Adrian Popovici [alte articole din rubrica Historia Universalis]

“Daca munca ar imbogati pe cineva, magarii ar avea samarul plin de aur”-(proverb francez)

“Curajul este lumina nenorocirii”-(idem)

“Iti pierzi prietenii atunci cand apelezi la ei prea des sau atunci cand apelezi la ei prea rar”-(idem)

Antrepenori de succes si mari navigatori

Astazi imi voi continua periplul Marii Aventuri, mai zabovind un pic sub briza portugheza, in cautarea cheii succesului care a deschis usi nebanuite habotnicilor europeni in goana lor terifianta dupa inavutire, manati de un resort invizibil in a doua jumatate a secolului al XV-lea, pornindu-mi dizertatia de la teoria accidentelor provocate. Ce spune aceasta teorie? Trei masini se deplaseaza pe o autostrada oarecare, una in spatele celeilalte, spre aceeasi destinatie, cu aceeasi viteza. La un moment dat, calculandu-si din timp manevra, soferul celei de-a treia masini, un profesionist al volanului, accelereaza, le depaseste pe cele doua din fata sa si franeaza brusc in fata primei masini, care opreste cu pneurile scrasnind, iar cea de-a doua o loveste din spate. Apoi, curat, cel care a provocat accidentul continua sa ruleze, poate in cautarea unui nou accident care sa-i aduca o “despagubire” substantiala de la firma de asigurari pentru care opereaza impreuna cu o intreaga retea de recuperatori despagubiri. Faptele sunt aparent legale peste Ocean, unde totul este posibil, inclusiv inscenarile atentatelor de la 11 Septembrie…

Al doilea joc este la fel de periculos, doar ca ambii soferi sunt cascadori si scapa. Ei vin cu masinile frontal unul spre celalalt…Foarte aproape de punctul coliziunii, ambii trag de volan in directie opusa. Ce s-ar fi intamplat in cazul unei coliziuni intre cei doi: Criza Rachetelor din Cuba? Atentatul de la Dallas sau Prabusirea Cortinei de Fier? Un asemenea sir de acccidente a fost initiat de Henric Navigatorul, iar statele europene au intrat intr-o coliziune in lant, Portugalia iesind cu politele de asigurari platite in cel de-al XV-lea veac. Mai presus de toate insa, Infantele Dom Enrique era un antrepenor si un om de afaceri de succes al timpului sau. In vremurile noastre ar fi condus o companie renumita precum Microsoft, Google sau Yahoo sau ar fi fost actionarul principal al unui club de fotbal londonez, ar fi umblat dupa caz intr-un costum sport la bordul unui bolid Ferrari cu diplomatul plin de bani pe bancheta alaturata sau ar fi frecventat societatile inalte intr-un costum JR Ewing la patru ace…la intalnirile de afaceri sau in cluburile de brokeraj. Insa desi ghinionul nu l-a facut sa prinda oranduirea noastra, Henric se descurca foarte bine in tiparele vremii sale.

Dar ce fel de afaceri invartea? V-am vorbit candva despre renumitul Ordin al Cavalerilor Templieri si despre secretele sale si, ati retinut probabil, ca unele origini ale sale nu trebuiesc cautate neaparat in Tara Sfanta, ci eu le-as cauta mai degraba in tinuturile lusitane, acolo unde acestia au evoluat in alte structuri, nu neaparat militare, ci poate chiar bancare sub aureola falsei slujirii a lui Hristos, intr-un spirit ocult al vremii.

Ordinul lui Hristos sau Ordem de Cristo era cea mai puternica structura bancara a vremii si succesoare a Ordinului Templierilor. Ea a fost fondata in 1318, la putina vreme dupa suprimarea Ordinului in 1312. Sediul Ordinului, sub titulatura oficiala de Ordem dos Cavaleiros de Nosso Senhor Jesus Cristo, se afla in Manastirea Tomar din centrul Portugaliei.

