“Stai frumos. Fii atent. Nu omorî pe nimeni.”
Profesorii din ziua de azi au probleme cu mult mai mari decât copiii care mestecă gumă la ore. De la anorexie si sarcini surpriză, la copiii hiperactivi care nu pot sta locului si copii care umblă cu droguri la scoală (si acasă), scolile noastre prezintă o multime de probleme. Indiferent de discutiile despre metodele profesorale, este greu pentru o fată să învete dacă se supune voit la înfometare. La fel pentru un băiat care nu este atent. Care ar fi solutia? Cu ce trebuie început?
Poate… ar trebui să închidem televizorul.
Tuturor ne place un film bun. Pentru cei cu o activitate preponderent intelectuală, televizorul e un mijloc de relaxare. Apoi, sunt multe emisiuni interesante, dacă stii unde să cauti. Existenta în sine a televizorului nu e o problemă. Problema e că copiii stau în fata lui prea mult si văd prea multe lucruri gresite, fără a avea si discernământul pentru a le judeca.
Deficit de atentie
Acum câtva ani, un spital pentru copii din Seattle, Statele Unite, a publicat un studiu care corela problemele de atentie la copii cu expunerea la televizor încă de la începutul vietii. Concluzia era că copiii cu vârste între 1 si 3 ani prezintă un risc de tulburări de atentie si de altă natură cu atât mai mare cu cât expunerea lor zilnică la televizor creste. Pentru fiecare oră petrecută în fata televizorului între vârsta de 1 si 3 ani, riscuri de tulburări de atentie creste cu 10% până la vârsta de 7 ani.
Dr. Dimitri Christakis, care a condus studiul, a afirmat: “Stim din statisticile nationale că copiii petrec în medie 2-3 ore pe zi în fata televizorului, între vârsta de 1 si 3 ani, si că 30 la sută dintre copii au un televizor în camera lor”. Dacă aceste cifre sunt o medie, atunci unii copii nu privesc deloc la televizor, în timp ce altii cred că televizorul e mama lor.
În anii de început, când creierul copilului se dezvoltă rapid, stimularea rapidă oferită de televizor - chiar si la emisiunile educationale - fac creierul copiilor să estimeze că viata se desfăsoară mai repede decât în realitate. Părintii ar trebui să limiteze numărul de ore petrecute de copiii mici în fata televizorului. Asa cum arăta dr. Christakis, oamenii pregătesc cina de mii de ani, fără să aibă nevoie de televizor.
Iubiri si sex nerealiste
E evident pentru toată lumea că, la televizor, activitatea sexuală e prezentată într-o manieră comercială. Iubirea de plastic tip Hollywood a devenit un cliseu.
Potrivit celor de la Common Sense Media, “Din 68% emisiuni tv care au un continut sexual explicit, numai 15% vorbesc si despre riscuri si responsabilitate”. La televizor, în filmele americane, nimeni nu spune “Stii, unul din cinci adulti americani are herpes. Tu nu ai? As vrea să nu mă mai săruti. As vrea să discutăm serios si responsabil despre relatia noastră”.
La televizor, atât ei, cât si ele, arată perfect. Telespectatoarele sunt bombardate cu o multime de reclame cu femei frumoase, nefiresc de slabe. Să nu ne mirăm atunci că adolescentele au probleme de alimentatie. Pe de altă parte, băietii sunt învătati să tragă ca să atingă niste standarde fizice nerealiste, care deseori pot fi atinse numai dacă iei steroizi. În orice caz, toti si toate ajung tot acolo: la viermi.
Tatăl meu mi-a povestit odată despre un coleg de facultate, care făcea sport de performantă si arăta foarte bine. A contractat însă o boală tropicală, necunoscută în România, iar trupului lui atletic s-a împutinat văzând cu ochii în numai câteva luni. În cele din urmă, colegul a murit.
Violentă
Conform Common Sense Media, “Până ajung în clasa a cincea, copiii au văzut deja 8.000 de crime si 100.000 de acte de violentă la televizor”.
