DIN CULISELE OPERATIUNII “FURTUNA DESERTULUI” (I)
Adrian Popovici [alte articole din rubrica Historia Universalis]
Motto: “Nimeni nu poate avea mereu dreptate, dar e bine sa ai dreptate aproape mereu.” - Robert Half
Scurta introducere
“Si din Eden iesea un rau, care uda raiul, iar de acolo se impartea in patru brate.
Numele unuia era Fison. Acesta inconjura toata tara Havila, in care se afla aur.
Aurul din tara aceea este bun; tot acolo se gaseste bdeliu si piatra de onix.
Numele raului al doilea este Gihon. Acesta inconjura toata tara Cus. Numele raului al treilea este Tigru. Acesta curge prin fata Asiriei; iar raul al patrulea este Eufratul.
Si a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l facuse si l-a pus in gradina cea din Eden, ca s-o lucreze si s-o pazeasca. (Fac., Cap. II, vers.10-15)”
Generatiile trecute au studiat in scoala romaneasca marile civilizatii ale Orientului Antic precum: Akkadul, Summerul, Assiria sau Babilonia, adica imperii mari care s-au perindat prin Istorie lasandu-si amprenta civilizationala asupra omenirii, in ansamblu, supravietuind pana astazi prin mituri si legende orale de un farmec aparte, care au un sambure de adevar, dincolo de imaginarul ancestral. Tot in scoala elevii de ieri au cunoscut aceste frumoase mituri si legende orale nascute in Orient si plasmuite literar de imaginatia febrila a omului: Epopeea lui Ghilgames, Gradinile suspendate ale Semiramidei sau Cultul zeitei Istar. Din Orient s-au ridicat oameni alesi de Dumnezeu sa scrie Sfintele Scripturi sau Biblia, cu precadere Vechiul Testament, din care am ales sa redau fragmentul de inceput al studiului. Unele dintre aceste carti sacre ale Orientului, ca gen literar aparte, au beneficiat de o atentie deosebita din partea filologilor romani fiind traduse la noi cu acuratetea literara necesara chiar si in vremurile tulburi ale regimului comunist. S-au studiat o perioada in cadrul disciplinei Literatura Universala, scoasa ulterior din Programa de Invatamant din motive care nu fac obiectul articolului de fata. Pentru tinutul dintre rauri s-au batut civilizatii azi disparute, descoperite de arheologi si studiate de istorici, s-au confruntat puteri celeste sau ingerii lui Dumnezeu, asa dupa cum ne demonstreaza un pasaj din Cartea Profetului Daniel: “Si ingerul pazitor al Persiei mi-a stat impotriva douazeci si una de zile, dar iata ca Mihail, cel dintai dintre ingerii pazitori, a venit in ajutorul meu si eu l-am lasat acolo la ingerul pazitor al regelui Persilor.”
S-a aratat Insusi Dumnezeu intru slava Sa, dupa cum ne marturiseste Profetul Iezechiel:
“In ziua a cincea a lunii a patra, in anul al cincilea ai robirii regelui Ioiachim,
A fost cuvantul Domnului catre mine, preotul Iezechiel, fiul lui Buzi, preotul, la raul Chebar, in tara Caldeilor. Acolo a fost peste mine mana Domnului.
Eu priveam si iata venea dinspre miazanoapte un vant vijelios, un nor mare si un val de foc, care raspandea in toate partile raze stralucitoare; iar in mijlocul focului stralucea ca un metal in vapaie.
Si in mijloc am vazut ceva ca patru fiare, a caror infatisare semana cu chipul omenesc.
Fiecare din ele avea patru fete si fiecare din ele avea patru aripi.
Picioarele lor erau drepte, iar copitele picioarelor lor erau cum sunt copitele picioarelor de vitel si scanteiau ca arama stralucitoare, iar aripile lor erau sprintene.
De cele patru parti ele aveau sub aripi maini de om si toate patru isi aveau fetele lor si aripile lor.
Aripile lor se atingeau una de alta, si cand mergeau, fiarele nu se intorceau, ci fiecare mergea drept inainte.
