MARK AMES (foto; n. 1965) este jurnalist si editor american rezident la Moscova. Fondatorul si editorul bisaptamanalului satiric the eXile care apare la Moscova, Ames mai scrie si pentru New York Press, The Nation, Playboy, The San Jose Mercury News, Alternet, Птюч Connection si alte periodice. A scris si publicat 3 carti. Mai jos este traducerea din limba rusa a interviului pe care Vladimir Vorsobin i l-a luat pentru Komsomolskaya Pravda (editia din 21 nov. 2006)

Ziaristul american consideră că toate încercările Rusiei de a fi pe plac Occidentului sînt inutile. „Trebuie să fii doar mîndru de ţara ta şi să nu pierzi simţul umorului” – susţine el.

Pentru a discuta despre imaginea Rusiei peste hotare ştiam cui să-i dau telefon – redactorului şef al celei mai huliganice reviste din Rusia, editată în limba engleză, Mark Ames. Zvonul că este unul din cei mai rusificaţi americani din Rusia s-a confirmat din primele două secunde ale discuţiei noastre.

Mitul despre o Moscovă periculoasă

- Îmi cer scuze, aceste blocaje… (o înjurătură) mă calcă pe nervi! – a înjurat americanul cu un accent puternic accent rusesc. – Despre ce vom vorbi?

- Despre imagine. Cum să îmbunătăţim imaginea Rusiei în faţa Occidentului…

- Un subiect reuşit! Acum lucrez la un film cu acest subiect, prin care încerc să distrug miturile occidentale despre Rusia.

- Vă reuşeşte?

- Nu ştiu. Noi rîdem pur şi simplu de acest subiect. Scenariul a fost inspirat de o întîlnire în SUA cu un afacerist vestit din lumea filmului. I-am propus să vină cu colegii săi la Moscova. “Ai înnebunit! – s-a speriat el. – Ne vor împuşca pe toţi!”

Am încercat să-i explic că numărul omorurilor în Moscova este cu mult mai mic ca într-un oraş american obişnuit. În Rusia, de exemplu, este normal ca o domnişoară să oprească o maşină la 3 noapte. În America te apuc fiorii doar cînd te gîndeşti la o aşa perspectivă! Acolo nimeni nu se va decide în ruptul capului să facă aşa ceva! În Moscova te poţi plimba liniştit seara. Există riscul să dai peste un bandit, dar în SUA şansele să fii jefuit sînt cu mult mai mari dacă te plimbi seara.

Ca să-l conving, am inventat o farsă televizată. Am telefonat la o agenţie de pază americană şi, îin numele asistentului cunoscutului actor american David Shwimmer din serialul „Prietenii”, le-am cerut ajutor. Am spus că actorul are de gînd să vină la Moscova, dar se teme. (Tom Cruise, din cîte se ştie, a refuzat să vină în Rusia). Deci am aţîţat agenţia cum trebuie. Ne-au propus la cel mai serios mod doi paznici înarmaţi, veste antiglonţ, şi, ce m-a şocat cel mai mult, cîini de luptă cu care ne vom plimba împreună cu Shwimmer prin Moscova.

În afară de aceasta, am întrebat locuitorii oraşului Meliapolis ce îşi vor lua într-o călătorie în Rusia şi majoritatea au răspuns: un cuţit, un pistol şi o vestă antiglonţ…

Frica americană

- Ce vă trebuie, vouă, americanilor, toate acestea?

- Dacă aş şti! (Rîde.) Mie îmi place să trăiesc în Rusia. Eram un iubitor al literaturii ruse şi cînd am venit în ţara voastră în anii ’90 m-am îndrăgostit de ea. În America visam anume la o viaţă dramatică, imprevizibilă. Sînt derutat că Occidentul cunoaşte atît de puţin despre voi.

- Poate că ei nici nu vor să ne cunoască?

- Ei nu vor să schimbe imaginea creată. Trebuie să luaţi în consideraţie faptul că presa noastră se deosebeşte cu mult de a voastră. În Occident, oamenii cred că presa lor este transparentă şi obiectivă. Şi această presă (prin urmare şi toată societatea) cunoaşte adevărul în ultimă instanţă…

Am ţinut la Columbia University un discurs în care mi-am expus nedumerirea vizavi de prezentarea unilaterală în presa noastră a războiului din Irak şi a conflictului din Kosovo. Ei mă priveau ca pe un nebun şi nu mi-au mai dat cuvîntul.

