În Franţa a fost tradusă şi publicată Cartea Neagră a Holocaustului din România. Textul de mai jos este dedicat acestui eveniment.

Evreii „mâncători de excremente şi cadavre”

din Cartea Neagră a lui Matatias Carp şi Ilya Ehrenbourg

Am mai spus-o: de ani de zile nu mai reuşesc să dau de vreun evreu deştept, cu care să pot sta şi eu de vorbă, ca-ntre oameni oameni. Printre alte subiecte pe care i le-aş propune evreului de negăsit fiind şi mirarea mea că Cartea Neagră a lui Matatias Carp a fost de curând tradusă de niscaiva evrei practicanţi şi urmează a fi publicată în mai multe limbi de mare circulaţie.

Ce este Cartea Neagră? Este o carte, în trei volume, publicată în 1946, care şi-a propus ca pe parcursul a circa 1000 (una mie) de pagini să demonstreze că românii i-au întrecut cam pe toţi în materie de anti-semitism! Chiar şi Moses Rozen, unanim cu Hanna Arendt, au fost nevoiţi să recunoască, nesiliţi de nimeni, că holocaustul evreilor aici la noi a început, în România, cică!… Că nu nemţii sau alţi veleitari şi impostori, ci românii se înscriu în istoria universală ca detonatori ai Holocaustului! Data magică: 20 şi ceva Iulie 1940, la Dorohoi în gară! (Cam jidan, ovreiul! Nu i-ar fi fost greu să aleagă altă locaţie, mai… Dar Dorohoi?! În comparaţie cu Auschwitz sau Buchenwald ori Treblinka, Dorohoi ăsta sună ca dracul, vorba altui evreu, mult mai jidan şi el… Cum să capete bietul Dorohoi rezonanţă şi circulaţie internaţională, domnilor?!… Ce turism sau pelerinaj să faci la Dorohoi, la dracu’ în praznic şi la aşa toponim?! Adică facem noi un ditamai holocaustul şi nu ne alegem chiar cu nimic?! Cine a auzit de Dorohohoi ăsta?! Chiar că suntem ultimii proşti! Auzi la ei, Dorohoi!…)

Deci asta e, n-am mai dat de un evreu mai diştept de ani de zile! Încât nici nu ştiu cui să mă adresez cu cele de faţă! O să încerc, probabil, şi la ambasadă! A Israelului. Poate chiar şi la guvernul de macabei ori la Knesset! …Dar nici eu nu pot pretinde că-i cunosc pe toţi evreii, aşa că-mi rămâne nădejdea la evreul necunoscut, fratele meu evreu poate încă nenăscut, dar care, spre deosebire de colegii şi prietenii mei evrei…

Da, spre deosebire de amărîţii ăştia de foşti şi actuali ori viitori colegi sau prieteni evrei, evreul meu necunoscut va înţelege cu ce intenţii cusher îi atrag eu atenţia că ceilalţi evrei sunt pe cale de a săvârşi o greşeală mai mare decât tot Talmudul lor, ba fiind, nenorociţii!, în stare să se mai şi bucure prosteşte că-şi vor mondializa nerozia şi se vor face în final de rîsul rîsului şi al antisemiţilor de pretutindni, în văzul de ei declanşat al întregii noastre planete… Chiar nu mai au niciun Einstein de-ăla care să le-o spună în faţă?! Să le dea peste mâna cea bleagă?! Şi să strige la ei: Ho, prostovanilor şi nebunilor!… Cum v-a trecut prin tichiuţă să traduceţi o carte atât de jenantă pentru orice om normal?! Evrei normali nu mai există?!

Încă de la apariţia Cărţii Negre, de această carte le-a fost ruşine la toţi evreii care ştiau bine cine mi-era ILYA EHRENBOURG, paranoicul agitator bolşevic, care a asistat şi a contribuit din plin la scrierea mizeriei întitulate Cartea Neagră, carte neagră de ură şi prostie iudaică!!.. Au repudiat-o evreii de evrei de odinioară de nu s-a mai văzut prin nicio librărie sau bibliotecă! A fost în acei ani singura carte scrisă de un evreu-doi pe care evreii bolşevici au pus-o la indexul cenzurii ! Ăia da evrei! Că nu-şi permitea pe atunci orice potaie să-şi zică evreu! Şi să intre la inventar lângă alde un Filderman sau Şafran, un Cajal bătrânul, un Belu Silber! O Ana Pauker, un Nicolski…

Mă întreb din prima cine a avut, oameni buni, ideea să dea la tradus Cartea Neagră?! (Nota bene: Nu cumva pe banii guvernului român s-a tradus?!…)

Bănuiala cade fără să clipesc asupra soţilor Lya Benjamin! Îi cunosc bine! Am fost cu ei doi împreună în mai multe ocazii, dar mai ales într-o emisiune la DTV, când s-a discutat cu aprindere despre Cartea Neagră mai toată emisiunea, iar eu abia la sfârşit m-am şi i-am prins că nici unul nu citise Cartea Neagră… Evreu care n-a citit Cartea!?!… Doi chiar: Lya şi Haralambrul ei de bărbat!