Ordinul lui Hristos s-a stabilit prima data in localitatea Castro Marin, la Algarve, provincia favorita a infantelui, ce tinea de dioceza Faro. La 1357 Ordinul este mutat definitiv in orasul Tomar, langa Santarem. Dupa alte surse, miscarea s-a produs in 1366 sub al saselea maestru, Dom Nuno Rodrigues. Dupa 1417, la solicitarea expresa a Papei, regele Joao I ii incredinteaza fiului sau functia de Mare Maestru, administrator si guvernator al Ordinului lui Hristos. Henric deveni stapanul ducatului Coimbra si exploata ca feude insulele Madeira din 1433, ulterior Azorele. Toate expeditiile de colonizare intreprinse la sud de Capul Bojador intrau efectiv sub monopolul sau exercitat intre 1443-1460. De aici si veniturile sale pentru finantarea vastelor proiecte nautice initiate in aceasta perioada.

Iata cum ar fi aratat infantele nostru in zilele noastre. Un om de succes prezentandu-si o afacere profitabila formata din societati comerciale, companii de pescuit si de explorare a marilor si oceanelor, intre care se remarca Marea Companie a Canarelor inaugurata la 2 aprilile 1441, cu un capital furnizat de rege si nobilimea infantelui in proportie de 2/5 si de 3/5 de la comunitatile evreiesti din 17 orase mari ale regatului. Afacerile erau prospere si Infantele Henric era un om pe deplin norocos. Ordinul lui Hristos ii adauga in contul sau bancar 180.000 de reali (moneda vremii), iar capitala micului sau regat 50.000 reali. Toti investesc, toti liciteaza, banii circula ca si azi in comert si navigatie, la care participa cu capitaluri mai mari sau mai mici, orasenii din Lagos si Faros, nobili portughezi, negustori evrei, ordine calugaresti, marinari si pescari din Algarve. Ce este mai important sa-ti iasa dintr-o afacere de succes decat profitul? Asa a gandit Henric, mai ales cand a pus bazele comertului cu sclavi din Guineea. Mai mult de 140.000 de sclavi negri au fost vanduti la targul din Lisabona intre anii 1450-1505. Un exemplu folositor ne poate contura o imagine a ceea ce insemna negotul cu sclavi: in anul 1469, un singur negustor din Lisabona, Fernao Gomes, trista coincidenta de nume cu fotbalistul, a alocat suma de 200.000 reis pentru monopolul comertului cu Guineea si obligatia anuala de a explora 100 de leghe de coasta de la Sierra Leone spre Sud.

In aceasta mare afacere de succes Henric isi avea actionarii si profitorii sai la Vila do Infante de la Sagres. Cine erau acestia? E timpul sa-i cunoastem. Navigatori incercati ca Afonso si Antao Goncalves, Gil Eanes, Nuno Tristao, Dinis Dias, scandinavul Abelhart zis Valarte si multi altii. Scena aceasta imi aduce aminte de serialul Mostenirea familiei Guldenburg, de unde adeseori preiau replici pe care le pasez discret colegilor de catedra cand vreau sa le sugerez ceva. Sfatuitorul sau de taina, un fel de Achim Lauritzen, din serialul cu pricina, este celebrul cartograf catalan de sorginte evreiasca Jacome de Mallorca. Noi il identificam cu Jafuda, fiul altui cartograf celebru Abraham Cresques, autorul Atlasului catalan din 1375. Maestrul Jaime, cum mai este cunoscut, pune bazele cartografiei portugheze, pregateste cartografii si desenatorii de portulane. In acelasi timp, la Universitatea din Lisabona, Henric reorganizeaza invatamantul geografic, introducand in 1431 studiul quadriviumului, ceea ce prevedea si astronomia in planul de invatamant. Marea afacere a lui Henric continua si dupa moartea sa, survenita intr-o zi cu talc la 13 noiembrie 1460. Urmasii sai, regii de la Lisabona o vor perpetua din generatie in generatie. Trimitandu-va o carte postala din orasul linistit, eu am sa migrez spre alte meleaguri spre a-mi desavarsi povestirea!

