Următoarea „problemă” în războiul împotriva terorii: războiul împotriva saloanelor de coafură. După ce Hamas a preluat conducerea a jumătate din populaţia palestiniană din cauza politicilor israeliene, după ce am încercat să luptăm cu Hamas pe calea armelor şi a asediilor, a distrugerilor şi a crimelor, a arestărilor în masă şi a deportărilor, Forţele de Apărare Israeliene şi serviciul pentru securitate Shin Bet au inventat ceva nou: un război asupra mallurilor, brutăriilor, şcolilor şi orfelinatelor. Mai întâi în Hebron şi acum în Nablus. I.D.F închide saloane de frumuseţe, magazine cu îmbrăcăminte şi clinici şi chiar şi o fermă de lactate, toate sub pretextul că sunt legate de Hamas sau chiria pe care o plătesc este dată unei organizaţii teroriste.

Aceste imagini bizare ale unei închideri ordonate de către generalul de comandă lipite în vitrina unui magazin de cosmetice sau al unui centru de fizioterapie sau ale unui ordin de confiscare lipit pe un cuptor de pâine arată că ocuparea israeliană a înnebunit. Acum câteva luni am vizitat instituţiile de caritate şi centrele comerciale pe care I.D.F a început să le închidă în Hebron; am văzut scene absurde de-a dreptul revoltătoare. O şcoală modernă, intenţionată pentru 1.200 de studenţi, stă închisă din ordinele GOC-ului şi o librărie pentru tineret este pe punctul de a fi închisă.

Aşa demonstrează ocuparea, încă odată, că nu există loc în viaţa palestinienilor în care să nu ajungă şi că nu are limite: o armată care închide o şcoală, o librărie, o brutărie şi un internat; soldaţi care fac o razie într-o staţie de televiziune licenţiată confiscând echipamentul şi ameninţând cu închiderea aşa cum s-a întamplat recent la staţia de televiziune Afaq din Nablus.

În Israel nu s-a auzit nici o voce care să protesteze, bineînţeles, împotriva închiderii şcolii ori a staţiei de televiziune. Conform firului israelian de gânduri, dacă închidem o brutărie care face covrigi pentru orfani, puterea Hamasului va slăbi; dacă din internat aruncăm în stradă sute de copii nevoiaşi, Israel poate va arăta înţelegere faţă de ei şi de rudele lor; dacă închidem un mall aglomerat atunci patronii şi clienţii furioşi vor deveni suporteri ai Fatah.

Ocupaţia israeliană nu a mai fost văzută de foarte mult timp într-o lumină atât de ridicolă şi de inumană ca în aceste operaţiuni de închidere şi confiscare ordonate de către comandamentul central GOC, Gadi Shamni, generalul cepelor şi al usturoiului dacă e să judecăm după produsele confiscate de către soldaţii săi din magaziile cu mâncare din Hebron. Ilegal, în mod sigur imoral, dar nu mai puţin ignorat, aceste operaţiuni transmit un mesaj clar: ocupaţia a pierdut toate inhibiţiile morale şi orice urmă de înţelepciune. Cât de jalnică este o armată care goleşte depozitele de alimente şi îmbrăcăminte pentru nevoiaşi, cât de ridicol că GOC semnează ordine pentru a închide saloane de coafură, cât de patetic este un raid militar în brutării şi cât de crudă este o ocupaţie care închide clinici sub orice pretext.

Hamas a umplut golul creat în Cisiordania şi Gaza. Ca orice mişcare religioasă, a izvorat din ţărâna suferinţei şi a sărăciei. Acum Israel vine şi zice să facem şi mai mare sărăcia şi suferinţa. De ce? Ca să luptăm cu Hamas. Nu este nimic mai absurd. Zeci de mii de copii săraci din Cisiordania nu au spre cine să se îndrepte înafară de organizaţiile islamice de caritate pe care Israel le suspectează de a fi în legatură cu Hamas, deşi multe au fost înfiinţate cu mult timp înainte ca organizaţia să ia naştere. Israel a încetat să mai aibă grijă de bunăstarea populaţiei de sub ocupaţie deşi este obligaţia ei sub legea internaţională iar Autoritatea Palestiniană, de asemenea, nu arată un interes special pentru nevoile economice sau sociale. Fatah întotdeauna a alocat mai multe resurse pentru baze militare, arme şi maşini oficiale decât pentru orfelinate, paturi pentru spitale şi aparate pentru dializă.

Acesta este golul pe care îl umple Mişcarea Islamică oferind un impresionant nivel de servicii. Orfelinatul pe care l-am vizitat în Hebron este unul din cele mai frumoase şi mai bine îngrijite din câte am văzut. Este nevoie de puţină cruzime pentru a-l ameninţa cu închiderea, de puţină îndrăzneală ca să susţii că realizând acest lucru serveşte cauzei războiului împotriva terorii şi de puţină stupiditate ca să gândeşti că o asemenea măsură va ajuta. Închiderea magazinelor şi a mallurilor nu va avea altă consecinţă decât altă lovitură dată economiei palestiniene, care şi aşa se zbate să se menţină în condiţiile de carantină. Oare Israel nu a învăţat nimic din asediul eşuat asupra Gazei?

Oricine vizitează instituţiile de caritate va vedea că nu toţi banii care curg spre aceste organizaţii sunt însemnaţi pentru cumpărarea de explozibil şi centuri explozive. Rezidenţii din Cisiordania nu pot fi în acelaşi timp închişi, împiedicaţi să-şi câştige existenţa şi să nu li se ofere asistenţă socială în timp ce noi lovim în cei care încearcă să facă acest lucru indiferent de motivele lor. Dacă Israel vrea să se lupte cu asociaţiile caritabile trebuie măcar să ofere servicii alternative. Pe cheltuiala cui luptăm noi împotriva terorii? Al văduvelor? Al orfanilor? Este ruşinos.

13 iulie 2008
Haaretz