Marius Mioc [alte articole ale acestui autor]

Actualizare: Blogul a fost restabilit. Vezi explicaţiile şi cîteva cuvinte despre Ovidiu Bran / Ovidiu Jur / Anton Berbecea / Maldini.

Domnul A. Berbecea (e-mail aberbecea@yahoo.com) care locuieşte la Budapesta şi foloseşte pe internet pseudomimul Ovidiu Jur sau Ovidiu Bran se laudă că a izbutit să determine saitul WordPress să suspende blogul lui Marius Mioc, blog consacrat revoluţiei din 1989 şi cunoscut şi unora dintre cititorii Altermediei. Pe memoria cache a google mai puteţi încă vedea blogul suspendat, probabil nu pentru mult timp.

Nemulţumit de orientarea politică a blogului meu şi de felul cum respectivul blog prezintă revoluţia din decembrie 1989 (fapt de altfel vizibil din comentariile făcute pe blogul acum suspendat), Ovidiu Jur a pus la cale cenzurarea blogului, cerînd administraţiei WordPress să-l suspende, ceea ce a şi obţinut de 2 ori în numai o zi. Cu făţărnicie, Ovidiu Jur scrie acum “Marius Mioc, sincer te consideram cel mai bun prieten”, profitînd de faptul că blogul meu fiind suspendat, nimeni nu mai poate să vadă comentariile sale în care-mi aducea diferite insulte, pe care însă nu le-am cenzurat, fiindcă sînt adeptul dialogului necenzurat.

Eu n-am dorit niciodată prietenia lui Ovidiu Jur, pur şi simplu mi-am exprimat părerile despre probleme legate de politică şi istorie, şi am lăsat pe blogul meu şi pe alţii să-şi exprime părerile, inclusiv cînd erau vehement contrare părerilor mele.

Trebuie să spun că de la WordPress n-am primit nimic oficial despre motivaţia suspendării, deşi am cerut lucrul ăsta. La prima suspendare am scris un mesaj de protest, iar blogul a fost restabilit, fără nici un comentariu. După cîteva ore am avut surpriza să-mi văd blogul iarăşi suspendat. Probabil Ovidiu Jur a făcut o nouă reclamaţie cu acelaşi subiect, care a nimerit la un funcţionar al WordPress care nu ştia de prima suspendare, care probabil nici nu ştie româneşte, şi care a suspendat blogul din nou. În lipsa unei informări oficiale de la WordPress cu privire la motivele suspendării trebuie să mă bizui pe ameninţările publice făcute chiar pe blogul meu de Ovidiu Jur, că-mi va cere suspendarea, şi pe ceea ce el însuşi scrie pe blogul său. WordPressul este o platformă gratuită de bloghing folosită de milioane de blogări din întreaga lume.

Ovidiu Jur pretinde că 3 au fost motivele suspendării: că aş fi publicat o fotografie care încălca drepturile de autor, că i-aş fi făcut publică adresa de e-mail şi că i-am publicat IP-ul. Regret că cititorii nu mai pot vedea discuţiile care au fost pe blogul meu ca să înţeleagă cum au evoluat lucrurile. Cei care mi-au vizitat blogul în ultimele zile ştiu însă cum a stat treaba.

Am publicat iniţial un articol în care am pus o fotografie din 1982 a generalului Stănculescu, indicînd, din primul moment, sursa fotografiei, adică saitul de unde am luat-o. Am primit apoi un mesaj prin care Ovidiu Jur îmi cerea să-l indic pe el ca sursă a fotografiei sau s-o şterg de pe blog. I-am cerut să-mi dea o dovadă că el e proprietarul, n-a făcut-o dar m-a ameninţat că va cere ştergerea blogului meu. Din discuţiile ulterioare a reieşit foarte clar că proprietarul fotografiei este agenţia de presă Agerpres. Ovidiu Jur pretindea că a plătit la Agerpres pentru fotografie (fără să dovedească cu nimic pretenţia), dar asta înseamnă cel mult un drept de folosinţă. Există o mulţime de alte saituri care au folosit aceeaşi fotografie. Am scris către Agerpres cerîndu-le acceptul să le folosesc fotografia. Mă gîndeam că dacă e nevoie le voi plăti nişte bani, dacă o să ceară prea mult voi şterge fotografia de pe blog. Dar o şterg la cererea proprietarului legitim – Agerpres -, nu la cererea lui Ovidiu Jur. Pretenţia lui Ovidiu Jur de a-l trece pe el ca sursă a fotografiei mi s-a părut neruşinată şi de aceea n-am acceptat-o.