Acum o sa-mi imaginez survoland Europa dintr-un balon, imbracata in mantia secolului al XV-lea. Un suflu nou inconjoara continentul de la Atlantic la Urali, din indepartata Scandinavie spre insorita Italie. O forta absoarbe batranul continent modelandu-l si pregatindu-l pentru o epoca de mari transformari precedand Renasterea si Marile Descoperiri. Acum se pun bazele. Infantele nostru, un antrepenor de succes, a facut deja primul pas. Se constata inlocuirea treptata a ordinii relativ statice cu una de factura noua, dinamica, deschisa spre noi orizonturi. Societatea medievala evolueaza incet, dar sigur, spre cea capitalista. Centrul vietii se transfera de la sat la oras, in paralel cu introducerea unor raporturi sociale noi. Noi centre urbane sofisticate, Bruges, Amsterdam, London si Paris, fac trecerea de la mestesugul breslas la forme mai avansate de productie care implicau dezvoltarea manufacturilor dispersate sau centralizate.

Documentele vremii ne indica la nivel central si vest european o crestere sensibila a numarului populatiei, o revigorare demografica fata de secolele precedente, realitati resimtite cu precadere in Franta, Spania, Portugalia, tari care s-au lansat dealtfel intr-o cursa expansionista peste mari si tari. La fel nu trebuie neglijate nici Anglia sau Germania, pentru aceeasi perioada. Progresul tehnologic duce la cresterea productivitatii si a randamentului muncii. Rezultatul: circulatia capitalului. Pe fondul acestor transformari se produc adevarate revolutii in minerit, Germania, Slovacia si Transilvania sau in arta razboiului prin perfectionarea balisticii. Se pun bazele tiparului si ale productiei de hartie. In paralel se naste o arta tipica secolelor XV-XVI, mecanica, prin construirea de utilaje performante: morile puse in miscare de forta apei sau un razboi de tesut mai evoluat si mai rentabil. Un spirit nou isi face simtita prezenta cu a doua jumatate a veacului al XV-lea, de studiu, de analiza. Sunt zorile Renasterii care impreuna cu Marile Descoperiri premerg Epoca Moderna.

Acum apar printre altele si primele brevete in tehnica, iar maestrul Da Vinci este un deschizator de drumuri in materie. Tehnicile noi dezvolta comertul iar acesta ruleaza capitalul care, in Evul Mediu, era de doua feluri: unul camataresc, creat de asa zisii bancheri si cel comercial care rezulta din activitatea marilor negustori pe rute comerciale mari, stabilite inca din epoca precedenta, cazuta acum in desuetudine. Prima forma de capital presupunea mici imprumuturi cu dobanda catre regii si marii seniori, profitul fiind imens pentru camatari, in vreme ce a doua forma de exprimare mobila a capitalului rezida din comertul de schimb intre Europa, cu postavuri, tesaturi sau coloranti si Orient de unde proveneau la schimb pretioasele si ravnitele mirodenii. Capitalul a fost la randul sau investit mai departe in manufacturi, minerit, in comertul cu marfuri si in domeniul bancar.

Afacerile prospere prindeau tot mai mult contur in intreaga Europa. Industria textila, de pilda, foarte profitabila, ia avant mai intai in Tarile de Jos, se extinde in Italia si in cele din urma prinde teren propice de afirmare peste Canal, in Anglia, fiind una dintre cauzele complexe ale Razboiului Celor 100 de Ani. Capitalul este investit in tot mai multe activitati comerciale de succes. Genovezul Benedetto Zaccaria a obtinut in 1340 concesionarea exploatarilor miniere din Foceea. Bun afacerist, acesta dispunea de o flota personala cu ajutorul careia transporta alaunul in factoriile sale din Tarile de Jos sau Italia. Renumita familie de Medici, protectoarea Renasterii florentine, s-a implicat la randu-i in afaceri. Capitalurile sale sunt investite riguros in minele de la Tolfa, din Statul Papal, descoperite in chiar anul mortii Infantelui Henric, 1460, unde sapau in subteran peste 8.000 de mineri.

