Marius Mioc [blogul lui Marius Mioc] [articolele acestui autor]

“Iliescu apare, măcelul dispare!” scriu Grigore Cartianu şi Florel Manu în ziarul “Adevărul” din 20 noiembrie 2009 (linc), articol făcut, ca de altfel întreaga serie de articole despre revoluţia din 1989 a acestui ziar, pe baza sfaturilor “expertului” Alex Mihai Stoenescu, fost informator al securităţii (linc). Iată ce putem citi în acest articol:

Unul dintre momentele-cheie ale Revoluţiei din decembrie 1989 este scena balconului din Piaţa Palatului. Se întâmpla în jurul orei 17.00. Noua putere îşi schiţase componenţa după ora 16.00, la sediul Ministerului Apărării Naţionale. În frunte cu Ion Iliescu, noua structură de putere îşi făcea apariţia în balconul fostului Comitet Central al Partidului Comunist Român.

Momentul a fost precedat de zgomot de arme, de apeluri isterice la calm şi la linişte. Totul a fost transmis în direct de TVR. O transmisiune care a început cu o imagine întreruptă şi cu un semnal audio foarte prost. Personajul principal al balconului a fost Ion Iliescu. Pentru acesta, cuvântarea către mulţime nu a început deloc bine.

Focurile de armă iau o pauză

Venirea lui Ion Iliescu în sediul fostului CC coincide cu mai multe evenimente care s-au produs simultan. La Târgovişte, soţii Ceauşescu erau predaţi de subofiţerii Paise şi Enache în sediul Miliţiei, pentru a fi preluaţi mai târziu de Armată. La Televiziune, emisia era reluată după aproape o oră de întrerupere dintr-un motiv artificial: „supraîncălzirea aparaturii”. Adevăratul motiv era nevoia de „a se face ordine” în Studioul 4, unde ajunseseră şi personaje nedorite, care periclitau planurile noii puteri. În Piaţa Palatului, care era plină-ochi, începuseră focurile de armă.

De la balcon se auzeau apeluri disperate. Diverse persoane strigau: „Atenţiune, atenţiune! Nu mai trage nimeni! Nu mai trage nimeni! Armata e cu noi! Sunt militarii noştri!”. O altă voce, puţin răguşită, face un nou apel: „Atenţiune, atenţiune! Către cetăţenii din piaţă: deveniţi un grup compact! Îndreptaţi maşinile de pompieri către colţul clădirii din stânga!”.

Era în jurul orei 17.00. Se întunecase, iar Televiziunea plasase în Piaţa Palatului care de reportaj şi reflectoare. Peste zgomotul de arme automate se auzeau scandări: „Armata e cu noi!”, „Libertate! Libertate!”. În staţia de amplificare din piaţă s-a auzit o voce de la balcon: „Se trage de la Sala Palatului, de la ultimul geam!”. Focurile, izolate iniţial, s-au transformat în rafale. Totul era filmat, iar reflectoarele Televiziunii „măturau” faţada Palatului Regal.

„Scena“ rafalelor a durat un sfert de oră, după care împuşcăturile s-au rărit. În balconul CC, agitaţie mare. Transmisiunea în direct avea mici întreruperi şi zgomote deranjante pe sunet. La balcon au apărut Ion Iliescu, generalul Nicolae Militaru, generalul Nicolae [sic!] Guşă, căpitanul Mihai Lupoi, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu şi alte persoane. Miracol:

„împuşcăturile” au încetat ca prin farmec! Cât timp a stat la balcon Ion Iliescu, niciun glonţ nu a lovit balconul şi nici măcar faţada sediului CC al PCR.

Momentul poate fi definit prin formula „Iliescu apare, «măcelul» dispare!”. Un preambul al unei scandări celebre în campania electorală din 1990: „Iliescu apare, soarele răsare!”.