Fetele lor? - Toate patru aveau cate o fata de om inainte, toate patru aveau cate o fata de leu la dreapta, toate patru aveau cate o fata de bou la stanga si toate patru mai aveau si cate o fata de vultur in spate. (Iez.Cap.I, vers.1-10)”
Nu in ultimul rand intre fluviile Tigru si Eufrat s-au impotmolit marile imperii mondiale, precum oarecand Napoleon in fata Moscovei (1812) sau ostile germane in Batalia Stalingradului (1942-1943). Iar Intaia Carte a lui Moise ne spune ca Dumnezeu a hotarnicit frumoasa Gradina a Edenului pe care prima familie o pierduse prin neascultare de cele divine:
“De aceea l-a scos Domnul Dumnezeu din gradina cea din Eden, ca sa lucreze pamantul, din care fusese luat.
Si izgonind pe Adam, l-a asezat in preajma gradinii celei din Eden si a pus heruvimi si sabie de flacara valvaitoare, sa pazeasca drumul catre pomul vietii. (Fac., Cap. III, vers. 23 - 24)”
Mi-am pus adesea intrebarea fireasca, de ce oare Dumnezeu a ales Sa-si aseze creatia primordiala in tinutul dintre rauri, Mesopotamia, tinand cont de faptul ca unii autori, precum Pavel Corut, au incercat sa faca din spatiul carpato-danubiano-pontic buricul pamantului sau Edenul geto-dacilor, fara absolut nici un fundament stiintific solid, ci doar dintr-o paranoia patriotica nejustificata?
Dar cum in general, Marile Puteri nu invata din greselile Istoriei, care se repeta ciclic, Occidentul se implica orbeste intr-o succesiune de conflicte fara final, dar cu origini diverse si indepartate pe scara Istoriei. Tot scrierile autorilor antici ne atentioneaza apocaliptic ca din tinutul dintre rauri, Mesopotamia, va incepe inceputul sfarsitului sau judecata mondiala. De ce oare? Iata o intrebare la care ma stradui sa va raspund prin cateva repere istorice de actualitate. Azi, o parte dintre elevii constiinciosi care invatau pe bancile scolii, odinioara, despre tinuturile pline de istorie si spiritualitate ale Mesopotamiei deservesc ca militari,departe de tara si de familii, sub culorile patriei romane, interesele ostile occidentalo-americane in regiunea fierbinte a Golfului Persic, acolo unde alta data, inainte de 1989, muncitori romani plecau sa-si faca un viitor luminos, intr-o lume semi-libera.
M-am straduit, inainte de a aborda conflictul din Golf, sa refac imaginea geopolitica a Orientului Mijlociu sau Middle East, asa dupa cum figureaza ca denominatiune data de Colonial Office in toate limbile internationale de circulatie, deoarece fara intelegerea istorica necesara a epocilor trecute de glorie sau dupa caz, de decadenta, nu putem intelege azi convulsiunile politice din regiune cu ample repercusiuni la scara globala.
O geneza istorica a Orientului Mijlociu (I)
Nimic nu parea sa tulbure noua ordine mondiala, instaurata imediat dupa prabusirea Cortinei de Fier, care tinuse aproape izolat Estul comunist de lumea civilizata occidentala, punand capat definitiv confruntarii ideologice Est vs. Vest din timpul Razboiului Rece (1945-1989), cand, in dimineata zilei de 2 august 1990, la mii de kilometri distanta de Europa care respira usurata parca dupa valul revolutiilor din anul ce tocmai a trecut, in zona fierbinte a Golfului Persic sub care se aflau inmagazinate mai mult de jumatate din rezervele de “aur negru” ale planetei, silueta zeului Marte se profila din nou amenintatoare la orizont…
Ca sa intelegem suficient de bine un eveniment istoric subscris unei epoci sau alteia, acesta trebuie raportat unui spatiu sau unor areale geografice, la fel de dinamice ca si evenimentele istorice care se suprapun lor. Fenomenologia istorica a dezvoltat geografia istorica, fara de care nu am intelege complexitatea faptelor trecute.