În Rusia, din fericire, totul este altfel! Aici oamenii nu au încredere nici în presă, nici în guvernanţi. Ruşii îşi dau prea bine seama că punctul de vedere al ziaristului sau al birocratului este influenţat de mai mulţi factori: de bani, de carieră, de frică… Din această cauză ruşii au încredere doar în ei înşişi.

În aceasta este puterea lor. Uneori îmi pare că America se poate prăbuşi dacă le smulgi americanilor credinţa oarbă că anume ei deţin adevărul absolut! Această credinţă fermă a unui american simplu nu se deosebeşte cu nimic de fanatismul orb al unui terorist musulman.

- Cu alte cuvinte, americanii nu vor să observe să Rusia este o ţară atît de minunată…

- Minunată? (Rîde.) Într-adevăr, în Rusia sînt nişte miliţieni teribili cărora le place să ia mită. Într-adevăr, pe străzi e multă murdărie, multă grosolănie, mulţi beţivi şi cerşetori… Dar ruşii singuri critică această stare de lucruri. Autocritica a devenit o obişnuinţă pentru ei. Şi eu observ nu ceea ce este bun în Rusia, ci ceea ce este rău. M-am gîndit o dată că nu pot scrie tot adevărul despre Cecenia în presa occidentală, spre exemplu că viaţa acolo revine la normal. Aceasta va distruge imaginea mea profesională şi-mi va crea probleme. Cu toate că, cinstit, mi-e totuna…

- Probleme? Aveţi în vedere cenzura?

- Nu există în Occident nici un fel de cenzură. Acolo există lucruri mult mai oribile. Pentru început, trebuie să menţionez că ziariştii occidentali care vin încoace sînt de mîna a doua. Înainte vreme, în Rusia lucrau profesionişti de forţă. Chiar şi 20 de ani în urmă erau ziarişti adevăraţi. Ei purtau blugi, pulovere, aveau convingeri originale şi se străduiau să înţeleagă totul cu propria minte.

Astăzi nu poţi deosebi un ziarist occidental de un funcţionar bancar – adevărate „gulere albe”, carierişti obişnuiţi. Ei visează să fie transferaţi din Rusia în Germania, Franţa… Ei au un singur scop – să vîndă materialul unui redactor care niciodată nu a fost în Rusia. Redactorul a însuşit „adevărul” că Rusia este o ţară totalitară, că Putin este tiran. Pentru a publica un material pozitiv din Moscova redactorul se va consulta în cel mai bun caz cu şefii… Nici un corespondent nu are nevoie de astfel de complicaţii, el mai bine va scrie despre Rusia o porcărie care va trece la bis. Dar aceasta nu este totuşi o cenzură. Redactorul nu se teme de Bush, el nu este presat de stat. În stradă poliţia nu-i va cere actele (în America poliţiştii nu au dreptul s-o facă în comparaţie cu cei de la Moscova). Cu toate acestea fiecare american este bîntuit de mai multă frică decît un rus. Americanii sînt cu mult mai prudenţi ca ruşii.

- De ce?

- O întrebare bună… Este greu de explicat. Poate din cauză că ţara noastră este foarte religioasă. Conform datelor statistice 37 de milioane de americani sînt „evanghelişti”. În esenţă sectari, convinşi că sfîrşitul lumii se apropie. (Printre aceştia, George Bush şi Condoleeza Rice). Nici nu vă imaginaţi cît de tare se tem americanii să facă ceva nelalocul său şi să nimerească direct în iad! Prietenul meu Bob, care a lucrat jurist în Moscova, nu voia să se întoarcă în Statele Unite. El mi-a sunat şi mi-a spus că după ce a lucrat cu ruşii se simte alt om!. El s-a învăţat să comunice normal cu oamenii. Dar cel mai important, s-a învăţat de la ruşi să fie curajos!

- Ei, a exagerat!

- Acelaşi lucru i-am spus şi eu. Dar mai tîrziu am înţeles ce a avut în vedere. Voi vă temeţi de bandiţi, de miliţie, de inspectorii rutieri. Dar la americani frica este şi mai mare. Noi în orice secundă ne temem, în subconştient, să nu facem o greşeală. Ne este frică să ne arătăm slăbiciunile, deoarece ne vom distruge cariera. Bob s-a eliberat de aceasta şi acum este fericit. Frica otrăveşte mult viaţa, crede-mă!

