Pe de alta parte, in epoca, metoda de stocare a informatiilor era memorarea, folosita pe scara larga si ca metoda de studiu.
Desi pare bizara pentru noi, cetatenii secolului XIX, care citesc din ce in ce mai putin, pentru antici memorarea era ceva util, obisnuit, o metoda care putea reda cu fidelitate continuturi si informatii pretioase. Nici continutul evangheliilor nu a fost ocolit de cei care memorau cu fidelitate texte, dar textul scris era folosit pentru a da mai multa autoritate celui care oficia slujba.

Lipsa textelor foarte vechi este explicabila prin obiceiul de a ingropa sau a incinera papirusurile sau pergamentele deteriorate, pentru a nu fi profanate.

Propovaduitorii s-au straduit sa indeplineasca conditia. Intradevar este o mare realizare sa convingi triburi amazonice sau africane ca Hristos e viu si vesnic.

A cauta originalele scrierilor antice, ar insemna sa fim absurzi de la bun inceput.

Bineinteles. Au avut grija anticii, razboindu-se pe teritorii sau credinta, sa distruga carti, documente, etc., care daca s-ar fi pastrat poate altul era mersul lumii. Cine stie ce adapostea Biblioteca din Alexandria sau templele pagane!