Lucrurile s-au petrecut cam aşa: zice soţul ceva, de laudă, despre valoarea documentară excepţională a Cărţii, iar consoarta – doctoreasă în istorie, îl aprobă zgomotos avizată asupra subiectului. Atunci eu, mereu Gică contra, intervin de le stric toată regia emisiunii zicând că tot eu, Ion Coja, nu pot lua în serios Cartea Neagră plină de cele mai inepte şi mai neroade acuzaţii la adresa mea! A mea, domnilor!

A dumitale?, s-a mirat duetul de la Ştefan Gheorghiu.

Adică la adresa fiinţei umane în ipostaza ei românească! Şi mă explic: nu pot să iau nimic în serios de la un autor care afirmă că românii, ţăranii români ca să fiu mai exact, adică mama şi tata, domnilor, Dumnezeu să-i hodinească!, cumpărau cică de la jandarmii români, la un preţ de batjocură, de-a dreptul insultător, cumpărau evrei din cireada mânată spre Nistru să-l treacă dintr-o sorbire, evrei mai rotofei, pe care apoi îi duceau acasă şi… şi… şi ce făceau babacii mei cu babacii dumitale, domnule Hary Culler?, l-am întrebat eu pe tovarăşul Haralambie Culea în direct la DDTV, postul TV cel mai urmărit de cenzura Cominternului. Ce făceau românaşii noştri cu ovreii dumitale, ai noştri şi ei, până la urmă? Hai, curaj, nu vă sfiiţi! Sunt sigur că ştiţi! N-aveţi cum să nu ştiţi, cetăţene Culler, că doar vă trageţi mai mult din Cartea Neagră decât din Talmud! Singur recunoaşteţi că vă e carte de căpătâi! Că fără ea rămâneaţi mai departe un umil şi necunoscut propagandist al iudeo-bolşevismului!

Eh, spuneţi-mi aşadar, nu mie, căci eu ştiu, dar telespectatorii noştri nu, nu ştiu nici în vis, în visul lor cel mai urît sau în cel mai frumos vis – depinde cum priveşti lucrurile, nu au habar de ceea ce spune nemernicul de ILYA EHRENBOURG, sub semnătura lui Matatias Carp, despre ţăranii români că făceau cu evreii târguiţi la margine de drum?! Spuneţi-le dumneavoastră, domnule Cullică, să nu moară proşti proştii de români!… Sunt vestit de ignoranţi! De un’ să ştie, analfabeţii, la ce-s buni evreii, măcar unul-doi la casa românului?!…

N-a ştiut tovarăşul profesor de istoria marxism-leninismului! Dar eu nu-l puteam crede că nu cunoaşte pe dinafară Cartea. Aveam informaţii precise în acest sens! Mi se părea la fel de absurd ca şi cum însăşi Lya Benjamin ar fi spus şi ea că nu ştie de ce românii se apucaseră pe vremea lui Ion Antonescu de târguit evrei, mai rar la bucată, de obicei la un loc, soţ şi soţie, doi lei perechea!

…Ehe, era mare leul pe vremea Mareşalului!

Eh, dumneavoastră vă amintiţi în ce scop, stimată doamnă Lya, ţăranii români îşi cumpărau evrei, sustrăgându-i astfel din convoiul de umbre plecat în Pahod na Bug?

Unii zic acum, post festum, că-i fereau astfel pe bieţii jizi să ajungă în Transnistria cea sinistră, unde nu-i aştepta nimic bun! Ăsta să le fi fost scopul? Nobilul ţel?

…Eu unul nu cred! Nici dumneavoastră! Ar fi prea frumos ca să fie adevărat!

Nu, nu-mi puteam imagina că nici Benjamina nu ştia, deci, logic, deduc că nu citise nici ea Cartea!, căci doar îşi dăduse un doctorat strălucit pe Carte, comentând-o din doască în doască, citând din ea ca din Cartea Cărţilor şi declarând-o Cartea din care s-a născut Holocaustul din România! Talmudul noii religii! Fără ea s-ar alege praful de tot Holocaustul românesc! Etc., etc.

