Adrian Popovici [alte articole din rubrica Historia Universalis]

Nu putem directiona vantul, dar putem indrepta panzele. - Dolly Parton
Nu trebuie sa ne eschivam de la propriul nostru destin.-Paulo Coelho (1947)

Cele mai deschise actiuni ale omului au totusi o latura secreta- Joseph Conrad

Si totusi, cine a descoperit Lumea Noua sau, mai bine zis, cine a constientizat faptul ca europenii au ajuns pe continentul Nord-American, intr-o prima etapa? Cea de-a doua intrebare la care incerc sa va raspund : ce intelegeau europenii prin Lumea Noua ? Si, o a treia : ce i-a determinat sa creada ca, intr-adevar, au atins coastele continentului asiatic ? Dar, pana sa va raspund, dati-mi ragazul sa reiau povestea de unde, de fapt, incepe ” aventura americana “.
Dupa furtuna apare intotdeauna soarele. E un adevar adeverit de generatii si, ce sentiment mai mare decat bucuria de a-si vedea visul implinit cu ochii, nu cuprinde sufletul si intreaga fiinta a unui explorator ? Mai intai se auzi un strigat in noaptea de 11 spre 12 octombrie 1492, cu doua ore dupa miezul noptii, la bordul caravelei Pinta : ” Lumbre ! Tierra !”.

Era marinarul de cart, Rodrigo de Triana, care anunta : “Foc ! Pamant !”. Magnific, America se gasea la o departare de doar doua mile marine ! De aceasta data, dupa indelungi iluzii si deziluzii, nu mai incapea nici o urma de indoiala ca, in fata vajnicilor europeni, se adeverea pamantul din nou, dupa aproape trei luni de voiaj in necunoscut.

Zgomote veneau dinspre tarm si miazmele padurii tropicale se faceau simtite la bord. Ceasurile au trecut intr-o asteptare deosebita si nimeni nu inchise un ochi in acea minunata noapte istorica care avea sa schimbe destinul unui om, Columb, unui continent, America si unei lumi apuse, Europa. Sentimente contradictorii de bucurie se invalmaseau in mintea lui Cristofor Columb : atinse un tel suprem al vietii sale, aducea Coroanei hispanice lumi noi si fara sa vrea adeverea cuvintele marelui Luis Camoens : …lumi noi s-aduca lumii. Dar, unde se aflau ?

Era vineri, 12 octombrie a anului de gratie 1492 si, in fata lor se zarea o insula alungita, intinsa pe vreo 20 de km, la 24 grade latitudine nordica si 74 grade si 30 minute longitudine estica, pe care bastinasii o numeau Guanahani, iar amiralul Cristofor Columb o boteza el insusi San Salvador. Unii autori sunt de parere ca, de fapt, genovezul nostru a acostat, insotit de Martin Alonso Pinzon, Vicente Yanez, capitanul Ninei, secretarul Rodrigo de Escobedo si veedor-ul Rodrigo Sanchez de Segovia, pentru a lua ” legal ” in stapanire insula, in numele maiestatilor lor catolice Ferdinand de Aragon si Isabela de Castilia, conform uzantelor cutumiare ale vremii, pe insula Watling, din Arhipelagul Lucayas sau Bahamas. E prima recunoastere oficiala a lui Columb ca amiral si vicerege, de catre supusii sai, in numele Coroanei hispanice.

In numele Coroanei hispanice, venira deci cuceritorii si, pe buna dreptate, pentru localnicii insulei bahameze, se prefigurau deja norii negri ai unor secole de sclavie neagra si privare de drepturi si libertati, consecinte nefaste care se resimt, din pacate, si in acest veac de LIBERTATE aparenta. Obsesia increstinarii acestor neamuri, dobandita de spanioli inca din vremurile tulburi ale Reconquistei, la care se adauga goana dupa aur, au schimbat definitiv destinele Arhipelagului Bahamas, apoi ale celor doua Americi, in secolele urmatoare. Iata ce noteaza Cristofor Columb in jurnalul sau, la 13 octombrie:

Eu eram atent la orice lucru si ma straduiam sa aflu daca prin acele locuri exista aur…m-am hotarat sa-mi continui drumul catre sud-vest in cautare de aur si de pietre pretioase.

Adeseori se invoca rolul civilizator al europenilor, in Lumea Noua. Dar, cat de civilizat a fost acest rol si cat de constructiv in sine si, daca nu cumva vorbim de o distrugere de pre-civilizatii europene, deducem foarte simplu dintr-o sugestie adresata suveranilor spanioli, de catre acelasi Cristofor Columb, Amiralul Marilor. Sa urmarim scrisoare cu pricina:

Bastinasii trebuie sa fie buni slujitori si iscusiti si, urmeaza textul: Daca altetele voastre ar porunci fie a-i aduce pe toti in Catilla, fie a-i tine ca robi in propria lor insula, acest lucru s-ar putea face cu usurinta, deoarece cu vreo 50 de oameni pot fi tinuti cu totii in supunere si se va putea face cu ei tot ce veti voi.

Iata latura ascunsa a expeditiei spre Indii, iata ca aceste vorbe se vor transpune in fapte secole la rand…veacuri de dominatie si suferinta si, pentru ce? Va las pe dumneavoastra sa raspundeti, iar eu o sa-l urmez pe amiral in marea sa aventura. In seara zilei de 14 octombrie el parasi Insula San Salvador si a doua zi a debarcat pe o alta, pe care a botezat-o Santa Maria de la Conception, azi insula Rum, apoi, mai descoperi inca una, pe care, in cinstea lui Ferdinand de Aragon, ilustrul sau stapan, a denumit-o Fernandina sau Long Island…Apoi spaniolii au trecut din insula in insula, Saometo sau Isabella, numita azi Crooked Island…

Aurul devenea o obsesie, iar localnicii stia sigur de existenta unui “suveran local” care are asupra sa mult aur. Dar care era suveranul, unde era aurul? Sa fi fost Marele Han, pe care spaniolii sperau sa-l gaseasca? Insula pe care locuia regele plin de aur era numita de bastinasi Colba, iar ibericii nostri erau ferm convinsi ca era Cipangu. Columb dorea sa porneasca repede intr-acolo, sa obtina aur si mirodenii, iar, apoi, pe continent, sa gaseasca cetatea Quisay sau Quinsay, despre care pomenea, in Minunile Lumii, ilustrul sau inaintas peninsular messir Marco Polo…candva, demult. Apoi, isi continua gandul Columb: …voi da Marelui Han scrisorile altetelor voastre si sa-i cer raspunsul cu care sa ma intorc in Europa. Ce sanse de izbanda va avea?

(Va urma)