Fetele voastre sînt dure

- Aveţi o atitudine sceptică faţă de conaţionali!

- Rusii au miturile lor – idealizează foarte des străinii. Crede-mă, nu este nimic mai dezgustător la Moscova ca un musafir european – un depravat gras cu chelie. În mod obişnuit aici îşi fac de cap cu sex-turismul nemţii, olandezii şi scandinavii. Ei sînt fericiţi că au plecat de la poliţia lor cît mai departe şi pot să facă nepedepsiţi perversiuni cu prostituatele rusoaice.

În realitate sînt mulţi aventurieri care îşi ies din pepeni din cauza „crizei vîrstei mijlocii”.

Majoritatea lor nu cunosc nici cultura voastră, nici literatura. Ei adeseori se comportă cu ruşii arogant… Ruşii apreciază toată America după acest soi inferior de americani. Este un lucru trist. Aceştia sînt nişte rataţi, nerealizaţi în patria lor. Aceşti americani nu pleacă din ţară din propria dorinţă (aceştia nici nu se trudesc să-şi facă paşaport de străinătate). Ei sînt uşor de recunoscut cînd fac cunoştinţă cu rusoaicele.

- Cum aşa?

- Un exemplu simplu. În Statele Unite, dacă un bărbat invită o domnişoară la restaurant, aceasta îşi va comanda cele mai modeste bucate. În Rusia foarte des doamnele îşi comandă fără pic de modestie un coniac scump sau şampanie. Americanul se forţează şi se gîndeşte: profită de mine, vrea să mă momească şi sînt un prost. Pe de o parte, el pare ridicol. În realitate, există zeci de explicaţii. Spre exemplu, e posibil ca domnişoara să nu se orienteze în meniu, deoarece merge rar la restaurant. Sau vrea să arate că nu este de calitate inferioară… Aici lucrurile nu sînt atît de simple şi de clare ca în America. Cei sosiţi de peste ocean cred că rusoaicele sînt nişte femei frumoase, blonde, cu ochii albaştri, cu caracter îngăduitor…

- Şi nu este aşa?

- (Rîde.) Într-adevăr, fetele aici sînt mai frumoase ca în Statele Unite. Americancele sînt nişte grăsane. Dacă o americană va decide să facă sex oral, obligatoriu ea îţi va da de înţeles că o face dintr-o decizie proprie. Şi acest sex oral devine un fel de act politic… Fetele voastre sînt mai tandre, mai feminine… Şi dacă înţelegi aceasta şi te relaxezi – îţi vine… sfîrşitul.

- Mark, cred că este ceva personal aici…

- Ai dreptate! (Rîde.) Rusoaicele pot fi dure. Mai ales dacă iei totul în serios. Relaţiile cu ele sînt întotdeauna dramatice. Sufăr din cauza aceasta, dar după rusoaice nu-mi imaginez viaţa cu o americană. Probabil, va trebuie să iau cîte-un pumn de viagra în fiecare zi.

Despre spiritul rusesc

- Se crede că ruşii au faţă de străini un fel de complex al vinovăţiei…

- Dostoievski a descris acest fenomen deosebit de bine. Există vinovăţie pentru tot ce se petrece… Probabil aceasta este una din cauzele unicităţii culturii voastre.

Rusia are mare grijă pentru imaginea sa în Occident şi reacţionează foarte bolnăvicios la critică. În America, tuturor le este indiferent. În SUA opinia critică a unui străin nu va fi apreciată, pe nimeni nu interesează aceasta. În cel mai bun caz se vor uita ca la un extraterestru. Americanii pot arăta o anumită curiozitate doar dacă sînt bine lăudaţi…

Voi, ruşii, sînteţi sceptici, pesimişti, vă place să scotociţi prin străfundurile sufletului, dar pe de altă parte sînteţi foarte sensibili şi dacă cineva vă atinge puteţi să explodaţi.

- Probabil, Mark, vă place să scotociţi în sufletul rusesc?

- Am renunţat la asta demult. Mult timp am bătut pasul pe loc. La început încercam să-i înţeleg pe ruşi, apoi am decis că spiritul rus este o invenţie. Apoi am înţeles că există. Este ceva straniu, interesant şi neînţeles.