O carte, a declarat laureata presei, o carte care ar trebui să fie cercetată şi studiată şi învăţată pe de rost în toate şcolile româneşti, în toate familiile, în toate găştile de cartier, în toate sălile de aşteptare, câte una-două în fiecare cabină telefonică, ca să afle tot românul de azi şi de mâine şi de totdeauna ce făceau urmaşii dacilor cu evreii de două parale pe care îi cumpărau pe buza şanţului. Sau, cine avea puţin noroc, îi mai lua şi pe gratis, căci unii evrei nu mai puteau merge mai departe şi, ajunşi la capătul puterilor, renunţau singuri să mai vadă Transnistria, puoi mori!

Da, spre nesfârşita mea mirare i-am prins pe cei doi cu ocaua mică, cu lecţia necitită! Mi-a venit să-i întreb, dar m-am jenat de telespectatori – voi ce făceţi acasă, măi nebunatecilor, de nu aveţi timp nici să vă citiţi Biblia voastră de holocaustologii lui peşte, ce sunteţi?!

Nu, un nu hotărît! Cei doi, perechea de cominternişti din studioul DDTV, nu jucau teatru, nu jucau nici măcar teatru evreiesc de stat! Ci erau ca niciodată în viaţa lor de sinceri: nu ştiau! Pur şi simplu nu ştiau! De necrezut, dar…

…Ce-i drept, nici eu nu ştiu ceva mai frumos şi mai onest decât să recunoşti că nu ştii! Aşa făcea chiar însuşi Socrate! Iar eu l-am auzit şi pe Petre Ţuţea de câteva ori zicând că nu ştie.

Nu ştiau sau nu-şi mai aduceau aminte?, s-ar putea băga în vorbă vreun cârcotaş. Unul mai dihai decât mine ! Răspund: exclus! Când afli ce făceau românii cu urmaşii Iudei cumpăraţi pe mai nimica, nu mai poţi uita în vecii vecilor! Nici măcar în somn, precum spuneam! E de neuitat! Mai ales pentru un evreu! Un evreu practicant! Dar mite când sunt două bucăţi de evrei, un fel de Sara şi Avram Iancu ai zilelor noastre?! Unde-s doi mai greu se uită!…

…Când însă cineva spune că nu ştie, când recunoaşte că nu ştie, omul ăla cel puţin pe jumătate nu mai este prost, atoateneştiutor. Iar cu jumătatea cealaltă nu mai este nici ticălos!… Aşa că, simţindu-i ceva mai colegi pe cei doi – ce mai pereche!, numai bună de comercializat, m-am îndurat de ei şi i-am mai încurajat puţin: deci nu ştiţi? Nu ştim! Păi nu ştiţi nimica dacă nu ştiţi că tata, Dumnezeu să-l ierte!, îl lua binişor pe ovreiaş, de ureche sau de chică ori de beregată, şi mi ţi-l cresta, nenicule, la jugulară, acolo de unde-i curge şi porcului tot sângele din carcasă, lăsând-o cusher şi bună de făcut pastramă, după reţeta marelui mehenghi numit nenea Iancălă!

Vă mai întreb o dată, ultima strigare!, le-am zis. Nu se poate să nu vă aduceţi aminte, e scris în carte cu litere de-o şchioapă, special ca să-i rămână cititorului în tărtăcuţă pentru totdeauna la ce le trebuia, domnule, ţăranilor basarabeni atâta sânge evreiesc adunat cu grijă într-o covată? O picătură nu se risipea! Nu ştiţi nici asta, nu vă aduceţi aminte?… Nu, îngăimară cei doi, deja livizi şi fără de sânge în obraji, măcar o picătură… Exsancvinaţi prin telepatie? Nu cumva am întins coarda prea tare?!

Dar nici nu mai puteam da înapoi, cum aş fi vrut! Faci ce poţi în viaţă, nu ce vrei! Aşa că am încheiat cu precizarea finală: lubrifiant, madam! Lubrifiant făceam! ILYA EHRENBOURG dixit! Iar Matatias Carp confirmă: lu-bri-fi-ant! Avem doi martori, deci! Lu-bri-fi-ant!

Lubri… Ce-i acela lubrifiant?, a întrebat ingenuă Benjaminoaia, fire total atehnică.

Adică unsoare, cucoană ! Românii, încă de la primii iudei aduşi pe plaiurile mioritice, adică dintotdeauna, ung osia de la căruţe şi alte mecanisme din ogradă cu sânge, cu sânge evreiesc! Se pare că sângele evreiesc e cel mai prima, nu coagulează, nu miroase şi se păstrează la temperatura camerei cel mai bine. Oricum, nu aveau frigidere, precum nu au nici azi, nenorociţii!…

Pe cine-i faceţi nenorociţi?