Enervat de ameninţările cu ştergerea blogului meu, la care am muncit de 8 luni de zile cu postări aproape zilnice, şi care a ajuns să îşi aibe un public fidel (vezi şi afirmaţia lui Ovidiu că într-o oră de la publicarea adresei sale de e-mail a primit peste 200 de invitaţii pe messenger), am creat pe blog un articol separat legat de aceste ameninţări, în care am arătat netemeinicia acestora şi am dat într-adevăr adresa de e-mail şi IP-ul celui care a făcut ameninţările. IP-ul l-am şters după vreo 3 minute, m-am gîndit că nu e necesar, iar e-mailul l-am lăsat. Nu există nici o lege care să interzică dezvăluirea adresei de e-mail a unei persoane, nici termenii de utilizare ai WordPress nu prevăd aşa ceva. Nici pentru dezvăluirea IP-ului nu există vreo interdicţie, dar oricum la momentul suspendării blogului IP-ul nu mai era publicat. Singurul motiv de suspendare este deci pretinsa violare a dreptului de autor. Problema e că Ovidiu Jur, care m-a reclamat pentru încălcarea dreptului de autor la acea fotografie, nu deţine drepturile de autor pentru acea fotografie! Agerpresul – care a fost contactat de mine în această problemă – nu mi-a făcut nici un reproş şi nu s-a arătat cu nimic deranjat de faptul că le-am folosit fotografia.

Dovada faptului că problema aceasta cu drepturile de autor este doar un pretext, iar substratul acţiunii este unul politic, îl constituie reacţia lui Ovidiu Jur după prima suspendare a blogului. S-a grăbit să se laude cu asta pe blogul lui Ion Iliescu (vezi comentariul din 2 aprilie ora 11:23), blogul lui Adrian Năstase (vezi comentariul din 2 aprilie ora 1:30 pm), blogul deputatei Oana Niculescu Mizil (vezi primul comentariu), blogul Elenei Udrea (vezi comentariul din 2 aprilie ora 2:26 pm; dar şi comentariul din 3 aprilie ora 1:26 am, după a 2-a suspendare a blogului), blogul candidatei PSD la europarlamentare Corina Creţu (comentariu 2 aprilie ora 10:51 pm, după a 2-a suspendare). Nici una din personalităţile indicate nu au pomenit vreodată public (din cîte ştiu) despre “blogul lui Marius Mioc”. De unde atunci convingerea lui Ovidiu Jur că le-ar interesa situaţia acestui blog? De ce s-a lăudat acolo (complet offtopic) că i-a dat în cap lui Marius Mioc? Aşteaptă cumva vreo recompensă?

Precizez că în blogul meu a fost amplu analizată activitatea lui Ion Iliescu din decembrie 1989 (inclusiv cu înregistrări video), s-a amintit o dată despre Paul Niculescu Mizil, bunicul deputatei Oana Niculescu Mizil, iar activitatea lui Adrian Năstase, Corina Creţu sau Elena Udrea nu a fost subiect de analiză.

Deci, dragi cititori, reţineţi un lucru: dacă aveţi blog pe WordPress şi scrieţi ceva deranjant, oricînd blogul vă poate fi suspendat la o simplă reclamaţie a celui deranjat. Munca dv. de luni sau ani de zile se poate şterge într-o clipită. Oricine poate trimite de pe o adresă anonimă de e-mail o reclamaţie pe vreun motiv politic corect, cum ar fi “încălcarea drepturilor de autor”. N-are nici o importanţă că cel care reclamă n-are nici o legătură cu dreptul de autor pretins încălcat, într-o instanţă judecătorească o eventuală plîngere i-ar fi respinsă scurt pentru lipsa calităţii procesuale. Puteţi să fiţi de fapt 100% în regulă cu drepturile de autor, pe WordPress sînt un milion de bloguri şi administraţia nu vrea să aibe bătăi de cap cu posibile ilegalităţi. De fapt, administraţia WordPress nici nu vorbeşte româneşte, ei au bloguri în 100 de limbi, cine credeţi că stă să verifice eventualele contracte pe care le aveţi sau explicaţiile care sînt prezente chiar pe blog, în limba română?

Apoi, faceţi ca mine: scrieţi la WordPress (în engleză), argumentaţi. Izbutiţi să convingeţi că suspendarea blogului a fost un abuz. Blogul vă este repus în funcţie, dar după cîteva ore vi se face o nouă reclamaţie cu exact acelaşi conţinut. Reclamaţia ajunge la altcineva, din uriaşul conglomerat numit WordPress, care nu mai ştie ce argumente aţi adus, şi iar vă şterge blogul. Joaca poate continua la nesfîrşit.

