Documentul “Pozitia politică a Miscării Legionare în vederile Tribunalului International de la Nürnberg”, pe care il puteti descarca de aici in format .doc, reproduce Memoriul prezentat autoritătilor americane de ocupatie în Austria de Mihail Fotin Enescu, delegat al guvernului român din exil de la Viena. El s-ar putea intitula, pe scurt “De ce Tribunalul International de la Nürnberg a scos de sub acuzare Miscarea Legionara.”

Redam mai jos prefata documentului (tiparit prin grija Fundatiei “Profesor George Manu”), spre intelegerea premiselor acestui efort de necesara restituire. (AM)

DEŞI MIŞCAREA LEGIONARĂ rămâne ultima dintre organizatiile nationaliste ale Europei care prelungeste până la consecintele extreme atitudinea antisovietică, totusi, este singura exonerată de Tribunalul International de la Nürnberg. Ar fi să ignorăm aria cercetărilor făcute asupra inculpatilor ei, dacă ne-am închipui că ele s-au limitat la documente apărute numai în cursul celui de-al doilea război mondial. Să nu credem că sentintele de condamnare asupra uneia sau alteia dintre organizatiile cu caracter nationalist nu au avut în vedere istoria lor încă de la origine si până la ultimele manifestări. Chiar dacă Partidul National-Socialist n-ar fi angajat Germania în război si activitatea lui ar fi fost examinată până în septembrie 1939, când declansează a doua conflagratie mondială, este îndoielnic că nu ar fi intrat cu titlu prioritar în cercetările Tribunalului de la Nürnberg si nu ar fi fost aspru sanctionat. De asemenea, că hotărârile Tribunalului s-ar fi încheiat cu materialul de fapte culese până la 5 mai 1945, si hotărârile nu ar fi fost luate cel putin în perspectiva evenimentelor viitorului apropiat.

Judecătorii au fost preocupati nu numai să sanctioneze fapte din cadrul strict al războiului, ci să pregătească Europa pentru o perioadă previzibilă rational. Să nu ne închipuim, de asemenea, că guvernul de atunci din România n-a intrigat în cursul cercetărilor, urmărind să obtină o condamnare cât mai gravă a Miscării Legionare. Faptul că Tribunalul a exonerat-o pur si simplu si a luat o decizie fără s-o mai treacă prin fata Consiliului de Judecată, reflectă obiectivitatea juriului si, nu mai putin, justetea actelor Miscării Legionare înainte si după al doilea război mondial.

Privind lucrurile în realitatea desfăsurării lor, nu poti să nu te întrebi cum ar fi putut să se rostească o condamnare împotriva unei organizatii care niciodată n-a fost prezentă în arena războiului cu titlul ei personal, si n-a încercat niciodată să-si imprime titulatura asupra conflictului în toată anvergura lui.

Este drept că Legiunea a pregătit armata natională si a înjghebat ultimele rezistente antisovietice, dar prezenta ei în luptă urmărea mai degrabă pregătirea perioadei următoare după înche¬ierea războiului, astfel încât România să nu fie solidarizată cu schimbarea de front de la finele lui 1944 si să se impună ca un factor activ în edificarea unor stări de lucruri scutite de preponderenta armatelor sovietice si a politicii lor.

Este de retinut că atitudinea Miscării Legionare după 5 mai 1945 a întâmpinat dificultăti pe care numai întelepciunea si simtul ei politic le-au putut ocoli. Căci a constituit un adevărat tur de fortă politica ei reprezentată de oameni care în România erau urmăriti de Securitate, iar în Centrul Europei contactaseră oficial reprezentantii puterii americane. Este drept că din decembrie 1944, reprezentantii Guvernului de la Viena, convinsi că rostul rezistentei lor era alimentat de pregătirea unor contacte cu puterea învingătoare si mai putin de convingerea că războiul va fi câstigat de fortele nationaliste, a prezentat o platformă “politico-diplomatică” susceptibilă să facă fată noilor împrejurări. Ca atare, era de imperioasă necesitate ca Guvernul German să recunoască o misiune reprezentativă a Guvernului National Român. Drept urmare, Guvernul National Român perfectează un contact pentru întreaga Germanie prin intermediul unui Consulat general destinat să reprezinte România în conjunctura de atunci.

Stabilind ca punct de sprijin localitatea Bad Gastein, Vasile Iasinschi – ca presedinte ad interim al Guvernului National Român – împreună cu generalul Platon Chirnoagă – în calitate de Ministru de Război – si comandorul Băilă – ca Director de cabinet al aceluiasi Ministru – formează echipa pregătită să reprezinte România a¬ntisovietică în negocieri directe cu factorii din Apus. Un rol de importantă decisivă l-a jucat memorandumul întocmit de Mihai Fotin Enescu – ca Secretar General al Ministerului Afacerilor Străine si Consul General al României în Germania – ale cărui argumente situează Miscarea Legionară pe o pozitie pregătită să respingă orice acuzatie de crime de război, de genocid, de xenofobie, de fascism sau de nazism. N-a avut o mai mică importantă prezentarea Miscării Legionare pe care inginerul Virgil Velescu a făcut-o unei persoane, care a transmis-o generalului Robert Murphy[1].

În decursul unor ample cercetări, exponentii Miscării Legionare, asumându-si rolul de reprezentanti ai adevăratei Românii, nu au fost niciodată în postura de arestati, ci doar de factori centrali în discutii edificatoare cu organele de anchetă ale Tribunalului de la Nürnberg. Astfel, Comisia Instructorie a acestui Tribunal a exonerat de orice culpă Miscarea Legionară. Faptul este cu atât mai relevant, cu cât restul organizatiilor nationaliste au fost condamnate pentru crime de război si contra umanitătii si, în special, pentru fascism si colaborationism.

Constituie o inimaginabilă anomalie, măsurile dictate împotriva Miscării Legionare nu numai de regimul comunist, dar si în perioada de după 1990, “ordonantele” confectionate de succesivele guverne ale tării, care o identifică cu spiritul xenofob, agresivitatea programatică, antisemitismul rasial si excesele dreptei celei mai furibunde, astfel încât s-o tină permanent în afara cadrului legal si s-o acopere de un oprobriu definitiv. Asadar, exonerată de orice culpă de Puterile din Apus, ale căror criterii politice nu pot fi contestate în cazul de fată, dar condamnată pentru totdeauna în spatiul intern, situatia Legiunii aminteste cazul profesorului George Alexianu, care este felicitat de Guvernul Sovietic pentru omenia si întelepciunea administrării Transnistriei, si executat de Guvernul asa zis român pentru abominabile crime de război.

Redactate de Mihai Fotin Enescu, publicarea unor documente ale anchetei Tribunalului International de la Nürnberg privitoare la Miscarea Legionară este încă un gest de asezare pe terenul adevărului a unor calomnii si aberatii pe care o parte din politica autohtonă le întretine iresponsabil.

[1] Relatarea episodului a făcut-o Horia Sima în lucrarea Guvernul Naţional Român de la Viena, reluată şi în Anexa 1 a prezentei broşuri.