Interviu cu Domnul Adrian Sturdza, Director Sectia Românã: “The Epoch Times”

Motto: “România este una dintre tãrile NATO aflate la confluenta zonelor de influentã ruseascã, musulmanã si vesticã. Credem cã si pentru români este important sã stie ce le rezervã viitorul si sã-si facã alegerile constient”. – Adrian Sturdza

Gabriel Gherasim: Domnule Adrian Sturdza, dati-ne vã rog câteva date biografice despre dvs.

Adrian Sturdza: M-am nãscut în 1968 la Bucuresti. În 1992 am absolvit Facultatea de Electronicã si Telecomunicatii a Institutului Politehnic. Deceptionat de turnura impusã României dupã 1990, am plecat – ca multi altii – din tarã. În cazul meu, acest eveniment s-a petrecut în 1996. Dupã 2 ani de sedere prin Austria, am ajuns în Toronto (Canada) – unde m-am stabilit din 1998. Sunt analist programator la o firmã de studii de piatã din Toronto. De aproape un an conduc sectiunea în limba românã a ziarului “The Epoch Times”.

G.G.: Ce este “Epoch Times” (Timpuri Epocale) si de ce este aceastã publicatie importantã pentru români?

A.S.: “Epoch Times” este o companie de media privatã apãrutã în SUA, initial ca ziar de limbã chinezã, mai apoi cu editii în multe limbi, printre care si româna. Ziarul este nãscut din nevoia unor stiri reale despre una dintre cele mai mari puteri ale timpului nostru – China. Dupã cum probabil se stie, singurele stiri despre China sunt cele transmise de agentia chinezã de stiri – celebra China Nouã (Xinhua). Dar Xinhua nu este nimic altceva decât unealta de propagandã a Partidului Comunist Chinez – fatã de care este total aservitã. Astfel cã stirile transmise nu reflectã realitatea. Dupã 2000, a devenit important ca lumea sã stie ce se întâmplã exact acolo, care sunt tendintele si care sunt problemele. Mãcar pentru a sti viitorul investitiilor fãcute, dacã nu din motive mai altruiste. Un exemplu în acest sens a fost epidemia de SARS din 2003. Datoritã iresponsabilitãtii regimului comunist care a ascuns adevãrul, lumea nu a auzit de SARS decât foarte târziu. Acest fapt putea produce probleme mari tãrilor care fac comert cu China, care o puteau pãti serios.

Începuturile au fost modeste – ziarul apãrând numai în limba chinezã în câteva orase din SUA. Dar poate din cauza caracterului sãu independent, poate din cauzã cã serveste o nevoie realã, a devenit relativ rapid cel mai mare ziar de limba chinezã (în afara celor din Taiwan, Hong Kong si China continentalã), dezvoltând apoi editii în peste 14 limbi. Vorbim despre drepturile omului, despre alegerile proaste pe care omenirea le-a fãcut si care ne afecteazã vietile, despre lucruri pe care le considerãm relevante.

Despre importanta acestei publicatii pentru cititorul român: Un subiect important pe care “Epoch Times” vrea sã îl aducã în atentia publicului este noua situatie geopoliticã de dupã 9/11. În conditiile în care SUA sunt asaltate de probleme de tot felul si prinse în conflicte care se cronicizeazã, este interesantã influenta tot mai mare si mai maleficã a regimului comunist de la Beijing, care pare sã cuprindã o bucatã din Africa, Orientul Mijlociu (cazul Iranului este cel mai notabil) si chiar Rusia. România este una dintre tãrile NATO aflate la confluenta zonelor de influentã ruseascã, musulmanã si vesticã. Credem cã si pentru români este important sã stie ce le rezervã viitorul si sã-si facã alegerile constient.

G.G.: În ce mãsurã credeti cã, comunismul a vãtãmat poporul român?