Tinutul dintre rauri, in acceptiunea anticilor, Mesopotamia (mezos=mijloc, potamos=rauri), locul in care in timpurile primordiale ale umanitatii Dumnezeu l-a ales ca punct central al creatiei sale, asezand aici pe primii oameni, adica pe Adam si Eva, facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, a constituit unul dintre marile focare civilizationale ale lumii. Poate tocmai pe aceste considerente ale coexistentei divinului cu umanul, in cautarea paradisului edenic, pierdut prin neascultarea proto-parintilor neamului omenesc, miturile si legendele antice din care s-au plasmuit mai apoi religiile umanitatii, situau gradina Edenului in Orient, localizand-o undeva intre fluviile Tigru si Eufrat, care la varsarea lor in Golful Persic formeaza o delta comuna, numita Shatt-El Arab (vezi harta).
Incepand cu cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea, adica o data cu descoperirea aurului negru al planetei, confluenta celor doua fluvii, Shatt-El Arab, va deveni subiect de dispute intre Marile Puteri occidentale care au venit in regiune, pentru inceput ca o contrapondere a Imperiului Otoman si statele din Golf. Insusi termenul de “tara dintre rauri” este de provenienta semitica, aramaica, ale carui origini se pierd si mai departe in civilizatia Akkadului. Cert este ca Mesopotamia, incepe sa fie folosita ca substantiv comun, initial, inca din vremea lui Alexandru cel Mare. Ea va cunoaste succesiv, pe parcursul a sase milenii i.Hr., momente de maretie si opulenta, dar si de restristi, avand in vedere ca aici a fost leaganul marilor civilizatii ale omenirii, locul unde vazusera lumina istoriei primele organizari statale, orasele-stat si imperiile lumii.
Incepand cu anul 1842, sapaturile arheologice au scos la lumina zilei vestigiile vechilor civilizatii mesopotamiene de la Assur, Babilon, Nippur, Lagas. S-au descoperit o bogata colectie de texte scrise pe tablite de lut in scrierea numita cuneiforma, datand din epoci diferite, surprinse de arheologi intre mileniul al IV-lea i.Hr. si pana in secolul I i.Hr. Aproximativ 20.000 de tablite de lut apartin domniei regelui legislator Assurbanipal si ele se afla acum expuse la British Museum din Londra. Tablite similare sunt exponate ale marilor muzee din Europa de Vest si America de Nord. Alte situri arheologice au intrat in sfera de investigatii dupa implementarea colonialismului britanic in regiunea Golfului Persic, o data cu anii ‘20 ai secolului trecut.
Civilizatiile, azi disparute, dezvoltate pe malurile fluviilor Tigru (N) si Eufrat (S), depasesc prin amploare pe cele similare lor de pe Valea Nilului sau pe cele situate in bazinul hidrografic al Fluviului Galben din China. Cea de-a treia dinastie din Ur (2112-2004 i.Hr.) formata prin inlaturarea triburilor gutilor, originari din regiunea Muntilor Zagros, a contribuit decisiv la redobandirea “independentei” summeriene si la o remarcabila inflorire politico-culturala in regiune. Se dezvolta acum orasele-state Ur, Uruk, Eridu, Lagas si Kis. Din Ur-ul Chaldeei, cum mai era numit, Parintele Avraam, este chemat de catre Dumnezeu spre tara Fagaduintei, exod care pare sa fi avut loc in timpul celei de-a treia dinastii din Ur.
Imperiul Summerian se va prabusi la randu-i sub loviturile amoritilor, triburi nomade venite din Desertul Sirian, situat la Vest de Mesopotamia. Acestia asimileaza civilizatia locala urbana si intemeiaza noi formatiuni statale, precum Babilonul si Assiria, care vor deveni adevarate “imperii mondiale” ale Antichitatii dintre Tigru si Eufrat, de pe teritoriul de azi al Irak-ului. Amoritii sunt inlocuiti treptat de populatia kasita, apoi, din secolele XII-XI i.Hr., un alt val de nomazi pastori aflati in transhumanta de la vest la est, arameii, vor coloniza Mesopotamia. In secolul al VII-lea, noii veniti, mezii si persii, rastoarna puternicul stat assirian, cu orasul capitala Ninive, fondand Medo-Persia. Cuceritorii au dat lumii supuse nume mari, dintre care amintim pe Cirus II cel Mare (580-529 i.Hr.) si Darius I Medul (522-486 i.Hr.)
