http://ro.altermedia.info/istorie-alternativa/mormantul-lui-hristos-o-teorie-anticrestina-ultimul-episod_6701.html "Cei care au privilegiul de a sti, au datoria de a actiona" (A. Einstein) Wed, 15 Oct 2008 20:00:07 +0000 http://wordpress.org/?v=2.6.2 http://ro.altermedia.info/istorie-alternativa/mormantul-lui-hristos-o-teorie-anticrestina-ultimul-episod_6701.html#comment-15187 maze Mon, 16 Apr 2007 09:50:18 +0000 http://ro.altermedia.info/istorie-alternativa/mormantul-lui-hristos-o-teorie-anticrestina-ultimul-episod_6701.html#comment-15187 o teorie poate fi anticrestina prin intentie... intentia poate fi (si este, dupa parerea mea), dupa cum ai spus, manipularea constiintei colective in sensul punerii la indoiala a credintei crestine si astfel, a intregului sistem de valori bazat pe credinta crestina. o teorie poate fi anticrestina prin intentie… intentia poate fi (si este, dupa parerea mea), dupa cum ai spus, manipularea constiintei colective in sensul punerii la indoiala a credintei crestine si astfel, a intregului sistem de valori bazat pe credinta crestina.

]]> http://ro.altermedia.info/istorie-alternativa/mormantul-lui-hristos-o-teorie-anticrestina-ultimul-episod_6701.html#comment-15177 ciclovamontana Sun, 15 Apr 2007 20:41:54 +0000 http://ro.altermedia.info/istorie-alternativa/mormantul-lui-hristos-o-teorie-anticrestina-ultimul-episod_6701.html#comment-15177 Nu exista teorii creştine sau anticreştine; teoriile sunt produse ale ştiinţei, care operează cu valoarea de adevăr. Câtă vreme e confirmată de fapte, o teorie, totdeauna aflată în spaţiul ştiinţei, e un sistem enunţiativ adevărat. Dacă se găseşte un singur fapt care o contrazice, atunci teoria nu mai e teorie, ci ipoteză. Pe baza unui fapt nu se poate elabora o teorie ştiinţifică. Faptul ştiinţific rezidă din ordonarea unei serii date obiective, grija elementară a observatorului fiind situarea cât mai departe de obiectul din care se extrag datele (Vasile Moraru, 1986). Dacă raţionamentele de la date la fapte sunt corecte logic, atunci putem elabora o ipoteză, iar apoi o teorie. Teoria ştiinţifică are exigenţele ei metodologice pe care nu le vom fi contestând câtă vreme nu ne sunt cunoscute. Fără îndoială că din exteriorul teoriei în cauză putem veni cu interpretări după o seamă întreagă de criterii: morale, religioase, politice, estetice, sociologice etc. Interpretările pot fi perverse sau neperverse, de ignorant sau de diletant etc. Intepretarea unei teorii ştiinţifice nu e, ea însăşi o teorie decât dacă şi numai dacă se situiază tot în limitele ştiinţei. Aici intervine disputa neostoită între competenţi: avem sau nu un model de teorie ştiinţifică acelaşi pentru ştiinţele naturii şi pentru cele zise socioumane? Întrebarea e strâns legată de o alta fundamentală:adevărul are aceeaşi semnificaţie pentru orice ştiinţă? Mai e valabilă definirea lui aristotelică sau ne însuşim identificarea lui actuală cu probabilitatea, cu verosimilitatea, cu plauzibilitatea, cu acordul, cu opinia comunităţii de..? S-au descoperit câteva indicii privind mormântul Mântuitorului. De la indicii la date e o secvenţă de cale epistemologică; de la date la fapte, altă secvenţă sine qua non a căii; de la fapte la ipoteză e altă secvenţă inevitabilă, urmată de secvenţa de la ipoteză la teorie. Indiciile, datele se coroborează, probele la fel, în fiece etapă. In cercetarea ştiinţifică nu se pleacă de la idei preconcepute, căci atunci nu ajungem la teorii, ci la doctrine, la păreri cu autorizări varia. Mi se pare penibil să declarăm nişte date, asupra cărora incertitudinile domină, că atestă o infirmare sau o confirmare. Încă o dată: să nu ne lăsăm vrăjiţi de interpretări, căci şi oamenii de ştiinţă pot cădea pradă cântecelor de sirenă ale ideologiilor şi politicianismelor. Sociologia religiei, psihologia religiei, antropologia