A.S.: Acesta este un subiect foarte amplu. Crimele comunismului sunt multe, imense si extrem de putin studiate/cunoscute. Comunismul, asa cum a fost declarat în Manifestul Comunist, îsi propunea înlãturarea violentã a orânduirii sociale si inventarea unei societãti noi, bazatã pe principii cel putin ciudate, în mod sigur ne-naturale, care promitea fericirea. Mã rog, fericirea n-au fost în stare s-o aducã nimãnui, dar într-un oarecare mãsurã s-au tinut de cuvânt – au ucis din plin. Bineînteles cã toatã ideea în sine este o aberatie bolnãvicioasã, nu poti crea fericire bazându-te pe violentã si crime. Dupã cum nu poti construi o economie dacã te bazezi pe non-valoare. Asa cã se poate spune cã aceastã maladie numitã comunism era moartã din fasã. Personal cred cã cel mai mare pãcat al comunismului este faptul cã a distrus fibra moralã a oamenilor. Acest lucru mi se pare mai odios chiar decât crimele sistematice pe care le-a comis. Efectele acestui fenomen se fac simtite si acum.

G.G.: De ce credeti cã este importantã cunoasterea atrocitãtilor comuniste pentru poporul român?

A.S.: România este o tarã fãrã eroi. Nu vreau sã spun aici cã eroii nu au existat. Dimpotrivã, numãrul lor este impresionant si sacrificiile lor coplesitoare – Elisabeta Rizea, Corneliu Coposu, Gavrilã Ogoranu si multi, multi altii, al cãror sânge a sfintit pãmântul românesc. Dar acesti oameni si faptele lor nu sunt cunoscute. Pentru publicul larg, ei sunt cvasi-nonexistenti. Acest lucru nu este întâmplãtor, ci este un plan sistematic care are strânsã legãturã cu comunismul românesc. România este o tarã fãrã eroi, iar un popor fãrã eroi, fãrã idealuri, este usor de manipulat si lesne de înrobit, simplu de pãcãlit si cu un viitor incert. As spune cã este un popor sortit pieirii. Ca sã nu mai vorbim de faptul cã greselile respective se pot repeta, dacã nu sunt popularizate si studiate.

Guvernul de la Bucuresti ar trebui sã încerce sã aducã un viitor bun românilor. Viitor mai bun – nu pâine si circ. Sprijinul acordat în România celor care s-au opus ciumei rosii este aproape inexistent si acum – lucru uimitor la prima vedere.

G.G.: Cum explicati justificarea crimelor comuniste de cãtre comunistii si “democratii” din Europa de Vest si din America?

A.S.: În general existã o parte a intelectualitãtii care pare sã punã încã mare pret pe teoretizãrile lui Marx, chiar si în prezent. Multi intelectuali sunt neplãcut impresionati de realitãtile sistemului capitalist si viseazã sã-l înlocuiascã cu ceva care aparent sunã bine. Este bineînteles un exercitiu de futilitate, istoria a arãtat cã doctrina comunistã genereazã dictaturi groaznice, de fiecare datã când este aplicatã. Cât despre justificarea crimelor comise de comunisti: sã nu uitãm cã prin anii 50-60 la Paris erai ostracizat dacã dãdeai semne cã nu esti de acord cu viziunea lui Stalin. Existã încã multi care au studiat în scoli doctrina comunistã ca alternativã la sistemul capitalist. Poate cã acesta este un factor. Omenirea rãmâne deseori sub influenta unor idei vechi, chiar dacã sunt proaste. În plus, atât Europa de Vest cât si o parte a intelectualitãtii americane sunt nepãsãtoare la atrocitãtile comise de comunisti. Par cã acestea nu îi privesc direct, sunt lucruri care s-au întâmplat în Europa de Est sau Asia etc.

G.G.: Corporatiile americane fac mult comert cu dictatorii comunisti din China. Puteti sã dati câteva exemple concrete în acest sens? În ce mãsurã credeti cã acest lucru face rãu sau bine populatiei chineze sub jugul comunist?