Acţiunea “acoperirea adevărului despre revoluţie printr-un potop de minciuni” la care mă referisem într-un articol de ziar din 1990 republicat pe blogul meu (linc), continuă. Situaţia stă altfel decît o prezintă ziarul “Adevărul”. Focurile nu au luat nici un fel de pauză în momentul în care a apărut Iliescu la CC, fiindcă nici nu începuseră. Momentul începerii focului este la cîtva timp după ce Iliescu îşi isprăvise cuvîntarea din balconul CC. Discursul lui Iliescu din balconul CC nu a fost precedat de zgomot de arme şi apeluri isterice la calm, ci a fost urmat de acestea. Cronologia, care se poate vedea după înregistrările transmise la TVR (dar în 20 de ani oamenii au uitat şi exact pe asta se bizuie falsificatorii istoriei) este: Brateş anunţă întreruperea emisiei sub pretextul fals că aparatele sînt supraîncinse (linc) – la reluarea transmisiei mai sînt cîteva cuvîntări din studioul TVR şi apoi se dă legătura în Piaţa Palatului, probabil nu întîmplător exact cînd vorbeşte Iliescu (linc) – apoi Ştefan Guşă (linc) – iarăşi ia cuvîntul Iliescu (linc) – vorbeşte un necunoscut îngrijorat că victoria ar putea fi ciuntită (linc), discursul necunoscutului fiind o dovadă că stăpînirea mulţimii de către grupul lui Iliescu nu era deloc sigură în acel moment – vorbeşte Virgil Măgheruşan (linc) care propune alte persoane în conducere decît Ion Iliescu, anume Corneliu Mănescu şi Dumitru Mazilu – vorbeşte Dumitru Mazilu (linc) cu blasfemia “ţara noastră n-a fost niciodată comunistă” – întrerupere din studioul TVR pentru ca Teodor Brateş să-l prezinte pe Marin Oană (linc) – continuarea discursului lui Mazilu (linc) cu alte blasfemii de tipul “să se dea la o parte marxism-leninismul” (Mazilu avea atunci ambiţii serioase de a prelua puterea şi avea şi susţinere în mulţime; Iliescu a trebuit să facă o concesie dîndu-i un post de vicepreşedinte) şi abia apoi primele zvonuri că se trage în Piaţa Palatului (linc), deşi nu se vede clar că s-ar fi tras. Urmează apoi iar întrerupere din studioul TVR, Brateş spune că apa e otrăvită (linc), vorbeşte şi Nicu Stăncescu (linc), apoi George Marinescu anunţă că s-au pus bombe în subsolul TVR (linc). Abia mai tîrziu se dă iar legătura în Piaţa Palatului unde se trăgea. Într-adevăr au fost apeluri disperate din balcon ca să nu se mai tragă că “sînt militarii noştri”, dar astea au fost mai tîrziu, după discursul lui Iliescu. În pagina TVR în decembrie 1989 (linc) am prezentat multe din înregistrările emisiunii TVR, dar le-am tăiat pe bucăţele pentru a fi mai lesne discutate. Înregistrarea netăiată a misiunii TVR, unde se poate vedea cronologia corectă, se poate descărca de la lincul ăsta.

Cui foloseşte inversarea cronologiei? Celor care au nevoie de lansarea de piste false, de grenade fumigene pentru ca adevărul să nu mai poată fi desluşit. Adică exact celor care au făcut diversiunea cu teroriştii din decembrie 1989 şi slugilor angajate de aceştia. Slugi care, pentru a ascunde filiaţia diversiunii, mai lansează cîteva mici înţepături, de formă şi inofensive, la adresa stăpînului.

Mai citeşte:
- “Prejudecăţile birocratice ale lui Alex Stoenescu” – comentariu la primul volum al acestuia despre revoluţie – “Istoria loviturilor de stat în România – vol. IV (I)”, Editura Rao Bucureşti, 2004.
- “Securitatea în revoluţia din 1989, după părerea lui Alex Stoenescu” – comentariu la capitolul “Departamentul Securităţii Statului la începutul revoluţiei” din “Istoria loviturilor de stat în România – vol. IV (II)”, Editura Rao Bucureşti, 2005.
- Greşita distincţie a lui Alex Stoenescu: “diversiune” şi “revoltă populară” (I) – prima parte a comentariului la capitolul „Lovitura principală – Bucureşti 21 decembrie 1989” şi la alte referiri despre începutul revoluţiei din „Istoria loviturilor de stat în România” vol. IV (II) de Alex Mihai Stoenescu (Editura Rao 2005).
- Greşita distincţie a lui Alex Stonenescu: “diversiune” şi “revoltă populară” (2) – a 2-a partea a comentariului la capitolul „Lovitura principală – Bucureşti 21 decembrie 1989” şi la alte referiri despre începutul revoluţiei din „Istoria loviturilor de stat în România” vol. IV (II) de Alex Mihai Stoenescu (Editura Rao 2005).
- Căderea lui Ceauşescu, văzută de Alex Stoenescu – Comentariu la partea legată de căderea lui Ceauşescu din „Istoria loviturilor de stat în România” vol. IV (II) de Alex Mihai Stoenescu (Editura Rao 2005).
- Cică Măgureanu a scris o carte cu dezvăluiri supărătoare pentru Iliescu – comentariu la cartea “De la regimul comunist la regimul Iliescu. Virgil Măgureanu în dialog cu Alex Mihai Stoenescu” (Editura Rao 2008).
- Eroul anticomunist Sorin Ovidiu Vîntu – comentariu la un capitol al cărţii “Interviuri despre revoluţie” de Alex Mihai Stoenescu (Editura Rao 2004).