Atunci cand afacerile tale sunt prospere, cu mari eforturi si sacrificii, poti investi capital in continuare pentru extinderea lor. Efortul cred ca merita consemnat si temuta familie de Medici, cu faimoasele ei otravuri ce nu lasau urme vizibile pe corpul victimelor mereu cu zambetul mortii pe buze, cum spun romanticii celui de-al XIX-lea veac, nu a precupetit nici unul pentru a-si atinge scopul: dominarea celor slabi de ingeri intr-o competitie cu cei mai puternici investitori ai vremii. Casa princiara de Medici se implica in afacerile cu lana, in comertul cu mirodenii si tesaturi de matase. Sa ne mai mire oare ca au sponsorizat artistii vremii? Dar sunt si alte familii concurente ale vremii: Fugger, Welser din Augsburg sau Imhof din Nurenberg, care au dat generatii de mari bancheri recunoscuti pretutindeni. Un om la fel de lipsit de scrupule ca si contemporanul sau Henric, Francesco Draperio, figura autentica de capitalist, investeste personal in conducerea flotei turcesti care a atacat insula Chios la 1455.

Italia a inspirat iubirea si romantismul, un exemplu fiind poetul Dante Alighieri si colegul sau Petrarca. Insa, mai presus de toate, in perioada de care va vorbesc, conglomeratele statale italice se implica activ in comert, dominand spatiul mediteraneean. Banca San Giorgio din Genova, intemeiata la 1407, sustine cu capital republicile maritime. Dar comertul mediteraneean este dominat de Venezia, un mic Babilon al desfraului de culise. Dodgii se imbogatesc din asemenea activitati, iar Palatul lor grandios sta marturie si azi. Daca Venezia conduce Sudul afacerilor si aranjamentelor financiare, Liga Hanseatica domina Nordul baltic, in deplina prosperitate. Castigurile sunt imense la bursa. Familia Frugger a realizat, conform statisticilor noastre, intre 1459 si 1525 un profit de un milion si jumatate de florini, un fel de moneda euro a Tarilor de Jos. Se practica pe scara larga folosirea contractelor si conventiilor. In orasele mari, Lyon, Barcelona sau London se naste noul om al Epocii Moderne: burghezul. Ce spune acest nou om? Sa-l ascultam acum pe marele Da Vinci, care ne da o definitie:

“Dupa opinia oamenilor, cunoasterea rezultata din experiment este mecanica, stiinta este aceea ce se naste in spirit si se incheie cu el…dar mie mi se pare mai degraba ca stiintele care nu se nasc din experienta, mama oricarei certitudini…sunt pretentioase si false”

Experimentul induce capitalul spre noi descoperiri care atrag investitii tot mai mari in timp. Francezul Jaques Coeur finanteaza personal ultimele campanii ale Razboiului Celor 100 de Ani si fondeaza o retea de companii pe profil textil si extractiv. Astazi facem imprumuturi si credite din banci. E ceva nou? La Venetia apar primele registre de debit si credit. O clasa sociala noua prinde acum conturul: bancherii. Sunt protejati de regi si papi. Numele lor mari apar pe catastifele timpului precum: Ricciardi din Lucca sau Bardi, Peruzzi si Acciaiuoli din Florenta si celebrul print Lorenzzo Magnificul, el insusi bancher. Au existat riscuri si atunci ca si astazi si multe falimente rasunatoare in epoca. Nu pot sa-l omit pe imparatul austriac Maximilan de Habsburg, poreclit “principele fara bani”, actiunile sale politice ruinand, aproape, la sfarsit de veac XV, pe bancherii Casei de Medici. Toate aceste convulsiuni economice genereaza la nivel politic european inaugurarea statului modern cu caracteristica sa principala, centralizarea. Comertul ca arie de raspandire se largeste treptat pe distante din ce in ce mai mari, existand o stransa conexiune intre circulatia marfurilor pe rutele continentale si maritime. In aceasta circulatie trebuie cautata geneza Marilor Descoperiri, o aventura plina de suspans pe care o voi continua in episodul urmator, numai pe Historia Universalis.

(Va urma)