Vasile I. Zărnescu

OBSERVAREA PERTINENTĂ a discursului politic şi/sau de presă relevă că, în ultimii ani, au fost clamate, incontinent, incongruenţa şi ineficienţa instituţiilor statului pentru a se explica actuala criză politică, economică şi socială. Dacă vom căută mai adânc, vom găsi una dintre cauzele majore ale disfuncţiilor sistemului social global: distrugerea subsistemului educaţional, care a devenit o caricatură a ceea ce a fost. Într-adevăr, sistemul de învăţământ este cel care produce o pletoră de intelectuali fără instruire, cu o moralitate îndoielnică, cu o pregătire profesională sumară, cu o tablă de valori şi mai sumară şi, evident, de o incultură vastă. Această precaritate intelectuală – pe care diploma de licenţă nu o acoperă nici măcar cât frunza de viţă de pe statui – este vizibilă şi în presă.

La unele dintre aceste aspecte m-am referit în articolul „Despre mass media“, publicat în Adevărul, nr. 1511, 29-30 aprilie 1995, pag. 2. Din păcate, între timp, cele semnalate de mine s-au confirmat, căci situaţia a involuat – ca, de altfel, în toate subsistemele socialului. Din acest motiv, cred că este util să-l retipăresc, în această formă, actualizată.

Cât va dura haosul postdecembrist?!

Orice revoluţie înseamnă, conform semnificaţiei noţiunii, o cădere – în timpul etapei de tranziţie – într-o etapă revolută, inferioară celei pe care, propriu-zis, o deschide în ansamblul său. Acest proces afectează şi limba română.

Incultura cuplului dictatorial, printre altele, provocase fenomenul desemnat prin mult uzitata expresie „limbă de lemn“ – fenomen care a determinat o insuficientă cultivare a limbii. După Decembrie ’89, golul care fusese impus artificial a fost umplut rapid în mod anarhic – anarhia fiind proprie etapei incipiente a fiecărei revoluţii, prelungindu-se, uneori, în diverse proporţii, şi în etapele ulterioare, cum e cazul, acum, în România. În plus, atât „revoluţia“ decembristă, cât şi etapa tranziţiei au fost marcate de snobismul şi de cosmopolitismul filo-occidental. De aceea, s-a instalat o nouă variantă a „limbii de lemn“, păstrând stereotipurile celei anterioare.

În acest sens, un exemplu elocvent este modul lipsit de discernământ cu care a fost preluat un termen folosit de cvasitotalitatea publiciştilor: sintagma mass media. Trebuie să precizăm că începutul fusese deja făcut de către autorii a două dintre cele mai proaste dicţionare: cel de neologisme al lui P. Marcu şi C. Maneca şi cel de sinonime al soţilor Seche. Deşi în toate cele anterioare – Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX), Dicţionarul de filozofie, Dicţionarul diplomatic, Dicţionarul politic, Dicţionarul englez-român al Academiei R.S.R. (ediţia 1974) etc. – termenul este scris corect, mass media, întrucât aceste dicţionare au fost elaborate de mari colective de specialişti, totuşi, în cele două, „de autor“, sus-menţionate, este scris greşit: „mass-media“. Nu mai vorbesc de dicţionarele britanice, unde este scris mass media, în toate ediţiile, căci la ei gramatica şi ortografia nu se modifică în funcţie de garnitura politică intrată în Parlament, ca la noi!

Cuvântul-aberaţie „mass-media“ vine, după cum arată în paranteză chiar dicţionarul de neologisme citat, din sintagma mass media. Aceasta este forma prescurtată a expresiei media of mass comunication, care înseamnă „mijloace de comunicare în masă“. Forma prescurtată în engleză este fără cratimă şi numai aşa trebuia preluată, fiindcă devenise o expresie standard, recunoscută pe plan internaţional prin grafie şi înţeleasă cu acelaşi conţinut.

Cratima introdusă de făcătorii noştri de dicţionare i-a determinat pe „urechişti“ (care, adică, „înţeleg“ precum ţiganii-lăutari, după ureche) să schimbe conţinutul special al cuvântului „englezesc“ media – care înseamnă „mijloace“ – cu cel al românescului „media“, care are doar semnificaţia restrânsă, dată de sintagma „media aritmetică“ (sau „media geometrică“, „media statistică“). Această grafie cu cratimă şi fără caractere italice – „mass-media“ – a dus la o avalanşă de stupidităţi.