Evident, dacă cei mici sunt expusi la asa ceva, în timp ei ajung să se desensibilizeze. Televizorul si filmele ne îndoapă cu violentă, iar noi înghitim fără să ne facem probleme. Apoi, suntem socati să citim că într-un parc un elev de liceu este omorât de doi colegi pentru câtiva bănuti sau pentru o tigară. Sau că o “fetită” de 11 ani întretine relatii sexuale si rămâne însărcinată.
Copiii îndopati de televizor cu violentă pot foarte usor să preia roluri violente, similare celor jucate de eroii lor. Americanul Eric Tavulares, în vârstă de 18 ani, a vizionat de 18 ori filmul Natural Born Killers, după care si-a omorât prietena, sugrumând-o în timp ce dormea. De fapt, chiar în seara anterioară vizionaseră împreună filmul încă o dată.
“A declarat că nu îsi aminteste exact cum s-a întâmplat”, se afirmă în raportul Politiei, “dar ceva s-a declansat la nivelul mintii, s-a îndreptat către Lauren Aljubouri si a strangulat-o.”
La fel, violenta din jocurile video atinge cote paroxistice. Îmi amintesc ce ciudat mi s-a părut primul meu joc video, în DOS, în care trebuia să parcurg niste culoare subterane si să împusc soldati dusmani. Sângele sărea în toate părtile si, în mod evident, producătorii jocului voiau să forteze succesul cu cantitatea de sânge aruncată peste tot. Jocurile de astăzi sunt si mai violente. Părintii ar trebui să aibă grijă la cantitatea de violentă din jocurile video de astăzi. Vremea lui Atari, cu iepuri care trebuie să culeagă toti morcovii din grădină, a trecut de mult. Astăzi avem jocuri cu naratiune si cu detalii grafice de înaltă rezolutie.
Răspunsul?
Răspunsul la multe probleme de acest gen este să petrecem mai mult timp împreună ca familii. Să închidem televizorul si să citim cărti. Să facem un puzzle sau să jucăm remy. Să mergem afară, să ne plimbăm în parc. Copiii stiu că viata e mult mai bogată decât ce oferă televizorul si, desi probabil la început vor strâmba din nas când îi vom lua din fata televizorului, mai târziu vor aprecia acest lucru. Îl vom aprecia cu totii.
8 responses so far ↓
1 FlorinS // Aug 9, 2008 at 2:20 pm
In primul rand as vrea sa fac o observatie… nu aveti de ce sa puneti la socoteala cazul fetei de 11 ani deoarece a ramas insarcinata in urma unui viol.
In ceea ce priveste televiziunea (televizorul e bun, da’ prinde numai posturile care i se ofera) aveti dreptate. De obicei stirile sunt politizate, in emisiunile de divertisment sunt invitate vedete de “plastic”, etc.. Astea oricum le stie toata lumea. Dar ce facem, excludem tot ce s-a intamplat in ultimii 113 ani de la aparitia primului film, impuscam televizorul? Il impuscam pe Tarkovski? Pe Kubrick? Pe David Lynch? Ii impuscam pe fratii Lumiere? Nu ar fi mai bine daca am alege la ce sa ne uitam si cat timp sa ne uitam? E ca la mancare… iti fac rau caisele nu le mananci. Sau daca vrei altceva decat ce se difuzeaza pe canalele TV atunci iei de pe internet, inchiriezi caseta, DVD-ul, ceri cuiva care are, te duci la cinematograf, cumperi. Parerea mea e ca televizorul poate oferi lucruri la fel de frumoase precum cartile, de exemplu.