A.S.: As putea da multe exemple de firme americane care fac afaceri cu comunistii de la Beijing. Unele sunt cunoscute, altele mai putin. Însã as vrea sã notez aici cã nu numai America face asa ceva, ci mai toti cei care pun profiturile înaintea constiintei. As aminti cazul lui Rupert Murdoch, care controleazã o parte imensã a presei mondiale în acest moment si care în 2001 a deschis o retea de sateliti de comunicatie în China, în conditiile în care presa chinezã este total controlatã (www.spacedaily.com/news/murdoch-01b.html); apoi cazul firmei Volkswagen China, care a dat afarã angajati care practicau Falun Gong la presiunea regimului comunist etc. etc. Ar fi si cazuri mai cunoscute – cel al firmei Yahoo, care a ajutat regimul comunist sã prindã un dizident chinez, si al companiei Google, care cenzureazã paginile de internet din China. Exemplele sunt multe si trebuie mentionat cã nu toate aceste firme comit greseli constient. Unele sunt obligate sã subcontracteze servicii sau produse folosind diverse companii chinezesti conduse de oficiali comunisti, dar pot sã nu fie constiente cã produsele lor sunt produse în lagãre de muncã, de exemplu. Un lucru trebuie sã ne fie cert tuturor: atunci când cumpãrãm produse chinezesti – de la bete de mâncare, la ursuleti de plus pentru copii si DVD-uri – este foarte posibil ca ele sã fie asamblate de oameni torturati în lagãrele de muncã din China. Guvernele au emis la un moment dat ipoteza cã dialogul si comertul cu China va avea ca efect democratizarea regimului de la Beijing. Ipoteza s-a dovedit total falsã, nu a fãcut decât sã strângã profituri fabuloase în mâinile potentatilor comunisti si a celor care fac afaceri cu ei.

G.G.: Detailati ce este “traficul cu organe” cu pacientii din Vest si SUA care beneficiazã de vânzarea de organe din China comunistã. Guvernul chinez spune cã sunt “criminali” cei de la care se recolteazã aceste organe. Cine sunt de fapt “criminalii” si care este pretul pe care-l plãtesc pentru acest comert?

A.S.: Traficul cu organe în China este într-adevãr una dintre povestile cele mai macabre ale istoriei moderne. Este probabil cunoscut faptul cã regimul comunist chinez permite extragerea organelor de la detinuti de drept comun dupã ce li se aplicã pedeapsa capitalã. Mã rog, regimul de la Beijing sustine cã acest lucru se face numai cu consimtãmântul detinutilor. Dar în conditiile extrem de brutale din penitenciarele chineze, cine a putut verifica acest lucru vreodatã? Apoi, prin 90 au apãrut diverse mãrturii despre faptul cã uneori extractiile erau fãcute înainte de executie, în autobuze special construite. Aceste lucruri sunt mai mult sau mai putin cunoscute. Însã industria de recoltare fortatã, pe viu, de organe, pusã la cale în ultimii ani de regimul comunist chinez, este o obscenitate mult mai mare. Conform unei investigatii a ziarului “Epoch Times”, în China, în prezent, existã zeci de centre de transplanturi care lucreazã cu organe care nu provin din bãnci normale de organe extrase de la donori care au fost accidentati etc.

Sursa organelor sunt oameni vii – detinuti – pãstrati special în acest scop, cu analizele fãcute la zi etc. Acesti oameni sunt tinuti de regimul comunist precum porcii în ferme, în conditii speciale, pânã când existã o cerere de transplant de organe. Apoi autoritãtile cautã un detinut compatibil cu clientul care cere organul. Odatã gãsit, detinutul respectiv este hãcuit, organele îi sunt extrase si trimise la “client”. “Resturile” ajung în bãnci normale de organe, iar “carcasa”, uneori încã vie, este crematã în secret. În martie 2006, ziarul “Epoch Times” a luat interviu unui spion chinez care a cerut azil politic în Vest. Acest spion, care fusese ziarist, a mãrturisit cã a dat peste un astfel de centru de transplanturi la Sujiatun – unde în subteran, în timpul celui de-al doilea rãzboi mondial, a fost construitã o vastã retea de comunicatii subterane în care erau detinuti mii de practicanti Falun Gong. Informatiile ni s-au pãrut absolut incredibile, dar la scurt timp un alt martor, sotia unui chirurg care extrãgea cornee în astfel de spitale, a confirmat independent acuzatiile. Acesta a fost momentul în care “Epoch Times” a început sã ia în serios mãrturiile celor doi.