Am facut in randurile de mai sus o scurta trecere in revista a civilizatiilor Mesopotamiei Antice care s-au succedat de-a lungul Istoriei pe malurile celor doua mari fluvii, Tigru si Eufrat. Ne retine atentia in mod deosebit una dintre acestea si anume civilizatia babiloniana. Prin Babilonia, denumire data de catre greci si generalizata ulterior in perioada elenistica, se intelege, in context geografic, jumatatea meridionala sau de mijloc a Mesopotamiei cuprinsa intre Baghdad si Golful Persic, care a gravitat intre secolele XX-VI i.Hr. in sfera de influenta politica, culturala si administrativa a Babilonului, parte componenta teritoriala situata astazi in partea de sud a Republicii Irak.
Aici, pe malurile Eufratului inferior, oamenii L-au contemplat impreuna pe Dumnezeu si tot aici s-au nascut frumoasele zigurate sau piramidele in trepte (vezi fotografia de mai sus), in acelasi timp cu dezvoltarea astrologiei si a semnelor zodiacale comune:
“In vremea aceea era in tot pamantul o singura limba si un singur grai la toti.
Purcezand de la rasarit, oamenii au gasit in tara Senaar un ses si au descalecat acolo.
Apoi au zis unul catre altul: “Haidem sa facem caramizi si sa le ardem cu foc!” Si au folosit caramida in loc de piatra, iar smoala in loc de var.
Si au zis iarasi: “Haidem sa ne facem un oras si un turn al carui varf sa ajunga la cer si sa ne facem faima inainte de a ne imprastia pe fata a tot pamantul!”
Atunci S-a pogorat Domnul sa vada cetatea si turnul pe care-l zideau fiii oamenilor.
Si a zis Domnul: “Iata, toti sunt de un neam si o limba au si iata ce s-au apucat sa faca si nu se vor opri de la ceea ce si-au pus in gand sa faca.
Haidem, dar, sa Ne pogoram si sa amestecam limbile lor, ca sa nu se mai inteleaga unul cu altul”.
Si i-a imprastiat Domnul de acolo in tot pamantul si au incetat de a mai zidi cetatea si turnul.
De aceea s-a numit cetatea aceea Babilon, pentru ca acolo a amestecat Domnul limbile a tot pamantul si de acolo i-a imprastiat Domnul pe toata fata pamantului. (Fac. Cap. XI, vers.1-9)”
Textul redat releva faptul ca tot din acest tinut s-au format si au evoluat din timpuri imemoriale limbile si dialectele lumii, raspandite apoi pe toate emisferele Pamantului, dumnezeu Insusi coborandu-Se in Mesopotamia. Etimologia termenului de Babilon s-a considerat multa vreme a insemna amestec sau amestecatura, dupa verbul ebraic balal, in realitate el vine din substantivul semitic Babilim sau in traducere Poarta Divinitatii. Babilonul, cunoaste sub prima dinastie amorita o rapida ascensiune pe scena politica a Mesopotamiei. Sub Hammurabi (1792-1749 i.Hr.) se emit primele legi civile, militare sau politice. In vremea sa sunt compuse Poemul Creatiunii, Epopeea lui Ghilgames. Este Istoria Vechiului Babilon. Mult mai tarziu, Nabucodonosor al II-lea ( 605-562 i.Hr.), va transforma Babilonul in cea mai stralucitoare capitala a Orientului. Zidurile orasului se intindeau pe 18 km. lungime si avea opt porti de intrare monumentale. Evreii deportati la Babilon, vor fi cuceriti de noua civilizatie orientala, caci Templul solomonic este uitat, iar in vremea Mantuitorului Hristos este adoptata sinagoga si un dialect nou, aramaica. Mesopotamia sau tinutul dintre rauri, cheia stapanirii Orientului, renaste azi de sub ruinele recentelor bombardamente aeriene americane, declansate fara o motivatie serioasa, in martie 2003, deoarece civilizatiile nu mor niciodata si nu suporta sa fie distruse, caci pana si oficialii din cadrul lui US Army s-au decis recent sa restaureze Muzeul de Istorie din Baghdad, prezentand chiar si o emisiune de succes pe Discovery Civilizations despre acest subiect incitant. Istoria Mesopotamiei nu se incheie din fericire in Antichitate, ci continua pana in zilele noastre, aspecte asupra carora ne vom opri in episodul urmator.