Păi pe evreii ăia făcuţi unsoare îi fac, pe cine alţii?! Vă daţi seama, săracii, din ce motive prozaice, aproape puerile, să ratezi Transnistria?!… Ca să ajungi unsoare la osia căruţelor cu care alţi evrei treceau bine merci peste Nistrul mântuirii lor!…

*

…Mai departe rezum, căci nu mă mai suport: perechea de evrei din studiourile DDTV au declarat că aşa ceva nu se scrie şi nici nu scrie şi nici măcar nu poate să scrie în Cartea Neagră sau oricare altă carte scrisă de vreun evreu despre Holocaustul din mizerabila asta de ţară! Că-i doare pe evrei Holocaustul, pe cine nu-l doare?! Dar cel mai tare te doare, ca evreu, să afli şi să-i vezi pe neciopliţii ăştia de români cum nu-şi mai încap în piele că fără ei nu se mai făcea niciun Holocaust! «Domnule Ion, sunteţi insuportabil ce faceţi, ce ziceţi! Aţi depăşit orice limită!», şi m-au ameninţat cu tribunalul, cu Sanhedrinul, cu rabinul şi tot Cahalul, başca presa de peste tot oceanul. «Cum puteţi scorni aşa ceva?! Evrei storşi de sânge şi cu sânge evreiesc să fie unse cotigele voastre? Cu asemenea bazaconii scandaloase faceţi educaţia studenţilor dummneavoastră?! Şi vă suportă studenţii şi ceilalţi profesori cu astfel de distorsiuni ale adevărului?!… Şi telespectatorii ăştia, cu ce au greşit ca să vă asculte fabulaţiile, absolut inca-li-fi-ca-bi-le!» Şi tot aşa, aproape să se termine emisiunea pe vocalizele lor!

Dar mi-a venit şi mie rândul, nenicule, şi le-am spus verde în faţă că prefer Carmelul, că nu vreau mai mult de trei sticle! Pun la bătaie un butoi cu vin din Valea Nucarilor, cea mai faină podgorie din Dobrogea, contra Carmel, trei sticloanţe! Cine pierde, plăteşte! Şi am bătut palma în faţa tuturor telespectatorilor care ne urmăreau cu sufletul la gură: ei, adversarii mei, spunând, ba chiar sus-ţinând că în Cartea Neagră nu poate fi găsită o asemenea, citez, «abjecţie» – aprecierea deci le aparţine, iar eu dimpotrivă, sus-ţineam mai departe că minunata poveste de Crăciun este cuprinsă în volumul întâi, la pagina 23, vedeţi că nu se poate uita?! Nu numai pagina, am dat şi citatul, corectându-l niţel la punctuaţie şi intonându-l cât mai expresiv: « Fascismul românesc a avut metodele sale originale de exterminare a evreilor.(…) Evreii erau bătuţi până la istovire şi expiere, sufocaţi în vagoane cu răsuflătorile astupate, vânduţi din mijlocul convoaielor… Până aici nimic nou. Nu reproşez nimic, nimănui! Acum vă rog să fiţi atenţi ! Aşa… reiau citatul: vânduţi din mijlocul convoaielor pentru a fi omorîţi şi a li se comercializa îmbrăcămintea, pentru a fi, atenţie !, pentru a fi tăiaţi bucăţi pentru ca… acu-i acu !, …cu sângele lor să se ungă osiile căruţelor ş.a.m.d. » (s.n.) Exact aşa scrie : « ş.a.m.d. » Aşadar, osiile căruţelor… Scrie clar, la pagina 23, ediţia de după 1989! Pagina din dreapta, pe la mijloc, cules cu litere îngroşate, am uitat cum le zice. Aldine? …Pentru ca cu sângele lor să se ungă osiile căruţelor…

Fireşte că am câştigat pariul detaşat, dar… dar nici până azi nu am văzut măcar un gât de Carmel de la Comunitatea Evreiască!…

*

…Aşadar, acum, prin traducerea Cărţii, va căpăta circulaţie mondială informaţia că românii mei – dar nici nu-mi mai vine să mai zic că-s ai mei, nici măcar lu’ bietul tata, criminalul!, îl reneg!, n-am astfel de tată!, care taie vasăzică evreii bucăţi-bucăţele şi îi storcea bine de sânge şi de bani, ba chiar «ş.a.m.d.». Că-ţi vine să-i feliciţi şi să le strângi mâna recunoscător jandarmilor români care nu au tăiat bucăţi niciun evreu, nici unul dintre cei peste două sute de mii, pe care i-au împuşcat numai: cinstit, gospodăreşte, ecologicamente, gest infinit mai generos, mai omenos, mai tradiţional românesc decât tranşarea trupului în pacheţele de un kilogram, cel mult două, trebuie să ajungă la toată lumea aflată la rând! Ia nu vă mai înghesuiţi ca la pomană! Şi linişte, vă rog! Mucles!