Ancheta noastrã a dezvãluit o serie de astfel de spitale pe lângã care se desfãsoarã acest trafic cu organe. În luna iulie a acestui an, investigatiile noastre au fost confirmate de cãtre un raport independent condus de David Kilgour (un membru în Parlamentul canadian, fost procuror) si David Matas (un avocat de drepturile omului). Cei doi au confirmat printre altele cã în cel putin 40 de mii de cazuri de transplanturi, guvernul de la Beijing nu a putut indica sursa organelor. Mai mult, ei au sunat diverse centre regionale de transplanturi din China si au spus cã vor pur si simplu organe de la oameni vii, practicanti Falun Gong. Oricât de incredibil ar pãrea, acestea le-au fost oferite contra cost de cãtre oficiali chinezi. Victimele acestui comert infam sunt practicantii Falun Gong.

Falun Gong este o miscare spiritualã benignã care pune mare accent pe virtuti si recomandã adevãrul, bunãtatea si toleranta. Falun Gong, desi total neimplicat politic, a intrat în vizorul conducerii Partidului Comunist Chinez în 1999 datoritã popularitãtii imense pe care a câstigat-o în anii 90 în China. În 1999, Jiang Zemin, pe atunci la conducerea regimului de la Beijing, a început o campanie de eradicare a celor care practicã Falun Gong si de înfierare a doctrinei Falun Gong, campanie care se desfãsoarã si astãzi.

G.G.: Cum explicati acceptarea concernelor de internet Google s.a. de a crea o formã “cenzuratã” pentru chinezi, ca sã fie primite pe piata chinezeascã? În ce mãsurã interesele corporatiste si comuniste gãsesc teluri comune pentru folosirea maselor?

A.S.: Motivele sunt clare: banii. Firmele respective vor o parte din piata chinezã, sau umblã dupã scãderea pretului de cost si fac “outsourcing” (delegare a fortei de muncã) în China etc. Nimãnui nu-i place sã facã afaceri cu criminali. Dar multi o fac pentru cã sunt tentati de banii respectivi. Iar sumele sunt enorme. Însã eu cred cã problema trebuie abordatã ceva mai global. Tendinta de “outsourcing” prezentã în economiile dezvoltate are la bazã presiunea exercitatã de actionari asupra conducerii firmelor, de a obtine profituri cât mai mari. Firmele sunt pânã la urmã conduse de oameni plãtiti sã raporteze cresteri cât mai mari, mãcar pe hârtie. În mod natural, cu timpul, morala si echitatea sunt lãsate deoparte. Astfel cã apar scandaluri de gen Enron, cârdãsii cu sisteme comuniste etc. Asemenea fenomene sunt în mod cert dãunãtoare pentru societãtile respective. De exemplu, multi dintre industriasii americani au remarcat deja efectul de bumerang pe care îl are “outsourcingul” si comertul exagerat cu produse chinezesti.