In privinta jocurilor video lucrurile stau putin diferit. Ele iti permit sa simulezi lucruri pe care in viata reala probabil nu le-ai face niciodata. Cati oameni ar conduce o masina cu 300km/h pe autostrada sau ar comanda o armata? Principala problema este este ca jocurile fiind interactive pot crea impresia ca este posibil sa faci acele lucruri si in viata reala (adica daca acolo pot, aici de ce n-as putea?). De aceea unele dintre ele trebuie interzise pana la o anumita varsta sau pentru anumite persoane. Jocul Counter-Strike este probabil cunoscut de foarte multa lume. Ca sa il joci ai nevoie de dexteritate, dar cine zice ca daca esti bun la manuitul mausului o sa poti trage la fel de bine cu o arma reala? Si de ce ai face-o? Asta daca nu esti in armata, jandarmerie, etc.. Sau jocurile din seria Grand Theft Auto. Ce om normal ar fura masini ziua-n amiaza mare? Sa zicem ca sunt unii, dar aceia sigur nu au invatat asta din joc ;) . Jocul acesta, de exemplu, ar trebui interzis copiilor sub 15-16 ani pentru ca ei ar putea confunda fictiunea cu realitatea. Sunt de acord cu reducerea detaliilor grafice mult prea explicite cand vine vorba de violenta, nascute din intrebarea: cum ar arata in realitate? Totusi exista jocuri video foarte putin violente: Need For Speed, Colin McRae, etc. sau cele mai violente, dar care necesita un efort intelectual mai mare: Command & Conquer, Age of Empires, etc.. Dar ele te pot ajuta sa te relaxezi, de exemplu as putea compara Command & Conquer cu sahul. O alta problema a jocurilor este aceea ca imbinarea dintre naratiune si partea interactiva provoaca o anumita dependenta sau mai bine zis curiozitate de a vedea ce se intampla mai departe, dar care dispare de obicei la sfarsitul jocului sau la ceva timp dupa ce l-ai terminat.
Pot spune ca sunt de acord cu “normalizarea” detaliilor grafice pentru unele jocuri si cu o intrebuintare rationala a televizorului, calculatorului, consolelor de jocuri etc., nu cu “ruperea” definitiva de acestea. In fine, aceasta este o parere personala, posibil sa fiu subiectiv si sa nu am dreptate.
2 bogdanmate // Aug 9, 2008 at 5:19 pm
Cine a spus ca fata de 11 ani a fost violata? Parintii ei. L-au prins pe asa-zisul violator. L-au condamnat pentru viol? Nu. Il pot condamna doar pentru sex cu o minora. Sex consensual. Apropo, mama “fetitei” a ramas gravida cu ea la 14 ani. Ce vreau sa spun? Ca e o traditie in familia aceea.
3 Zob Gheorghe // Aug 10, 2008 at 12:12 am
Revin şi în această ocazie ca să repet aceealaşi îndemn: nu aparatele în sine sunt cauza răului ci tipul de cultură ce se transmite prin ele. Este vorba de conţinutul informaţional şi efectul acestui conţinut asupra pshicului uman atât la nivel inconştient cât şi la nivel subconştient şi inconştient.
Aparatura este o simplă sculă ca orice sculă. Atenţia trebuie concentrată pe aceste informaţii care se prezintă sub forma cunoştinţelor, normelor şi trăirilor inoculate.
Toată otrava occidentală constă în acest conţinut.
Există următoarele soluţii:
1.Cenzura şi admiterea numai a conţinutului informativ şi formativ pozitiv;
2.Dezvoltarea unei contraculturi, cultură alternativă care să grupeze cunoştinţe norme şi trăiri opuse celor propagate de Occident, care să ofere alternativă viabilă de cunoaştere, o alternativă de acţiune mai bună decât oferă ei şi o artă care să depăşească cele mai bune realizări ale Europei şi ale Americii de Nord.
Nu există o cale mai bună. Pentru a o realiza este nevoie de oameni care să se dedice unei asemenea sarcini: crearea unui nou conţinut cultural.
4 maze // Aug 11, 2008 at 10:17 am
parintii au obiceiul de a-si abandona copiii in fata televizorului sau in fata computerului pentru ca asa “stau cuminti” si “nu fac galagie”. proasta strategie…
5 sharon // Aug 11, 2008 at 8:42 pm
“…Aparatura este o simplă sculă ca orice sculă. Atenţia trebuie concentrată pe aceste informaţii care se prezintă sub forma cunoştinţelor, normelor şi trăirilor inoculate…”
D-le zob aveti dreptate,dar eu va dau un exemplu din familie.
Doi copii,fiecare in alta familie stand aproape traiesc ca fratii si de la 3 ani mananca televizor cu paine.
