Dorin Suciu

Recent, am participat la o emisiune de televiziune al cărei subiect (penibil) a fost „dacă se justifică (!?) schimbarea denumirii străzii [din Targu Mures, n. red.] Călăraşi în cea de Kossuth.” La dezbatere a participat şi dl Mihály Spielman, istoric, care, în ciuda tuturor dovezilor istorice, l-a ridicat în slăvi pe autorul moral al etnocidului românilor transilvăneni şi a pus la îndoială cifra celor 40.000 de români ucişi în Transilvania în cursul Revoluţiei Ungare din 1948.

Doresc să-i relatez acestui domn o întâmplare. Cam în urmă cu un an, am întâlnit în redacţia ziarului Cuvântul liber un profesor de istorie pensionar, pe nume Vasile Nuţiu, care mi-a povestit întâmplarea cumplită în urma căreia familia sa a primit porecla „a Ştirbului”. În toamna anului 1848, stră-străbunicul său, Ioan Boaru Florea, din Caşva, sat de pe valea Gurghiului, a fost prins şi schingiuit de „echipa de vânătoare” condusă de secuiul József Jenei. I-au fost scoşi, pe rând, cu cleştele, toţi dinţii din gură pentru a-l face să mărturisească că intenţiona să plece la Reghin pentru a se alătura regimentului de grăniceri români din Bistriţa de sub comanda colonelului Urban.

„Stră-străbunicul meu avea 19 ani, l-au chinuit degeaba, pentru că nu era adevărat. L-au schilodit pe viaţă. De la el ni se trage porecla „a Ştirbului”, mi-a povestit dl Nuţiu. Mi-a mai spus că a făcut cercetări în satele de pe valea Gurghiului cu privire la crimele comise de „echipele de vânătoare” în martie şi aprilie 1849. Mi-a întins, cu o mână ezitantă, două pagini dactilografiate cu numele victimelor din Hodac şi Ibăneşti. Bărbaţi, femei, copii, bătrâni. Zeci de oameni fără apărare.

Ulterior, am găsit o listă asemănătoare, dar mult mai completă, în capitolul al VIII-lea, Revoluţia democratică de la 1848 – 49 din Transilvania a volumului Istoria Transilvaniei, editura George Bariţiu, Cluj-Napoca, 1997.

Autorul capitolului, istoricul dr. Gelu Neamţu, arată că în luna mai 1895, ziarul „Magyarország” din Budapesta a publicat în numerele 121–131 un document care demonstrează clar că în Transilvania a avut loc o operaţie deliberată de exterminare a românilor. El nu provine din sursă românească, ci maghiară, fiind vorba de un memorandum al canonicul romano-catolic Ráduly, din Gyulafehérvár (Alba Iulia) care a redactat listele cu victime trimise lui de diverşi alţi preoţi. În „Magyarország” se preciza faptul că documentul a fost definitivat la 30 decembrie 1849, originalul fiind scris de mâna preotului romano-catolic, iar corecturile au fost făcute de un oarecare Macedonffi.

Din memorandumul canonicului catolic Ráduly, redăm doar listele cu victimele civile făcute de „echipa de vânătoare” a lui József Jenei la Ibăneşti şi Hodac. Este vorba de acelaşi Jenei care l-a schilodit pe stră-străbunicul lui Vasile Nuţiu „a Ştirbului”, în 1848 la Caşva.

În Ibăneşti, la 7 martie 1849,

„au fost omorâţi la podul satului următorii:

1) Fiul lui Petru Vasiica. I-au dus şi o vacă.
2) Bărbatul lui Nastasia Petru a lui Pintilie. I-au dus toate straiele. A rămas un orfan. Omorât la pod.
3) Todoran Mihăilă , omorât tot la podul satului, ca şi ceilalţi. Lasă o văduvă şi un orfan. Le-au dus 20 de oi şi toate straiele.
4) Soţul lui Palaghia Petru care a rămas cu un orfan schilăvit (de insurgenţi). Văduva nu are nimic. Li s-a jăfuit tot ce au avut – 8 vite mari şi toate straiele. Omorât la pod.
5) Gliga Leontie, omorât în 15 martie 1849. A rămas soţia Tinica cu 6 orfani. I-au dus 3 vite mari, un car ferecat şi straie ce au avut, tot.
6) Gliga Goria. Soţia Iioana a rămas cu 7 orfani. I-au jăfuit 2 cai şi toate straiele.
7) Todoran Onia, l-au omorât tot pe pod. Soţia Măria a rămas cu 4 orfani. Nu are avere. I-au dus straie.
8) Sfărmuş. Soţia Iioana a rămas cu un orfan. N-are nimic. I-au dus 2 oi şi straie ce au avut tot. Omorât tot la pod.
9) Gliga Vasilică. Soţia Dafina a rămas cu 2 orfani. I-au dus o vacă, straie ce au avut tot. Omorât tot la pod.
10) Mate Mihăilă. Schilav – împuşcat. N-are nimic. Vite i-au dus 2 boi şi o vacă. Straie, bucate ce au avut tot.

La final, preotul Dimitrie Cornea din Ibăneşti mai adaugă cu dramatică ironie: „Aceste omoruri toate s-au împlinit prin vitejii soldaţi ai lui Jenei, şi prin bizuitul lui Macskási Ferenc Longin”. Din scrisele sale rezultă că a fost vorba de o execuţie colectivă, din moment ce aproape toate omorurile s-au petrecut în acelaşi loc – podul peste Gurghiu – şi în aceeaşi zi: 7 martie 1849.

Situaţia din Hodac a fost mult mai tragică: tot la 7 martie 1849, în cursul aceleiaşi escapade a lui Jenei, şi tot la podul satului, au fost omorâţi 20 de bărbaţi, patru murind în alte împrejurări, iar unul a rămas „schilav” (mutilat). Spre deosebire de lista din Ibăneşti, în aceasta au fost trecute văduvele şi orfanii şi nu soţii ucişi.

Documentul arată situaţia îngrozitoare a celor rămaşi în viaţă, femei, copii şi bătrâni, jefuiţi de tot ce aveau, muritori de foame:

“1) Schilav, Farcaş Iion a lui Vasile lui Iacob împuşcat în 3 februarie. I-au dus 105 mierţe de bucate, şi banii socotindu-se cu straie cu tot, 550 fl.
2) Nicolici Stratona lui Toader a rămas cu 5 orfani. I-au dus 9 vite mari, 13 porci şi bucate şi straie toate.
3) Iacob Marie lui Petru au rămas cu 5 orfani. I-au dus bucate şi straie toate.
4) Popp Iioania a Sandului. I-au dus 2 vaci şi 4 porci, bucate şi straie ce au avut toate.
5) Farcaş Iioana a lui Iionu lui Simion Popi au rămas cu 4 orfani. I-au dus o vacă şi bucate şi straie ce au avut tot. Acestea au pătimit toţi la Mocsár în 3 februarie de escapada lui Jenei anul mai sus numit [1849].
6) Buzilă Nastasii a lui Dumitru au rămas 3 orfani. I-au dus un car şi plug şi bucate şi straie, tot ce-au avut şi un porc.
7) Farcaş Mărie a lui Vasilic Ileni au rămas cu 6 orfani. N-are nimic. I-au dus bucate şi straie tot ce au avut. Acest om s-a omorât în 13 zile martie din porunca lui Haneş din Glediu (Gledény).
8) Nicolici Iioana a lui Iion au rămas cu 6 orfani. I-au dus un bou şi o vacă, bucate şi straie tot ce au avut.
9) Iancoş Sie a lui Farcaş Iion Diac au rămas cu 2 orfani. N-are nimic. I-au dus 4 vaci şi 2 porci, bucate şi straie ce au avut tot.
10) Fejer Safta a Sandului rămasă cu 2 orfani. Şi 2 orfani i-au omorât cu numitul Fejer Sandu odată. Văduva n-are nimic. I-au dus 2 vaci şi un cal, bucate şi straie tot ce au avut.
11) Farcaş Nastasia a lui Vasile rămasă cu 2 orfani. N-are nimic. I-au dus o vacă, bucate şi straie ce-au avut tot. N-are cu ce trăi.
12) Popp Mărie lui Constantin au rămas cu 5 orfani. I-au dus 4 vaci, 25 de oi, 2 porci, bucale şi straie ce au avut tot.
13) Iacob Oniţă a lui Dumitru au rămas cu 3 orfani dintre care unul este schilav. I-au dus 4 vaci şi 2 boi, 7 cai, 50 mierţe de grâu, 100 de mierţe de ovăz şi 80 de mierţe de cucuruz şi straie tot ce au avut.
14) Iacob Iioana lui Vasilie a rămas cu 4 orfani. N-are nimic. I-au dus 2 boi şi bucate. Straie tot ce au avut.
15) Farcaş Măria a Petrionecului. N-are nimic. I-au dus o vacă şi 5 porci, bucate şi straie tot ce au avut.
16) Farcaş Paraschiva a lui Filip are 2 orfani. I-au dus o vacă şi 2 boi, bucate şi straie tot ce a avut.
17) Man Iioana a lui Vasilia Pinti au rămas cu 4 orfani. N-are nimic. I-au dus o vacă şi 25 de oi, porci 2. Bucate şi straie tot ce au avut.
18) Farcaş Nastasie care se ţinea numai prin osteneala unui prunc al ei, fiind mai dinainte văduvă, schilavă de o mână. Şi pruncul l-au omorât. Dânsa au rămas neputincioasă. N-are nimic. I-au dus o vacă, bucate şi straie ce au avut tot.
19) Popp Vasiica a lui Crăciun Iii. Are 5 orfani. Avere nimic. I-au dus o vacă şi 6 capre, bucate şi straie tot ce au avut.
20) Popp Sanda a lui Ştefan lui Gabor, n-are orfani. I-au dus o vacă, 9 oi, bucate şi straie tot ce au avut.
21) Frandeş Măria a lui Iion lui Simion, are 3 orfani. N-are nimic. I-au dus 2 boi, 3 vaci, 2 porci, bucate şi straie tot ce au avut.
22) Man Pelaghie a lui Man Iion a Pinti are 3 orfani. I-au dus 2 boi şi o vacă şi 4 stupi şi 12 oi, bucate şi straie tot ce au avut.
23) Popp Floare. Bătrână. I-au omorât pe feciuru care o ţine. Au rămas bătrână şi neputincioasă. N-are nimic. I-au dus o vacă, bucate şi straie tot ce au avut.
24) Man Alexandru. Schilav de mâini. N-are orfani. N-are nimic. I-au dus 4 vite mari, bucate şi straie ce au avut tot.
25) Farcaş Ilie a lui Vasilie lui Alexa. Schilav. Nu se poate ajuta să trăiască, n-are nimic. I-au dus 2 vaci, 4 porci, bucate şi straie ce au avut tot.

De la al şaselea punct în jos, numiţii omorâţi, toţi au pătimit moarte la podu satului în 7 zile, martie 1849. Toţi prin escapada lui Jenei şi prin biztoşu lui, Macskási Ferenc Login şi Haneş maistorul.

Aceasta o adeverez cu propria-mi mână, preotul Hodacului Farcaş Ştefan, la 5 noiembrie 1849.”

Astfel de lucruri s-au petrecut în aproape toate cele circa 2400 de sate locuite de românii din Transilvania, Banat, Bihor şi Maramureş, din care fiecare al 10-lea a fost jefuit şi ars. Cele două documente atestă că media de 10 civili ucişi dintr-un sat românesc, avansată în numeroase lucrări de specialitate, nu este exagerată. Ceea ce face credibilă cifra de 40.000 de victime, menţionată nu numai de mitropolitul Andrei Şaguna, ci şi de lucrarea „Die Romänen der oesterreichischen Monarchie” Wien, Druck from Karl Gerold et Sohn, 1850, p.231.

Se împlinesc în aceste zile 160 de ani de la teribilul război civil declanşat în Transilvania de Revoluţia de la 1848. Ce au îndurat atunci românii poate fi considerat un veritabil genocid. Numeroase victime civile au avut însă şi saşii; nici cele ale maghiarilor nu au fost puţine. De aceea, îi rog pe toţi cei care citesc aceste rânduri ca în noaptea Învierii să aprindă o lumânare în amintirea lor. A tuturor.