Din ce spui se deduce logic un lucru: ca este foarte posibil sa fii stiut proprietarii de la inceput ca sint false.
Atunci de ce au anuntat oficial asta? Suna tot a reclama pentru institutiile respective. Si toata lumea are nevoie de reclama.
In lumea muzeelor o poveste frumoasa inseamna uneori mai mult decit adevarul. Ca si la Holywood, intelegi?
O poveste este si zidul chinezesc pe care se perinda milioane de turisti. Cel adevarat, aflat la citeva sute de km mai la nord nici nu a fost dezgropat de sub pamintul care l-a acoperit timp de secole. Este protejat originalul, dar si dpdv economic un “zid chinezesc” aflat mai aproape de Beijing da mai bine.

Asa si cu craniile – sint o poveste care atrage turisti care dau bani ca sa le vada.

Fiecare alege ce vrea. Nimeni nu poate impiedica asta. Mie mi s-a parea hilar sa imi arate cineva un craniu adevarat si sa imi prezinte o teorie dubioasa pe care sa o cred 100%. Timpul le cerne pe toate. Adevarul se stabileste cu intirziere.

Si evanghelia lui Iuda parea un document asa de credibil. A fost uitat imediat.
Si OZN-urile par asa de reale, daca n-ar fi niste machete cu care se joaca NASA ca sa testeze credibilitatea naivilor care le vad zburind pe cer.

In lume copierea obiectelor de arta se practica pe cale “industriala” de specialisti profesionalizati pe aceasta directie.
La Paris poti cumpara un Toulouse Lautrec sau Monet cu 1200 – 1500 – 2000 euro. Copiile sint facute foarte fidel si clasa medie le prefera in locuintele propri in locul originalelor foarte scumpe. Copierea raspunde unei cerinte a pietei si nu este un lucru reprobabil, cu conditia ca vinzatorul sa fie sincer si sa recunoasca “falsitatea” voita a obiectului de arta si valoarea lui financiara mult mai mica.