- Iar naţionalismul care începe să înflorească la noi în Rusia, este la fel, o calitate a spiritului nostru?

- Aici există o anumită logică. Mă irita la începutul anilor ’90 că vă umileaţi în faţa Occidentului. Am auzit un banc polonez despre ruşi: „Ei sînt ori la picioarele tale, ori LA gîtul tău”.

Cred că ruşii, la fel ca şi americanii pe timpul lui Reagan, încep doar acum să simtă mîndrie pentru ţara lor. Cît priveşte naţionalismul rus… Aveţi Mişcarea împotriva migraţiei ilegale. În SUA există zeci de mişcări de acest gen! Crede-mă, acolo sînt rasişti adevăraţi. Printre aceste organizaţii există chiar detaşamente de autoapărare care patrulează regiunile de la hotarele cu Mexicul. Apropo, probabil datorită acestor băieţi Bush a pierdut alegerile parlamentare recente. Extrema dreaptă a considerat că preşedintele are o atitudine prea liberală faţă de imigranţii din America latină…

- Deci, ce trebuie să facă Rusia pentru îmbunătăţirea imaginii?

- Să se gîndească cît mai puţin la asta. Este inutil. În Occident oricum se va crede încă mult timp că în Rusia la putere sînt comuniştii, la magazine sunt cozi, iar pe străzi se plimbă urşii.

Un singur sfat autorităţilor: nu trebuie să faceţi paşi greşiţi, aşa cum s-a întîmplat cu interzicerea comediei „Borat”. Aceasta într-adevăr diminuează substanţial imaginea voastră.

În Occident decizia Moscovei de a interzice filmul nu a fost înţeleasă. Ce este aceasta, Coreea de Nord? Sau poate ruşii nu au simţul umorului? Dacă vorbim serios, pe europeni, şi cu atît mai puţin pe americani, nu-i interesează deloc Cecenia, moartea Politkovskăi. Pentru ei este indiferent dacă în Rusia au fost interzise alegerile guvernatorului sau dacă s-a trecut la sistemul unipartid. Nu le este indiferentă interzicerea filmului „Borat”! Orice casnică ştie: acest comic îşi bate joc de americanii înşişi, dar în SUA filmul nu este interzis…

Cum să fim pe plac Occidentului

- Mark, oare nu putem cumpăra această imagine? Bani în Rusia sînt destui.

- Chiar dacă o să daţi ziariştilor străini mită, aceşti proşti oricum nimic nu vor înţelege. (Rîde). Este o glumă. Trebuie să înţelegem faptul că Occidentul e dezamăgit că Rusia nu a devenit un al doilea stat Iowa. Aşa cum au devenit Cehia şi Polonia. Cehii şi polonezii se supun nouă deplin. Ei iubesc America… Iar voi… Voi cu mentalitatea şi cultura voastră pur şi simplu nu puteţi să vă supuneţi nouă! Acest fapt supără Statele Unite, deoarece cultura americană există datorită faptului că supremaţia sa este recunoscută de alte culturi. Dacă cineva nu vrea să recunoască acest fapt, înseamnă că America are probleme, sau…

- …sau Rusia?

- Desigur. Lasă ruşii să aibă probleme. Această poziţie este mult mai comodă pentru Statele Unite.

- Dvs. unde vă este mai uşor – în America sau în Rusia?

- Aici. Aş fi putut să mă întorc în Statele Unite, dar nu vreau. Am venit aici nu de dragul banilor, cum fac unii. Şi nu de dragul sexului, cum fac alţii. Am venit aici să trăiesc. Iar viaţa aici este interesantă.

Probabil sună straniu, dar în Rusia este mai multă libertate, deoarece ruşii sînt în esenţă anarhişti. Acest lucru nu este întotdeauna bun şi frumos, însă mi se potriveşte.

Cînd am fost ultima oară în California natală, mama mi-a spus cu tristeţe: „Fecioraşule, tot mai mult semeni cu un rus – zîmbeşti puţin, eşti mai dur şi ochii ţi-au devenit foarte trişti”. Recent m-am uitat în oglindă şi mi s-a părut că mama are dreptate.

Traducerea si adaptarea Altermedia Moldova. Toate drepturile pentru prezentul interviu sunt rezervate lui Vladimir Vorsobin si ziarului Komsomolskaya Pravda.