Vlad Jecan

FRANCOIS DUPRAT s-a nascut pe data de 26 octombrie 1940, in Corsica si a studiat la Bayonne, la Toulouse si la prestigiosul liceu Louis-le-Grand din Paris. In 1963 a primit o diploma de studii superioare in domeniul istoriei. Dupa ce s-a alaturat, in 1972, partidului Frontul National, intre el si conducatorul acesteia, Jean Marie Le Pen, s-a infiripat o prietenie puternica.

Duprat a condus, in calitate de redactor-sef, publicatiile L’Action Européenne si La Revue d’Histoire du Fascisme. A publicat scrierile fostului detinut al lagarelor de concentrare Paul Rassinier si a distribuit versiunea in limba franceza a opuscului Did Six Millions Really Die? (Au murit cu adevarat 6 milioane?). De asemenea, a publicat un articol revizionist intitulat “Misterul camerelor de gazare”.

Ca rezultat al activitatii sale, Duprat a fost asasinat in 18 martie 1978, cand masina in care se afla impreuna cu sotia sa a explodat. Avea 37 de ani. Sotia sa a fost grav ranita in acest atac sofisticat si a ramas paralizata de ambele picioare. Doua organizatii, “Comandoul Amintirii” si “Grupul evreiesc revolutionar”, au revendicat responsabilitatea pentru asasinat. Nimeni nu a fost arestat sau acuzat pentru aceste crime.

In Le Droit de vivre (”Dreptul de a trai”) si periodicul “Ligii Internationale impotriva Rasismului si Anti-semitismului” (“Ligue internationale contre le racisme et l’antisémitisme,” LICRA), Jean Pierre-Bloch, directorul publicatiei, a condamnat uciderea lui Duprat fara sa scoata un cuvant despre sotia victimei.

Comentariile sale reflecta o mentalitate cabalistica: in timp ce dezaproba aceasta crima “infama”, exprima ideea ca, in opinia sa, crima se datoreaza faptului ca intre anii 1977-78 “anarhia si reglarile de conturi politice” dominau Franta si ca “acuzatii criminale erau indreptate impotriva imigrantilor, evreilor sau a tiganilor”.

Jean Pierre-Bloch, astfel, pune pe picior de egalitate incontestabilele actiuni criminale cu “acuzatii criminale” despre care nu indica nici o explicatie si nici o consecinta. Mult mai revelator este urmatorul pasaj din declaratia sa: “Da, este adevarat. Suntem pregatiti sa lupta si sa murim pentru a permite adversarilor nostri libertatea totala de a spune ce gandesc, atata timp cat nu apara crima sau nutresc ura rasiala”. In contextul acestei crime, cuvintele sale constituie un avertisment pentru tot cei care i-ar putea nemultumi pe evrei, urmand exemplul lui Duprat. (Le Monde, May 7-8, 1978)

Cateva luni mai tarziu, Jean Pierre-Bloch l-a descris pe Robert Faurisson, cel mai cunoscut revizionist european, ca imitator al lui Louis Darquir de Pellepoix, Comisionarul General al chestiunilor evreiesti din guvernul Vichy din timpul razboiului, dupa care a proclamat: “Darquier va fi extradat. Cei care-i urmeaza calea pot sa dea gandul de a trai pana la adanci batraneti uitarii. Mai repede sau mai tarziu ii simti gasi pe urmele lor pe anti-rasisti” (Le Droit de vivre, Dec. 1978, p. 23).

LICRA a fost fondata in 1927 de Bernard Lacache sub numele “Liga Impotriva Pogromurilor” (”Ligue contre les pogroms”) pentru a-l apara pe evreul rus Shalom Schwarzbart, care, cu un an mai devreme, l-a asasinat la Paris pe generalul ucrainian Simon Pelura. Protestele publice zgomotoase organizate in favoarea asasinului au dus la achitarea sa. Asemenea campanii publice vor duce mai tarziu la achitarea si a altor asasini (cum ar fi 5 mai 1976, achitarea criminalului Pierre Goldmann).

Opt luni inaintea asasinarii lui Duprat, jurnalistul Pierre Viansson-Ponté a lansat un atac virulent impotriva pamfletului Harwood. Cronica sa a fost intitulata “Le Mensonge” (Minciuna), (Le Monde, iulie 17-18, 1978, p. 13). A fost retiparita impreuna cu un comentariu aprobator in Le Droit de Vivre.

La sase luni dupa asasinare, Viansson-Ponté a lansat din nou un atac: “Le Mensonge - suite)” (Minciuna continuata) (Le Monde, September 34, 1978, p.9). El a trecut in liniste peste asasinarea lui Duprat, a publicat numele si orasele de rezidenta a trei cititori revizionisti si a cerut represiune legala impotriva revizionistilor.

Surse:
- Philip Rees, Biographical Dictionary of the Extreme Right Since 1890 (1990), pp. 106-107. “Jewish Militants: Fifteen Years, and More, of Terrorism in France ,” The Journal of Historical Review, March-April 1996 (Vol. 16, No. 2), pp. 2-3.;
- M. Weber, The Zionist Terror Network (1993), page 14 (and page 20, notes 89, 90).;
- R. Faurisson, “The Zündel Trials (1985 and 1988),” The Journal of Historical Review, Winter 1988-89 (Vol. 8, No. 4), pp. 417-418.