Consecinţele pernicioase ale cosmopolitismului

Ignoranţii noştri – fie doar filo-occidentali, fie chiar filologi – nu ştiu ce înseamnă, în limbile engleză, franceză şi latină, cuvântul media, de aceea folosesc frecvent inclusiv pleonasmele „mijloace mass-media“ şi „mediile de informare“. Caracterul abscons, neinteligibil, al expresiei „mass-media“ este resimţit de mulţi vorbitori, inconştient, şi, ca atare, ei se simt obligaţi, spontan şi tot inconştient, să devină mai expliciţi în exprimare şi introduc precizarea „mijloacele mass-media“, nu doar în vorbirea spontană, ci chiar şi în scris. Culmea este, de exemplu, că şi ex-preşedintele României, d-l Ion Iliescu (care este atât un vorbitor destul de bun de engleză, cât şi scriitor de cărţi) spune, frecvent, „mijloacele mass-media“. De asemenea, chiar în materialele de presă ale unor literaţi cu pretenţii – cum este d-na Ileana Vulpescu – am întâlnit formularea „mijloacele mass-media“! Or, dacă în vorbirea spontană poţi să te mai scapi, cum face d-l Ion Iliescu, în scris trebuie să te cenzurezi – fiindcă, cel puţin, mai ai timp să revii asupra textului – şi să scrii corect: mass media; dar, oricum, fără „mijloacele“ în faţa expresiei mass media, fie şi scrisă sub forma greşită „mass-media“. Deoarece sintagma „mijloacele mass-media“ este pleonastică!

Din acelaşi motiv al necunoaşterii semnificaţiei corecte a expresiei mass media, aceşti vorbitori declină expresia sau fac dezacorduri gramaticale: „reprezentanţii mass-mediei“, „în mass-mediile străine“, „mass-media românească a difuzat“ etc. O stupiditate de acest gen ne fusese servită, prin martie 1995, la TELE 7abc, de d-l Radu Coşarcă, care (cacofonie inevitabilă), cu morga sa specifică, deoarece „Prostul nu e prost destul, dacă nu e şi fudul“ – cum zice proverbul –, spusese: „Numirea lui Pele ca ministru al sportului a fost criticată de toată media sudamericană“ (sic). De ce nu şi de media aritmetică?!

Vedeţi ce „experţi“ am devenitără? Am început să-i imităm şi pe francezi: nu ne mai exprimăm confuz pronunţând „masmedia“, ci şi mai confuz, spunând „media“. În mod corect, d-l Coşarcă ar fi trebuit să spună „toate media (pronunţat ’mi:diə) sudamericane“. Dar, el i-a imitat, tot prost, evident, pe francezi. În Le Petit Larousse scrie: „MASS MEDIA n.m. pl. (mots angl.). Moyens de communication de masse…“ şi „MÉDIA n.m. (de mass media) [pl. médias]“; ei zic „Les médias ont diffusé…“etc. Deci, fac, în mod corect, acordul părţilor respective de vorbire la plural, întrucât cuvântul latinesc media este preluat din expresia englezească mass media. Aşadar, în propoziţia de mai sus din limba franceză, cuvântul media este forma şi mai concentrată a sintagmei englezeşti mass media şi înseamnă, el singur, „mijloace de comunicare în masă“, cum scrie mai sus. Ca atare, cuvântul latinesc media din exprimarea franţuzească a devenit în capul de sfertoinginer al lui Radu Coşarcă – care devenise, subit, vorbete-TV – cuvântul „media“ din limba română: cuvântul nu a fost „tradus“, ci trădat, adeverind adagiul italian Traduttore = traditore.

Stupiditas contagiosa est

Între timp, postul TELE 7abc şi d-l Radu Coşarcă au dispărut din domeniul audio-vizual, dar, din păcate, excreţia acestuia a rămas: exprimarea sa „agramaticală“, „toată media sudamericană“, nu numai că a rămas, dar, mai mult, a făcut „carieră“, contaminându-i pe alţii.

Acest fenomen este dovada, inutilă şi dăunătoare, atât a rapidităţii de difuziune prin mimetism a prostiei, cât şi a puterii de influenţă şi de persuasiune a mass media! Acum, nu numai vorbeţii din audio-vizual, „fătucile şi guguştiucii“ d-lui Ion Cristoiu, „ciumpalacii“ d-lui Mircea Badea, „tâmpiţii şi descreieraţii“ d-lui Valentin Stan (cu referire expresă la Traian Băsescu şi Adrian Cioroianu), dar şi toţi snobii şi ignoranţii, toţi semidocţii şi sfretodocţii se exprimă la fel de tâmpit: „toată media franceză a relatat…“, „toată media românească a semnalat…“ etc.

Într-un discurs furios, rostit, mi se pare, pe 1 mai a.c., d-l Traian Băsescu – şi el vorbitor de engleză! – a pronunţat: „mijloacele mass-media“! Şi asta nu doar pentru că deborda, din discurs, ranchiuna că ajunsese preşedinte-suspendat, nu doar pentru că nu se uscase cerneala pe decretul de numire, ca consilier prezidenţial, a sociologului Sebastian Lăzăroiu, ex-director al C.U.R.S., ci şi pentru că, în această grafie greşită, „mass-media“, expresia este opacă, are un conţinut abscons; iar dacă la aceasta se adaugă cecitatea intelectuală a vorbitorului, fie el preşedinte de ţară sau de asociaţie de locatari, apare figura hâdă – sub aspect logic, literar şi estetic – a pleonasmului.

