentru a înţelege modalităţile de cunoaştere ştiinţifică. Opiniile prezentate nu reprezintă altceva decât rezultatul modului nostru de a privi asupra realităţii.

Până în acest moment, nimeni nu deţine adevărul absolut al microbiologiei şi nu au fost elucidate misterele vieţii. „Pe cine să credem ?” şi „Ce putem face ?”, sunt următoarele întrebări pe care ni le putem adresa. Dacă vom fi doar adepţii uneia sau alteia dintre aceste opinii, fără să înţelegem mecanismele, fenomenele şi interesele care stau în spatele acestora, atunci adevărul nu va ieşi niciodată la iveală, cu toate că fiecare punct de vedere prezentat are suficiente argumente plauzibile, inclusiv cele foarte controversate ale lui Stefan Lanka. Ceea ce am putea face, are legătură cu o nouă perspectivă de a privi viaţa şi evoluţia ei. Probabil vom avea nevoie de o ştiinţă care să ne ajute cum să înţelegem fenomenele şi evenimentele într-o viziune de ansamblu, unitară, interconectată şi interdependentă. (articol de C.M.)
–
Referinţe bibliografice:

[1] HORIA TURCANU Formula AS nr. 720
[2] *** Adevarul
[3] *** http://www.ziarultricolorul.ro/eveniment.html?aid=430&pagina=1
[4] Dan Marilena, Lungu Otilia: http://www.gardianul.ro/2006/05/25/actualitate- c24/primul_rom_n_rapus_de_h5n1-s79471.html
[5] Petcu Tomiţa: http://www.romanialibera.ro/editie/index.php?url=articol&tabel=z25052006&idx=17
[6] *** http://www.ziarultricolorul.ro/eveniment.html?aid=430&pagina=1
[7] ***, BETSY Mckay, THE WALL STREET JOURNAL,5 octombrie, 2005
[8] ***, buletin de ştiri, Reuters, 20 septembrie 2005.
[9] ***, extras din buletin informativ, www.thehuttoncommentaries.com, 1 octombrie 2005

Alte surse utile de informare:

“Situatia creata de gripa aviara atinge cote care merg spre dimensiunea securitatii nationale” la adresa http://www.informatia.ro/Article173856.phtml
“Gripa aviara – o diversiune ordinara”, “IDSA – afaceri criminale pe seama aviarei” “Seful IDSA, cercetat penal pentru afacerile facute cu fiul sau pe seama aviarei si a pestei porcine” la adresele http://www.ziarultricolorul.ro/eveniment.html?aid=484, http://www.gandul.info/2006-05-23/idsa_afaceri_criminale, http://www.gandul.info/2006-05-19/seful_idsa Pentru o informare generala despre gripa aviara vezi articolul “Flagelurile care au costat cit o Romanie si jumatate” la adresa http://www.cotidianul.ro/index.php?id=45&art=11437&cHash=eccb808567