Adrian Popovici [alte articole din rubrica Historia Universalis]

“Mai intai pastreaza pacea in sufletul tau si abia apoi o poti oferi si altora.” - Thomas Kempis

“Cine se teme de lup nu poate sa tina oi”-proverb armean

“Nu cucerim muntii, ci pe noi insine..” - Edmund Hillary

De la Britania anglo-saxona la Anglia franceza

Batalia de la Hastings a insemnat, fara indoiala, un moment de cotitura in istoria engleza. De ce? Vom incerca sa dam pe scurt si pe intelesul tuturor cititorilor nostri un raspuns pe masura. Ducele Wilhelm a vazut in Harold un uzurpator si in tronul englez un drept dinastic care i se cuvenea de drept. Cronicarul William de Malmesbury (1096-1150), care trateaza in cuprinsul cronicii sale latinesti in doua parti, Istoria Angliei de la invazia anglo-saxona din 449 d.Hr. si pana la anul 1143, ne zugraveste contrastul dintre nobilimea engleza scapatata oarecum si primitiva, in opozitie cu rafinamentul delicat al nobilimii normande, o comparatie intre doua natiuni. Malmesbury scrie dupa cucerirea normanda, vazand efectele sale de durata.

“…englezii ii pizmuiesc pe egalii lor, isi jefuiesc supusii si ar fi in stare sa-l schimbe si pe suveran, daca ar castiga in felul ceva bani.”

Nobilimea franceza este tratata corespunzator:

“francezii, in splendidele lor castele, duc o viata cumpatata”

Desi blamati de un cronicar conational, anglo-saxonii aveau in epoca reputatia de osteni viteji ai Europei. Huscarl-ii lui Harold formau o trupa excelenta si periculoasa, ceea ce a starnit neincrederea baronilor normanzi, atunci cand Wilhelm le-a explicat la Lillebonne planurile unei invazii a Angliei.

Ca sa justifice o cruciada profitabila, ducele le promise baronilor sai pamanturi in Anglia si a chemat sub stindardele sale mai multi combatanti din Europa timpului. Inclusiv fratele sau Odo, episcop de Bayeux, militar mai mult decat cleric, a recrutat oameni sub arme pentru o campanie de toamna, destul de dificila, peste Canalul Manecii.

Un document pictat de epoca care a ramas celebru, Tapiseria de la Bayeux, ne ofera indicii foarte clare despre campania lui Wilhelm in Anglia. Ce reprezinta acest veritabil document care a starnit discutii si cercetari din partea specialistilor? Cucerirea normanda a Angliei este reprezentata prin imagini pe „tapiseria de la Bayeux“, realizata in secolul al XI-lea, la curtea normanda a lui Wilhelm Cuceritorul si atribuită reginei Mathilde (1031 – 1083). Aceasta este o bucata de panza lunga de aproximativ 70 m si lata de circa 0,50 m pe care sunt brodate cu fire de lana in opt culori 58 de scene, incluzand peste cinci mii de personaje care au participat la evenimentele din 1066. Din Tapiserie rezulta ca au fost doborate paduri intregi pentru construirea si armarea a sapte sute cinzeci de corabii care trebuiau sa transporte, dupa calculele strategilor vremii, intre 12.000 si 15.000 de oameni peste Canal. Flota a fost gata la inceputul lunii septembrie 1066, dar inca cinsprezece zile, vanturi contrare l-au retinut pe Wilhelm in Normandia.

Ca sa putem intelege motivele acestei intarzieri, trebuie sa cunoastem meteorologia Canalului Manecii, de care englezii se vor folosi si care a schimbat conturul politic al Angliei, cand a devenit putere maritima sub domnia reginei Elisabeth I. Invincibila Armada, care si-a propus sa cucereasca Anglia la 1588, din ordinul regelui spaniol Filip II-lea, s-a autodistrus in apele Canalului, inainte ca amiralul Francis Drake sa le joace festa spaniolilor. Numai ca inainte de Hastings, Canalul l-a favorizat pe Wilhelm. Se pare ca ducele a intuit curentii marini care domina Canalul si care pot distruge o flota, prin deplasarea lor ritmica, in functie de anotimp, de la Est la Vest, sau de la Vest la Est. O situatie politica delicata, de care Wilhelm nu era strain cu totul, se petrecea in Britania saxona, ajutandu-l intru-catva. Regele Norvegiei, a sosit pe coasta Northumbriei cu trei sute de galere, chemat fara indoiala de fratele lui Harold, contele Tostig, si el un pretendent la coroana engleza.