Cât despre folosirea maselor de cãtre sistemele comuniste si unele companii vestice: comunismul a considerat mereu oamenii ca pe niste obiecte care îl ajutau sã-si atingã scopurile si nimic mai mult. În societatea vesticã se face de asemenea simtitã existenta unui asemenea mod extrem de a percepe oamenii, adicã ca pe niste obiecte menite sã consume – si prin urmare sã aducã profituri. Când se ajunge la astfel de puncte de vedere, colaborarea dintre comunisti si vestici devine foarte usoarã. Aceste moduri de abordare sunt bineînteles fenomene care apar atunci când societatea dã semne serioase de boalã si de lipsã de întelegere globalã a fenomenelor. Problema fundamentalã aici cred cã este cãutarea profitului cu orice pret. Pentru rectificarea acestui fenomen cred cã trebuie fãcute campanii de educare a publicului. Oamenii trebuie sã afle ce consecinte au alegerile pe care le fac. Omenirea trebuie pusã la curent cu nedreptãtile care se petrec: genocidul împotriva practicantilor Falun Gong, cu exterminarea tibetanilor si a crestinilor catolici din China. Americanilor trebuie sã li se spunã cã dolarii ajunsi în mâini chinezesti sprijinã oameni de genul presedintelui iranian, al celui nord-coreean si patroneazã masacre de genul celor de la Darfur. Se întorc practic împotriva americanilor.

As mai vrea sã adaug cã China este o tarã cu o putere economicã imensã, atât din cauza populatiei extrem de numeroase cât si din cauza sãrãciei în care se zbat foarte multi chinezi. Multi oameni de afaceri încearcã sã facã afaceri acolo, iar toti, fãrã exceptie, dau la intrare de dragonul rosu care controleazã momentan societatea respectivã si impune regulile jocului. O vorbã româneascã spune cã dacã intri în cocinã, te mãnâncã porcul. Comunismul s-a bazat pe tot ce e mai josnic în fiinta umanã: fricã, trãdare, necinste, lãcomie etc., etc. Beijingul apeleazã la aceleasi non-valori umane. Drept urmare, vedem o serie de companii care închid ochii la abuzurile si crimele comise de guvernul de la Beijing, sperând ca opinia publicã sã nu afle de ele. Dar nu cred cã existã oameni (în vest) care justificã ororile comunistilor. Ci doar le acoperã, fãcându-se astfel pãrtasi la ele. Suntem toti legati instrinsec. Nedreptãtile care se întâmplã oriunde pe glob ne vor afecta mai devreme sau mai târziu. Dar putine ziare vorbesc despre aceste legãturi si prezintã lucrurile asa cum sunt de fapt.

G.G.: Celãlalt stat românesc, Moldova, are guvern comunist care insistã sã ne reboteze limba si sã readucã “istoria” stalinistã în scolile de peste Prut. De ce ar trebui sã dea importantã acestui lucru românii din România si exil?

A.S.: Mã rog, dacã românii nu-si apãrã neamul, nu vãd de ce ar face-o altcineva vreodatã. Rusia a cãutat mereu sã tinã România sub control. Iar regimul instaurat dupã Revolutie a reusit pe deplin în acest sens. Diversiunile din Moldova aratã exact pretul pe care Moscova îl pune pe oameni, pe popoare.

G.G.: Trebuie un proces al comunismului? Dacã da, de ce?

A.S.: Cred cã un proces al comunismului este absolut necesar. Motivele sunt multe. Unul, cel mai evident – crimele comise de partidele comuniste sunt extrem de numeroase. Vorbim aici de sute de milioane de victime. Un alt motiv ar fi cã dacã nu sunt analizate cauzele care au determinat aparitia comunismului, dacã nu sunt reevaluate greselile care au fost comise, aceastã atrocitate se poate repeta oricând. Normal, atunci când vorbim despre un proces al comunismului nu ne referim la aducerea în fata Justitiei a tuturor membrilor de Partid. Nu intentionãm sã vânãm vrãjitoare, ci sã punem la zid fenomenul în sine.

G.G.: Cum puteti fi contactat de cititorii nostri?

A.S.: Oricine este interesat mã poate contacta trimitând un email cãtre Epoch Times România, de pe pagina
www.epochtimes-romania.com/contact.php.

G.G.: Vã multumesc pentru interviu!

A.S.: Si eu la rândul meu pentru atentie!

(Interviu consemnat de Gabriel Teodor Gherasim, New York)