Fac precizarea că între prima suspendare a blogului şi a 2-a, singurele schimbări apărute au fost introducerea unor fraze în care am arătat că acest Ovidiu Jur mi-a suspendat blogul dar acum blogul a fost restabilit. Cînd mi-a restabilit blogul, WordPress nu mi-a comunicat nici o pretenţie (de tip: îţi restabilim blogul dar şterge adresa de e-mail pe care ai pus-o sau şterge fotografia cutare). Eu n-am nici o problemă să dau socoteală în faţa unei instanţe de judecată pentru tot ce am pus pe blogul meu, dar WordPressul nu e instanţă de judecată şi nu oferă drept la apărare. Nici măcar nu mi s-a comunicat conţinutul reclamaţiei făcute contra blogului meu.

Aceasta e o problemă personală, dar cred că are relevanţă mai generală pentru problema libertăţii de expresie pe internet, şi a primejdiilor folosirii unor platforme globale cum este WordPress. De asemenea, asupra folosirii pretextului drepturilor de autor pentru a lovi în libertatea de expresie. Totodată, cititorii interesaţi pot învăţa de aici cum să scape de vreun blog care nu le este pe plac.

Voi încerca să-mi restabilesc blogul, dar n-am nici o siguranţă că, şi dacă izbutesc, după doar cîteva ore nu se va depune o reclamaţie nouă legată de acesta, chiar dacă n-au apărut nici un fel de elemente noi. Fiind vorba în blog despre împrejurările morţii a peste 1000 de români în decembrie 1989 sînt conştient că deranjez, mai ales că am dat înregistrări video şi audio, nu doar pălăvrăgeli despre acest subiect. Doresc însă ca activitatea acestui A. Berbecea / Ovidiu Jur să fie cunoscută şi apreciată la justa ei valoare de cît mai multă lume (îi puteţi scrie direct mesajele de aprobare şi admiraţie la aberbecea@yahoo.com). Dacă se promovează cenzura pe internet, măcar să fie cunoscute persoanele concrete care o promovează. În cazul particular a lui Ovidiu Jur, acesta se laudă cu faptele sale, deci îmi poate mulţumi că le popularizez.

Ovidiu Jur mai este şi deţinătorul blogurilor Nicolae Ceauşescu, Victor Stănculescu şi altele nepolitice (cu femei goale). Îi place să comenteze pe blogurile mai multor politicieni şi ziarişti, pe care de obicei îi linguşeşte.

Precizări suplimentare: Într-un fel, blogul meu şi unele din blogurile lui Ovidiu Jur sînt la concurenţă, ocupîndu-se de aceeaşi tematică – revoluţia din 1989, dar de pe poziţii diferite. De pildă, Ovidiu Jur susţine că generalul Stănculescu e un erou naţional care trebuie scos din puşcărie, şi a făcut şi un blog special cu numele Victor Stănculescu, eu am susţinut că generalul Stănculescu e vinovat de crime în 1989 şi merită să stea în puşcărie, cum a hotărît Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Incapabil să-şi argumenteze ideile, Ovidiu Jur a ales calea reducerii la tăcere a celui care are opinii contrare.
Şi apropo de problema drepturilor de autor, cine a urmărit blogurile lui Ovidiu Jur a văzut că deseori acesta reproduce articole din diferite ziare, cum ar fi “Libertatea”, Jurnalul Naţional, de pe diferite alte bloguri (inclusiv de pe blogul meu a reprodus; eu precizasem pe blog că se poate copia gratis cu condiţia menţionării sursei, cum e şi la altermedia). Deseori a reprodus lucruri de pe blogul lui Ion Iliescu. Nu este treaba mea să investighez dacă Ovidiu a avut acordul “Jurnalului Naţional” ca să reproducă unele articole de acolo. Poate are un contract cu Jurnalul Naţional şi plăteşte bani acestei publicaţii pentru drepturi de autor. Poate are o înţelegere tacită. Poate chiar el este plătit de Jurnalul Naţional ca să facă reclamă acestui ziar. Poate redacţia Jurnalul Naţional nu a auzit de Ovidiu, nu ştie că li se copiază articolele şi nici nu-i interesează. Este treaba Jurnalului Naţional, nu a mea. Nu mă consider îndreptăţit să fac reclamaţie la WordPress “ştergeţi blogul lui Ovidiu că încalcă drepturile Jurnalului Naţional”, o asemenea reclamaţie numai Jurnalul Naţional o poate face. Consider chiar că ar fi o nesimţire din partea mea să-l somez pe Ovidiu “arată ce contract ai cu Jurnalul Naţional care îţi dă dreptul să le republici articolele”, un asemenea contract poate fi confidenţial. Similar, consider că pentru o fotografie Agerpres din 1982 numai Agerpres are dreptul să-mi ceară socoteală.