Adrian Popovici [episod anterior si alte articole din rubrica Historia universalis]

Imaginea negativa a Ordinului Teuton s-a reflectat ca un tipar impus la noi dupa Unirea de la 1859, prin filiera franceza de denigrare a ceea ce nu corespundea idealurilor Lojei franceze si, deasemenea, prin aparitia best-seller-ului “Cavalerii Teutoni” de Henrik Sienkiewicz. Minciuna s-a raspandit apoi in manualele de istorie de dinainte de 1989 si continua sa persiste voit. Iata fraza cu care ne-am obisnuit deja:…”teutonii au fost alungati din tinuturile transilvane de hotar, cand situatia a scapat de sub controlul regilor maghiari…” sau “…teutonii au creat grave prejudicii tinuturilor transilvane de hotar…” Autorul articolului de fata a avut ocazia sa viziteze asezamintele teutone din Tara Barsei si sa-si formeze o imagine mai apropiata de relativitatea adevarurilor istorice, eliminand falsurile din tiparele importate prin traditionala “prietenie romano-franceza” – precum nu demult apusa “prietenie romano-sovietica”…. Acest articol cauta sa elimine “anatemele” istorice cu care ne-am obisnuit deja sau acele povesti spuse la nesfarsit pentru a induce in eroare opinia publica de 50 de ani incoace. Este bine ca ura, subversitatile si adversitatile de orice gen sa dispara si din istoriografia romaneasca odata pentru totdeauna si sa ne aliniem statelor civilizate ale lumii, nu celor barbare ca pana acum.

Foarte probabil din motive politice bine intemeiate, nasterea unui ordin cavaleresc german in Tara Sfanta provenea si din dificultatea intelegerii limbii germane de catre cavalerii franci si in egala masura de pelerinii latini, majoritari vorbitori de limba latina, franceza, italiana. Pelerinii germani sositi in teritoriile sfinte se aflau asadar in imposibilitate de a comunica cu Ospitalierii sau Templierii, iar stabilirea unui “hospiciu” german era o nevoie stringenta. Daca privim cu atentie cele doua artefacte de mai sus (vezi foto) observam perpetuarea lor ca insemne oficiale ale armatei germane (Wehrmacht) pana in timpurile prezente. Neindoielnic este faptul ca regimul nazist (1933-1945) s-a folosit abuziv de ele pentru propagarea militarismului german in teritoriile aflate sub ocupatia Celui de-al Treilea Reich. Teutonii, prin originea lor germanica, circumscrisa conceptului de Vaterland i-au adus curand dupa fondare in opozitie cu Templierii si mai apoi cu reprezentantii Ospitalierilor.

Un alt element de diferentiere sensibila a ordinului german fata de alte confrerii, prezente in teritoriile sfinte, a fost rolul rezervat femeilor ca asistente pentru raniti si bolnavi, deasemenea promovarea lor in diverse functii ale Ordinului, neintalnita la Templieri si Ospitalieri. Interesant de remarcat este si portul cavalerilor teutoni din timpul sederii lor in Tara Sfanta, adaptat conditiilor climatice: o manta alba (simbolul puritatii) cu o cruce neagra brodata, dreapta la extremitati, prinsa la umarul stang al purtatorului. O prima cruce era incizata pe armura, o a doua sub tunica. Ca o curiozitate adaugam faptul ca aceasta cruce neagra teutonica a fost preluata pe blazonul Casei de Habsburg. Pe casca de protectie se afla Vulturul imperial, un alt insemn preluat ulterior in armatele germane. De atunci ei s-au numit si cavalerii crucii negre, iar prima figura reprezentativa a Ordinului a fost Hermann von Salza, Mare Maestru al Ordinului intre anii 1211-1239.

Originar din Thuringia (o provincie a Sfantului Imperiu Romano-German), acesta a fost consilierul diplomatic al imparatului Friedrich al II-lea de Hohenstaufen (1212-1250) si preferatul Papei Honorius al III-lea. Imparatul insusi l-a cunoscut pe “calugarul militar” in orasul imperial Nuremberg in anul 1216, cu ocazia unei donatii a ordinului. Aceasta intrevedere a fost un bun prilej pentru imparat, caci intre ei s-au instalat de indata respectul reciproc si intelegerea deplina. Preconizarea unei noi cruciade, in dezacord cu principiile Papei Honorius al III-lea aflat in conflict deschis cu imparatul, va determina o discreditare a Maestrului in ochii suveranului pontif. In vederea cruciadei germane s-au recrutat militiile imperiale (trupe de soc sau echivalentul unor echipe de interventie rapida, am zice noi astazi “stramosii” comandourilor, un alt termen derivand tot din germanul Kommando) care aveau sa se alature Ordinului in Syria. Datorita initiativei pe cont propriu luata de imparat, operatiunea va fi numita “cruciada excomunicatilor”. Von Salza va negocia casatoria dintre Friedrich si Yolanda, fiica regentului coroanei Ierusalimului Jean de Brienne. Precedentele mentionate anterior au determinat ca membrii Ordinului Teuton sa fie priviti cu ostilitate de catre Templieri si Ospitalieri, fideli cauzei Sfantului Scaun, aceasta atitudine mentinandu-se de-a lungul intregii campanii imperiale din anul 1228.