…Şi-l întreb pe evreul deştept foc sau măcar pe aproape, după care tânjesc ca apa după soare, cititor vreodată al acestor pagini, rugându-l să-mi explice nu cum de a putut să scrie fratele său Matatias Carp asemenea mârşăvie – de imbecil şi de ticălos ce a fost a scris-o!, se ştie asta!, ci de ce? O întreb deci şi pe coana Comunitate Evreiască din România, care nu poate fi străină de traducerea şi publicarea în lumea largă a acestei cărţi mizerabile, de ce, madam, te înhăitezi cu nişte decervelaţi şi îţi simţi interesele mai bine reprezentate şi apărate prin asemenea nemernicii?!

Căci mai sunt şi altele în de mâine-poimâine vestita în lumea toată Carte Neagră. Alte porcării şi mai mari! Mizerii şi minciuni mai «negre»! Nu vă vine a crede?! Ştiu… Dar nu puteam atunci, la televizor, de faţă cu lumea de bună calitate care urmăreşte emisiunile dlui Marian Oprea, să pun în discuţie chestii încă şi mai jenante. Nici nu mi-aş fi putut eu îmagina pe atunci o carieră internaţională pentru această culegere de minciuni deşucheate care nu mai sunt nici măcar minciuni, sunt altceva, căci minciunile au farmecul şi hazul lor, sunt un soi mai ciudat de creaţii ale imaginaţiei, sunt deseori creaţii veritabile. Mecanismele minciunii sunt dintotdeauna interesante şi stârnesc amuzamentul ori chiar simpatia noastră. Minciuna de calitate este credibilă. Cât de cât credibilă. E vecina proximă a literaturii. Te farmecă, te vrăjeşte ! Cum este şi acest ciudat sinonim pentru minciună, explicit numai în limba română : vrăjeală ! Asta ne face minciuna minciună, minciuna de dragul minciunii: ne vrăjeşte, ca-n Şeherezada ! Sau ca baronul ăla neamţ! (Mă înşel eu cumva şi nu-mi dau seama că povestea cu sângele de uns osiile este o poveste totuşi credibilă? Oare există cumva pe lumea asta imbecilii evrei şi ne-evrei care s-o creadă?!…)

Se pare că va trebui să cedez evidenţei şi să accept că există, inclusiv în conducerea Comunităţii evreieşti din România, năuci care să creadă că într-adevăr evreii au ajuns în România să fie tăiaţi bucată cu bucată pentru ca cu sângele lor iudaic tătâne-meu şi tot neamul lui daco-roman să ungă osia căruţelor, indiferent de naţionalitatea, sexul ori vârsta acestora!…

Aşa că mergem mai departe şi să vedem dacă evreii aceştia probabil cei mai evrei îl pot crede şi poate îl vor fi crezut deja, chiar şi pe «martorul» evreu cel mai deşucheat, cel mai ne-evreu şi mai ne-om din toată Cartea Neagră, care semnează justiţiar sub declaraţia că în Transnistria – ţineţi-vă bine, evrei de evrei ce sunteţi!, că în Transnistria administrată de românii lui Antonescu, evreii internaţi «neavând posibilitatea aprovizionării cu alimente, se hrăneau cu excremente omeneşti, iar mai târziu cu cadavre omeneşti.» Da, aţi citit bine : « excremente şi cadavre omeneşti… » Declaraţia este semnată de un « dl M.Katz, fost preşedinte al Comitetului Evreiesc din Moghilău ». (Nu dau pagina, cine nu mă crede să pună pariu!) Aşadar, acum, prin traducerea acestei cărţi bezmetice va căpăta circulaţie internaţională şi bomba asta : evrei care se hrănesc cu excremente omeneşti!… Şi cine ne dă asigurări că-i adevărată dintotdeauna povestea asta? Însăşi întreaga onor comunitate evreiască din România, preşedinte unul Vainer, cine altul?! Başca cei trei preşedinţi români, Iliescu, Constantinescu şi Băsescu, care au plâns cu batista la nas la memorialul fecalelor mâncate de evrei în timpul Holocaustului şi după!

Ion Coja

[Va urma]