religiei, arheologia religiei - cu preeminenţă asupra creştinismului - nu sunt ştiinţe, nici discipline ştiinţifice, ci încercări doctrinale în vederea manipulării interesate a conştiinţei colective. Ca să nu mai spun că ştiinţa nu are a decide asupra Fiului lui Dumnezeu care a înviat; fie şi numai asupra acestui adevăr care corespunde oricăror exigenţe ale spiritului uman,minus exigenţelor raţiunii născocite de preacatolicul Thoma din acel Aquino. Cultura noastră îl ignoră pe Kant, neconvenabilul intereselor ideologiilor şi politicianismelor actuale, preferându-l pe Karl Popper, deschizătorul de orizonturi ale societăţii deschise, din păcate fără nici o legătură cu spiritul ştiinţific onest. Nu exista teorii creştine sau anticreştine; teoriile sunt produse ale ştiinţei, care operează cu valoarea de adevăr. Câtă vreme e confirmată de fapte, o teorie, totdeauna aflată în spaţiul ştiinţei, e un sistem enunţiativ adevărat. Dacă se găseşte un singur fapt care o contrazice, atunci teoria nu mai e teorie, ci ipoteză. Pe baza unui fapt nu se poate elabora o teorie ştiinţifică. Faptul ştiinţific rezidă din ordonarea unei serii date obiective, grija elementară a observatorului fiind situarea cât mai departe de obiectul din care se extrag datele (Vasile Moraru, 1986). Dacă raţionamentele de la date la fapte sunt corecte logic, atunci putem elabora o ipoteză, iar apoi o teorie. Teoria ştiinţifică are exigenţele ei metodologice pe care nu le vom fi contestând câtă vreme nu ne sunt cunoscute. Fără îndoială că din exteriorul teoriei în cauză putem veni cu interpretări după o seamă întreagă de criterii: morale, religioase, politice, estetice, sociologice etc. Interpretările pot fi perverse sau neperverse, de ignorant sau de diletant etc. Intepretarea unei teorii ştiinţifice nu e, ea însăşi o teorie decât dacă şi numai dacă se situiază tot în limitele ştiinţei. Aici intervine disputa neostoită între competenţi: avem sau nu un model de teorie ştiinţifică acelaşi pentru ştiinţele naturii şi pentru cele zise socioumane? Întrebarea e strâns legată de o alta fundamentală:adevărul are aceeaşi semnificaţie pentru orice ştiinţă? Mai e valabilă definirea lui aristotelică sau ne însuşim identificarea lui actuală cu probabilitatea, cu verosimilitatea, cu plauzibilitatea, cu acordul, cu opinia comunităţii de..? S-au descoperit câteva indicii privind mormântul Mântuitorului. De la indicii la date e o secvenţă de cale epistemologică; de la date la fapte, altă secvenţă sine qua non a căii; de la fapte la ipoteză e altă secvenţă inevitabilă, urmată de secvenţa de la ipoteză la teorie. Indiciile, datele se coroborează, probele la fel, în fiece etapă. In cercetarea ştiinţifică nu se pleacă de la idei preconcepute, căci atunci nu ajungem la teorii, ci la doctrine, la păreri cu autorizări varia. Mi se pare penibil să declarăm nişte date, asupra cărora incertitudinile domină, că atestă o infirmare sau o confirmare. Încă o dată: să nu ne lăsăm vrăjiţi de interpretări, căci şi oamenii de ştiinţă pot cădea pradă cântecelor de sirenă ale ideologiilor şi politicianismelor. Sociologia religiei, psihologia religiei, antropologia religiei, arheologia religiei - cu preeminenţă asupra creştinismului - nu sunt ştiinţe, nici discipline ştiinţifice, ci încercări doctrinale în vederea manipulării interesate a conştiinţei colective. Ca să nu mai spun că ştiinţa nu are a decide asupra Fiului lui Dumnezeu care a înviat; fie şi numai asupra acestui adevăr care corespunde oricăror exigenţe ale spiritului uman,minus exigenţelor raţiunii născocite de preacatolicul Thoma din acel Aquino. Cultura noastră îl ignoră pe Kant, neconvenabilul intereselor ideologiilor şi politicianismelor actuale, preferându-l pe Karl Popper, deschizătorul de orizonturi ale societăţii deschise, din păcate fără nici o legătură cu spiritul ştiinţific onest.

]]>