Totuşi, dacă d-l Traian Băsescu ar avea scuza că vorbeşte „engleza de port“ – cum s-ar exprima d-l Valentin Stan –, acesta este un excelent vorbitor de engleză, care şi gândeşte în engleză. De aceea, este impardonabil pentru d-l Valentin Stan, care-l critică insistent pe d-l Traian Băsescu pentru engleza sa chinuită, să se exprime la fel ca d-l Băsescu: „mijloacele media, audio şi vizuale, au…“, cum a spus pe Antena 3, la ora 22 şi 26 min, în seara zilei de 19 nov. 2007! Şi a pronunţat cuvântul „media“ absolut româneşte şi nu în englezeşte, ’mi:diə, cum pronunţă frecvent, când citeşte texte de pe laptop-ul său, ca să ne demonstreze că d-l Băsescu ne compromite internaţional, prin New York Herald Tribune, care a reprodus amintirile Marelui Matroz, că a frecventat bordelurile din porturile internaţionale, ca să ne demonstreze că Adrian Cioroianu-Oregon este un pericol pentru securitatea naţională etc., etc. Şi, evident, nu pentru că d-l Valentin Stan n-ar şti englezeşte, ci pentru că „îl luase apa“, căci gândea europeneşte şi, ca atare, era preocupat să le ia apărarea ţiganilor, care fuseseră „discriminaţi“ de Traian Băsescu şi, „mai grav“ – crede d-l Stan –, pentru că preşedintele Băsescu ironizase eforturile anti-româneşti ale organizaţiei ţigăneşti „Romani criss“ de a lua apărarea ţiganilor.

În concluzie, dragi ziarişti, analişti, literaţi, parlamentari, purtători de cuvânt ş.a., ca să nu mai violaţi limba română, renunţaţi la snobism, ignoranţă, cosmopolitism şi mimetism şi pronunţaţi şi scrieţi englezeşte, mass media – adică fără cratimă şi cu italice: ca să evidenţiaţi că este o expresie într-o limbă străină, care implică anumite particularităţi de pronunţare şi un surplus de efort intelectual pentru înţelegerea sensului. Întrucât aici media este pluralul latinesc, părţile de vorbire trebuie să le acordaţi tot la plural! Scrieţi corect: „Toate mass media româneşti au difuzat…“, ca în propoziţia „S.U.A. au rămas singurul jandarm mondial“, şi nu cum zic agramaţii „S.U.A. a rămas…“! Şi sunt sigur că aţi întâlnit, des, în presa scrisă/audio-vizuală, această exprimare agramată. În ceea ce mă priveşte, eu am întâlnit-o chiar şi în unele materiale scrise de funcţionari ai Ministerului Afacerilor Externe – unde, orice s-ar zice, acolo trebuie să lucreze oameni măcar instruiţi, dacă nu şi culţi!

Dar, mai ales, apăraţi limba română folosind îndeosebi expresia „mijloacele de comunicare în masă“ şi utilizaţi sintagma străină mass media cât mai puţin posibil, doar pentru a evita repetiţiile şi în poziţii în care topica frazei să nu ducă la construcţii hilare! Formele „mijloacele mass-media“ şi „mass-media“ au ajuns să fie la fel de frecvente, dar cauzele sunt opacitatea acesteia din urmă şi, deopotrivă, ignoranţa celor care le pun în uz.

Dar, din păcate, uzul relevă, aici, abuzul şi nu dreptul lor de existenţă ca fiind corecte – cum pretind filologii care gândesc ca felcerii şi nu ca medicii. Expresia „mijloacele mass-media“ ar putea să mai fie folosită încă o mie de ani: asta nu înseamnă că ea va deveni, vreodată, prin uz, corectă!

După cum, tot aşa, dacă ţiganii îşi zic „romi“ de 18 ani, nu înseamnă că şi-au modificat comportamentul şi s-au civilizat: pot să-şi zică „romi“ încă două sute de ani, de acum încolo, ei vor rămâne tot ţigani în comportament, în mod de viaţă: cu aceeaşi inapetenţă pentru muncă şi aceeaşi criminalitate funciară. Dar, cum se vede din Italia, din Franţa, din Anglia, Elveţia, confuzia indusă deliberat prin impunerea utilizării vocabulei „rom“ a provocat denigrarea internaţională a României şi o va provoca în continuare, dacă nu se interzice imediat folosirea ei.

Mimetismul cosmopolit în folosirea sintagmei „mass media“ este mai puţin nociv decât lichelismul politic al unor guvernanţi şi al presei, care au impus folosirea, absolut neîntemeiată, vocabulei „rom“ în locul aceleia statuate istoric şi ştiinţific, de ţigan. Dar asta nu înseamnă că nu trebuie înlăturare amândouă: şi mimetismul cosmopolit şi lichelismul politic!