Acest atac norvegian, l-a determinat pe Harold sa se indrepte spre Nord pornind cu huscarl-ii sai din insula Wight (vezi harta), unde il astepta pe Wilhelm, pentru a restabili ordinea in tara dupa debarcarea vecinilor din Norvegia. Harold a repurtat in Northumbria o victoria asupra norvegienilor si le-a distrus armata, dar a doua zi dupa victorie a aflat de debarcarea lui Wilhelm la Pevensey, caci vantul isi schimbase directia si a favorizat flota normanda, pe 28 septembrie 1066…

Harold a luat-o in mars fortat spre sud. Sprijin nu prea avea, cel putin din partea oamenilor Bisericii, care vedeau in ducele normand un protejat al Scaunului Apostolic. Normanzii aveau la randul lor in Anglia simpatizanti francezi adusi sub domnia lui Eduard Confesorul. Din traditiile orale, anglo-saxonii formau o pedestrime purtata, adica se deplasau pe cai, dar luptau pe jos, ceea ce ii va favoriza pe normanzi. Acestia luptau pe cai si erau sustinuti de arcasi. Singura aparare a anglo-saxonilor era o colina, pe care cavaleria normanda nu o putu cuceri printr-o sarja, iar Wilhelm a trebuit sa aplice un siretlic folosit de stramosii sai, retragerea, ceea ce a facut ca pedestrimea lui Harold sa-si paraseasca pozitiile defensive si sa porneasca in urmarirea lui Wilhelm…Grava eroare, dar din greseli se invata. Batalia de la Hastings a fost un exemplu excelent a aplicarii in practica a teoriei armelor combinate. Arcasii normanzi, cavaleria si infanteria au colaborat impreuna pentru a stavili initiativele armatelor anglo-saxone in teren.
Fatidica zi de16 octombrie 1066 a schimbat destinul Angliei si al Europei si va pune bazele Razboiului Celor 100 de ani…Normanzii au facut cale intoarsa si flancurile armatei lor invaluira pe pedestrasii englezi. Harold insusi cazu in lupta, ranit mortal de sageata unui arcas normand. O analiza atenta a Tapiseriei de la Bayeux, care trateaza evenimentele premergatoare si de dupa Batalia de la Hastings, releva faptul ca sageata arcasului normand a avut un efect mortal asupra lui Harold.

Abatia din imaginea alaturata a fost construita pe campul Bataliei de la Hastings. O placa comemorativa indica locul unde a cazut Harold si pe care, ulterior, s-a ridicat altarul bisericii. Localizarea exacta a Bataliei de la Hastings este in comitatul englez East Sussex, unde s-a fondat abatia, iar in ziua de astazi, in apropiere, este un orasel comercial, Caldbec Hill. superioritatea cavaleriei normande de pe batranul continent, si-a dat roadele in Anglia.

Dupa incercuirea capitalei, fara s-o asedieze, asteptand predarea de buna voie si chiar oferirea coroanei regale, la catedrala de la Westminster Abbey din London, in prima zi de Craciun a anului de gratie 1066, se incorona primul rege francez al Angliei, care deveni din Wilhelm de Normandia, Wilhelm Cuceritorul (1066-1087). Fara indoiala ca Wilhelm I a domnit in virtutea dreptului Cuceritorului, dar prin casatoria fiului sau Henric I cu Edith Mathilda, descendenta din a opta generatie a lui Alfred cel Mare, Casa Normandiei s-a unit cu dinastia fostilor regi saxoni. Cucerirea normanda aduce o dinastie franceza pe tronul Angliei si un model de conduita dinastica importat de pe batranul continent. Traditiile stramosilor normanzi au supravietuit in Britania, iar Wilhelm le-a readaptat unui model propriu de organizare rationala, despre care vom vorbi pe larg in episodul urmator, cand am sa va decopertez secretele domniei franceze in Anglia….

(Va urma)