In avanpremiera lansarii primei pagini coerente de informare in limba romana despre Revolutia din statul mexican Chiapas, va prezentam in serial o selectie din materialele ce vor face obiectul site-ului-resursa www.ezln.ro, realizat de AlterMedia.

LUNGUL SIR AL SCHIMBARILOR

Intre 1200 i.e.n. - 1500 e.n., culturile maya, tolteca, zapoteca si azteca cunosc o dezvoltare considerabila si dau nastere primelor orase pe teritoriul actual al statului Mexic. In 1325, tribul azteca dei Mexica fondeaza un regat pe insulele si in laguna Texcoco, regat cu capitala la Tenochtitlán. In 1519 spaniolul Hernán Cortés invadeaza regatul, infrange trupele mexicane si infiinteaza Veracruz, prima asezare spaniola in Mexic. Trei ani mai taziu, Cortés cucereste si distruge imperiul azteco-mexican si incendiaza Tenochtitlán. Teritoriile astfel ocupate sunt denumite Noua Spanie si vor ramane sub dominatia ibericilor vreme de 3 secole.

Miguel Hidalgo y Castilla, un preot bastinas, initiaza in 1810 o revolta impotriva spaniolilor, in speranta de a cuceri independenta Mexicului. Dupa ani de lupte, la 27 septembrie 1821, Mexicul si Spania semneaza Tratatul de la Cordoba, iar trei ani mai tarziu Mexicul devine republica.

Intre 1846-1848 tanarul stat se afla din nou in stare de razboi, de data aceasta cu puternicul sau vecin de la nord. Mexicul pierde razboiul si este constrans sa cedeze o importanta parte din teritorii, care intra in componenta SUA - statele Texas, California, Utah, Colorado si mare din parte New Mexico si Arizona.

Emiliano Zapata (1879-1919) - Simbolul revolutiei mexicane

Desi reusise sa isi pastreze independenta si sa tina oarecum la respect puternicul vecin american, tara era macinata de inegalitati si inechitati strigatoare la cer. Problemele interne nu au putut fi rezolvate nici sub dictatura lui Porfirio Diaz (1876-1880; 1884-1911), nici in timpul scurtei presedintii a lui Francisco Madero (1911-1913). Reformele agrare promise, dar amânate neîncetat de Diaz si apoi de Madero, se impuneau: Mexicul, o tara potential bogata cel putin pe plan agricol, ramânea neproductiva din cauza acapararii pamânturilor, lasate în paragina de proprietari aroganti si sângerosi. Descendentii conquistadorilor s-au facut ca nu aud revendicarile numeroase ale taranilor indieni.

Organizata în 1910 de Pancho Villa si Emiliano Zapata (foto), rascoala taranilor saraci s-a transformat repede în revolutie sociala. Popularitatea sefilor rebeli a crescut repede, datorita succeselor militare; miscarea taranilor din Sud, declansata de un taran indian analfabet, Emiliano Zapata, s-a raspândit ca o dâra de praf. Lider firesc al revolutiei taranesti, Zapata si-a întarit puterea în regiunile eliberate datorita unei reforme agrare brutale si imediate: pe fostele domenii, s-au instalat mii de tarani saraci, organizând cooperative; împartirea egala a pamânturilor si a bunurilor colective a înlocuit sistemul dinainte de 1910, fara sa astepte cucerirea orasului Mexico de catre armatele unite ale lui Villa si Zapata, în 1914.

Autoritatea lui Zapata venea cu siguranta din asemanarea sa cu rebelii, in toate domeniile: indian (metis), analfabet, sarac, revoltat de nedreptati, impulsiv, curajos si încapatînat ca toti acei peones aserviti în marile haciendas. Calitatile sale militare, simtul dreptatii, dar si severitatea fata de inamici, au facut sa fie un sef adulat. Uniti împotriva generalilor federalisti, sefii revolutionari au fost totusi incapabili sa se înteleaga dupa victorie. Deceptionat, Zapata s-a retras si a fost asasinat în 1919 în timpul unei capcane întinse de câtiva din fostii sai aliati. Insa, in mentalitatea mexicana, amintirea liderului Zapata ramâne inca foarte vie.

Constitutia votata dupa zece ani de razboi civil, in 1917, nu corespundea deloc idealurilor luptatorilor din Villa si Zapata. Dupa 1919, a intervenit o pacificare salbatica a satelor, si la Mexico s-au succedat presedinti reformatori care au organizat o timida împartire a pamânturilor. In urmatorii peste 70 de ani (pana in 2000), la guvernare in tara s-a aflat Partidul Revolutionar Institutional (PRI), a carui permanenta la putere a dus la un inalt nivel al coruptiei, la adancirea prapastiei intre saraci (din ce in ce mai multi) si bogati, din care numerosi detin terenuri foarte intinse si chiar armate private (guardias blancas) precum latifundiarii medievali. Ultimii doi presedinti din partea PRI Carlos Salinas (1988-1994) si Ernesto Zedillo au lasat in 2000 locul lui Vicente Fox, candidatul Partidului Actiunea Nationala (PAN), de dreapta, a carui atitudine fata de problema zapatista s-a dovedit mai flexibila.

Chiapas - cea mai bogata tara, cei mai saraci oameni

Chiapas este un teritoriu de 70.000 de km patrati, localizat in sud-estul Mexicului, locuit de circa 3 milioane de persoane, reprezentand 56 de etnii indigene, din care cele mai importante sunt Tzotzil, Tzeltal, Tojolobal, Chol, Mam, si Zoque. In subsolul regiunii se gasesc mari zacaminte de petrol si de gaze naturale, aici se produce 40% din necearul de energie hidroelectrica al tarii; exista de asemenea o importanta productie in ferme si mici intreprinderi agro-alimentare, care este destinata aproape in exclusivitate exportului. Datorita acestei regiuni, Mexicul a putut furniza - culmea! - Statelor Unite electricitatea de care a dus lipsa California in criza din decembrie 2000.

In contrast cu imensele bogatii ale regiunii, o treime dintre copii nu merg la scoala si doar un elev dintr-o suta ajunge sa urmeze cursuri universitare. In rândul indigenilor, analfabetismul depaseste 50%, iar rata mortalitatii este mai mare cu 40% fata de cea din capitala tarii. Lipsa infrastructurilor sanitare, saracia si sistemul economic neoliberal, impus de guvernul mexican, favorabil concesionarii sau vanzarii resurselor catre firme straine, face din Chiapas un teren usor de cucerit de catre marile multinationale. Mana de lucru este prost platita, oamenii lucreaza in conditii nedemne si nu beneficiaza de nici un fel de drepturi.

Paharul pentru indienii Chiapas se umple in ianuarie 1994, cand Mexicul, Statele Unite si Canada ratifica Acordul Comercial de Liber Schimb in America de Nord (NAFTA). Acordul intra in vigoare la 1 ianuarie acelasi an, precedat de abrogarea art. 27 din Constitutia mexicana. Acest articol proteja de privatizare pamanturile comunitatilor locale si era una din expresiile reformei declansate dupa Revolutia de la 1910. Populatiile indigene vad tratatul NAFTA ca pe o noua restrictie a drepturilor lor, ce ar avea ca urmare necesitatea de a se muta in periferiile marilor orase pentru a putea supravietui. De aici incolo, ei au spus “ajunge!”

(Va urma)