Desigur numai casete cu desene animate si filme pentru copii,nimic din programele TV.
cum spune D-l Maze “…pentru ca asa “stau cuminti” si “nu fac galagie”….”
Apoi ies afara la joaca alearga,tipa ,se bat sau nu ,in fine copii “activi”
Iata vine varsta scolii,clasa I-a .amandoi tulburenti,hiperactivi,devin la numai un an de csoala spaima profesorilor.
Cunosc familiile ,cunosc copii si situatia,asa ca parerea mea nu este televizorul de langa ei ci parintii care nu sunt langa ei.
Fie ca muncesc,fie ca sunt comozi,fie ca nu inteleg fenomenul.
Lipsa parintiilor din educatia copiilor,parinti si bunicii care stau acum departe de copiilor sunt cauze mai reale.
Educatia de acasa nu trebuie lasata pe mana mass-mediei,nu a profesorilor,nu a bisericii si nu a strazii.
O sa spuneti ca vremurile s-au schimbat …..
iar eu am sa va raspund…
iar aveti dreptate….
6 Sword // Aug 14, 2008 at 12:52 pm
Eu as recomanda aici niste carti foarte bine documentate cu privire la tele-vizionare. Este vorba de cele trei volume scrise de Virgiliu Gheorghe: Efectele televiziunii asupra mintii umane, Revrajirea lumii si Stiinta si razboiul sfarsitului lumii. Foarte bune si complexe…le recomand cu caldura.
7 Vasile Guian // Sep 10, 2008 at 6:54 pm
A împuşca un televizor, nu faci mare brânză, a distruge staţia care trasmite! mai zic şi eu, dar cel mai bun lucru ar fi ca să deparazităm socetatea de creierii bolnavi, producătorii acestor otrăvuri.
Această otravă care se serveşte la televizie, este tot atât de periculoasă ca şi drogurile pe care le cumperi pe stradă, unde se vând aproape în văzul poliţiei! şi acest trafic ar putea fi stârpit foarte uşor. Pur şi simplu, pedeapsă cu moartea pentru traficanţi! Dar dece nu se iau aceste măsuri care ar vindeca cauza producătoare de otravă!? Pentrucă în această piaţă criminală sunt amestecaţi ‘oameni mari’, dela şefi de poliţie, la primari şi la politicieni…
De multe ori mă gândesc dacă nu cumva Afganistanul nu a fost liberat de Taliban, numai pentru a aduce cocaina mai ieftină pe piaţă!!!. Acum, şi Obama a declarat că Talibanul trebuie distrus!!! Oare ce i-o fi făcut!?.
Tamburus
8 radu // Sep 17, 2008 at 11:55 am
Obiectez! Multa lume considera televizorul un lucru neutru (nu e nici bun, nici rau), iar consecintele lui depind DOAR de persoana care il foloseste. Si se da exemplu arhicunoscut al cutitului, care nu e bun sau rau in sine, ci e bun cand e folosit sa iti cureti cartofii, si e rau atunci cand injunghii pe cineva cu el. Parerea aceasta tine pana cand citesti literatura de specialiate din America despre televizor. Jerry Mander demonta astfel de idei gresite inca de prin anii 70′. Cercetatorii abordeaza acum efectele televizorului din perspectiva experientei televizuale, si nu atat a informatiei perceputa prin televizor. Experienta televizuala este absolut diferita de orice alta experienta umana. Nu exista nici o alta activitate prin care omul sa poata primi atat de mult, nefacand nimic (salarul il primesti daca muncesti, nu daca stai, ca sa mananci, trebuie macar sa gatesti). Experienta televizuala, contrar simtului comun, nu numai ca nu este un factor de imbogatirea a creierului, dar il lipseste de alte experiente, imperioase unei dezvoltari firesti a creierului. Cititi The plug-in drug (Marie Winn), Endangered Minds (Jane Healy), Four arguments for the elimination of tv (Jerry Mander). Dar nu-i asa, e mai usor sa te uiti la televizor, decat sa te strofoci cu lectura?
Numai bine
Leave a Comment