Sase predici inedite ale Fericitului Augustin, descoperite la Universitatea din Erfurt

Adrian Popovici [alte articole din rubrica Historia Universalis]

La Biblioteca Amploniana a Universităţii din Erfurt - Germania au fost descoperite şase predici inedite ale Fericitului Augustin. Cuprinse într-un manuscris din secolul al XII-lea, predicile privesc diferite subiecte ce fac cunoscută şi mai bine activitatea pastorală a episcopului de Hipona, care a trăit între anii 354 - 430, informează Radio Vatican. Trei predici au ca element central iubirea faţă de aproapele în forma pomenilor şi relaţia dintre ajutorul material pe care o comunitate îl dă propriului episcop şi sprijinul spiritual oferit de acesta credincioşilor în misiunea sa pastorală. Alte două omilii privesc sărbători liturgice legate de martiri: este vorba de o predică despre sfintele Perpetua şi Felicitas şi de o predică despre Sfântul Ciprian. O alta predică tratează tema învierii morţilor şi invită la a crede în adevărul biblic al profeţiei. Descoperite vara trecută, predicile vor fi prezentate într-o conferinţă de presă în ziua de 15 aprilie 2008, la Auditorium Coelicum al aceleiaşi Universităţi. Cele şase omilii inedite ale Fericitului Augustin vor fi publicate în revista „Wiener Studien. Zeitschrift für Klasssische Philologie und Patristik und lateinische Tradition”.

Fericitul Augustin, la fel ca majoritatea scriitorilor bisericesti, provenea dintr-o familie nobila romana, din cetatea Tagaste, Africa de Nord, unde a vazut lumina zilei la 13 noiembrie 354. Mama sa, Monica, s-a ocupat personal de educatia crestinaa fiului, pe care i-a cultivat-o permanent, dar de care acesta isi va aduce aminte mult mai tarziu.Cum exista obiceiul ca fiii familiilor instarite sa studieze la inaltele scoli ale timpului, Augustin isi va incepe pregatirea la Tagaste, localitatea sa natala, unde tatal sau, Patricius, era dregatorul cetatii. Il regasim apoi la Madaura, o alta cetate a Africii de Nord si in cele din urma la renumita Universitate de la Cartagina, unde se studiau retorica si dreptul, “artele” timpului.

Curand, valurile tineretii il vor atrage spre placeri deloc conforme cu educatia crestina, pe care o va uita in scurta vreme… Isi va deplange viata sa imorala, mai tarziu, in cea mai memorabila si tulburatoare autobiografie, De Confesiones (Marturisirile), compuse catre anul 400. Ingrijorata peste masura de fiul ei ratacit, mama sa Monica, din indepartata cetate Tagaste, incearca sa gaseasca ajutor la un episcop din zona, care, o asigura ca: “Nu se poate sa piara fiul atator lacrimi.” Trebuie sa precizam cititorilor ca nu atat viata de moravuri usoare o ingrijora pe mama Fericitului Augustin, ci mai degraba alunecarea religioasa a acestuia catre secta maniheilor. Aceasta grupare separata de invatatura autentica crestina prolifera o invatatura dualista despre doua imparatii, a luminii si a intunericului, iar aderentii ei, printre care s-a numarat o perioada si Fericitul Augustin, duceau intr-adevar o viata imorala.

In renumita cetate a Cartaginei el preda artele liberale ca “profesor universitar” si este interesat de problemele filosofice. Pe la anul 383 se muta la Roma, unde se decide sa deschida o scoala de retorica, fara succes insa. Il regasim apoi la Milano, predand la marea universitate retorica sau ceea numim in mod curent arta discursului, disciplina extrem de solicitata in epoca imperiala clasica. Aici il va cunoaste pe Sfantul Episcop Ambrozie de Milano. Atras fara indoiala de predicile acestuia si de liturghia sa, care pana azi se oficiaza in Biserica Romano-Catolica, Fericitul Augustin sufera o transformare launtrica profunda, care-l va face sa se caiasca de viata sa usuratica ce o dusese pana atunci, iar in august 386 sa demisioneze din functia de profesor universitar, iar un an mai tarziu, de Sambata Mare, sa se boteze.

Vom urmari pe larg in episodul urmator destinul acestui om unic.

Puteti urmari orice raspuns la aceasta postare prin RSS 2.0 . Puteti raspunde, sau i a siteului vostru.