Marele maestru i-a fost fidel suveranului sau pana la moarte si, in ciuda tuturor angajamentelor sale fata de Curia imperiala, a reusit sa mentina controlul Ordinului fara a-l discredita in ochii contemporanilor… Atitudinea sa loiala a adus multe beneficii Ordinului in Tara Sfanta, caci imparatul a permis ca de-a lungul fasiei litorale siro-palestiniene, intre Liban si Iordania, cruciatii teutoni sa-si construiasca o serie de fortarete defensive (krak) si domuri.

Intre 1225-1226, ducele polonez Conrad al Mazoviei va apela la ajutor teuton pentru a combate populatiile pagane (prusii) din Prusia de azi, teritoriu care in sec. al XIX-lea va constitui nucleul statului german. Profitand de excelentele raporturi si de trecerea de care se bucura la curtea suaba, von Salza va obtine de la suveranul sau Friedrich al II-lea, in 26 martie 1226 la Rimini, confirmarea imperiala cu act de donatie din partea ducelui de Mazovia a Kulmerlandului, precum si dreptul Ordinului de a cuceri si evangheliza Prusia. Incepand cu aceasta data, timp de peste 50 de ani, Cavalerii Teutoni vor initia un sir lung de campanii militare, impropriu numite Cruciade, cu scopul de a converti fortat la crestinismul de rit apusean populatiile baltice pagane. Centrul de greutate militara, civila, ecclesiastica, se muta firesc din Orientul cruciat spre Nord in Europa de Rasarit. Se ridica noi orase, castele fortificate, porturi si centre comerciale foarte prospere prin purtarea de grija a Ordinului, vizand in primul rand oprirea potentialilor migratori asiatici.

Aceste teritorii, aflate in spatele limes-ului polonez, la adapost de pericolul extern, va atrage in scurt timp populatia germana care va coloniza Kulmerlandul, unde este prezenta pana azi. Pe considerentele enumerate mai sus, Hitler va ordona invadarea Poloniei la 1 Septembrie 1939 desi minoritatea germana nu a avut de suferit dupa disparitia tinuturilor teutone de la Baltica.

In 1237 Livonia a fost anexata teritoriilor prusace, urmata de Estonia, gratie Cavalerilor Purtatori de Spada – o ramura distincta a teutonilor. (Despre activitatea lor am amintit deja in articolul “Originile crestinismului in Tarile Nordice”.) Expansiunea Ordinului Teuton a fost oprita spre Rasarit in iarna anului 1242 de catre cneazul rus Alexandre Nevski, in celebra victorie de pe Lacul Ciudsk (foto din filmul omonim al regizorului Eisenstein-1938) deviind traseul teuton spre lituanieni si teritoriile baltice. In 1283 putem vorbi de cucerirea totala a Prusiei, ca teritoriu exclusiv german – nucleu al viitorului stat german, asa cum il cunoastem noi astazi.

In sec. al XIV-lea ordinul capata un prestigiu deosebit, devenind o putere militara si financiara de prim rang in Europa, si isi cunoaste apogeul sub indrumarea altui Maestru renumit: Winrich von Kniprode (1352-1382). Istoria Ordinului este suprimata odata cu Reforma protestanta germana din sec.al XVI-lea, atunci cand majoritatea statelor germane din Nord adera la credinta lutherana, determinand criza ireversibila a Ordinului. Marele maestru, printul Albert de Brandenbourg, lutheran, transforma Prusia in ducat ereditar al Casei princiare de Brandenbourg, ducand la disparitia statului teuton dar creionand granitele viitoarei Germanii a kaiser-ilor din sec.al XIX-lea. Cavalerii ramasi fideli credintei catolice isi vor gasi refugiul in sud, la curtea habsburgica. In anul 1809, Napoleon Bonaparte va suprima definitiv Ordinul Teuton ca entitate politica. Revenirea la putere a monarhiilor absolutiste in urma Congresului de la Viena (1815) va readuce membrii ordinului german in atentia Casei de Habsburg. In anul 1834 Francisc I va restaura si va modifica statutul calugarilor. Treptat, dintr-un ordin cu vadite atributiuni militare, teutonii vor deveni o congregatie religioasa conform regulamentelor aprobate de Scaunul Apostolic in 1965. Sediul Ordinului Teuton, o vie marturie istorica, se afla la Viena.

In urmatorul articol vom trata o alta prezenta militara la Locurile Sfinte: Cavalerii Ioaniti. (Sfarsit)