(Va urma)
RSS 2.0
Atom 0.3
RSS 0.92
RDF
May 27th, 2006 at 2:37 pm
http://www.mondo-libero.com/yonaguni.htm
http://joseluisfdez.eresmas.com/yonaguni.htm
zigurat in Okinawa
May 27th, 2006 at 5:46 pm
Altermedia, vad ca ati cenzurat comentariul meu, si intrebarile, ati postat numai linkurile. Sunteti in dreptul dvstra., desigur. Probabil ati considerat comentariul meu anticrestin, desi eu nu-l consider asa si nici nu am facut vreo aluzie la crestinism. O fi de om pacatos sa te intrebi cine a construit ziguratele si in ce scop:-)
May 27th, 2006 at 8:06 pm
@Aghata zigurat zigurat da ala e de la natura si nu este o noutate 98% din cercetatori sustin asa si asta datorita reliefului stincos intradevar sint si citeva lucruri facute de om dar ar fi normal din moment ce acel “zigurat” era cindva uscat (asemanator cu cel din china) :}{:
Domnule Adrian Popovici sintetzi un mizgalici care intre o cafea si 2 coniace scrie si el ca doar ai auzit cum a facut Brown lovele ,/Nu in ultimul rand intre fluviile Tigru si Eufrat s-au impotmolit marile imperii mondiale/erau si imperii de cartier?si care ?mister frate ca de traim in kiciu misterelor!Inainte sa compari tactici militare de atunci si de vreo 200 de ani incoace studiaza nitel Alexandru cel Mare si razboaiele moderne.
Ce-a ce vrei sa ne spui matalutza e veche si pe altermedia si pe discovery,cel putin din primul capitol ,restu orium nu mai prezinta interes pt mine.Daca prezentai mai mult din Iezechiel si cum vad ca esti un om cult poate dezlegai si mai multe mistere,apropo pt info un roman a patenta t un sistem de rulare selenar dupa descrierea din
Iezechiel (sic)
Pavel Corut din pacate nu am citit dar avind in vedere unele necesitatzi fizice (nu traiesc sa maninc maninc ca sa traiesc)si in romania exista posibilitatea dezvoltarii vietzi dovedita de specialistii Department of Biological Science USA,si de ce nu am fi noi buricul lumii?despre majoritatea popoarelor se stie de unde vin numai despre noi nu:eram aici ?!
Pt citiorii fideli altermedia privitzi articolele din ultimele 10 zile ;)revin :D daca mai am voie !!
May 28th, 2006 at 12:55 am
Din Ur-ul Chaldeei, cum mai era numit, Parintele Avraam, este chemat de catre Dumnezeu spre tara Fagaduintei, exod care pare sa fi avut loc in timpul celei de-a treia dinastii din Ur.
Chiar asa sa fi fost sau e o versiune iudaica?
Lumea babiloniana si asiriana, cu alte cuvinte civilizatia akkadiana, s-a nascut pe acel strat de civilizatie fertil care a fost Sumerul, gigantizând tot ceea ce absorbise si adaptase de la antecesori. Din Babilon si pâna la Ninive, mai bine de 2.000 de ani, aproape orice opera arhitectonica, sculpturala, picturala, a fost destinata parca in primul rând sa impresioneze prin dimensiuni uriase, nu atât sa placa. Suntem intr-o lume care traieste cu obsesia colosalului, acel colosal obligat parca sa umple vidul vietii - viata terorizata cu ritualuri, de lupte cumplite, de o clima secetoasa, de inundatiile Tigrului si Eufratului, de vânturi sufocante. Alaturi de zeii si ritualurile Sumerului, aici se infrunta zeii semiti Marduk si Tiamat - emblema a insecuritatii si permanentelor dezechilibre. Dualitatea se reflecta si pe plan moral si spiritual. Lumea reala nu putea fi decât un corespondent al uneia celeste; orice obiect nu constituie decât o copie supradimensionata a unui model ceresc, prefigurând, intr-un mod rudimentar, celebrul model platonician. Urmând exemplul fortelor cosmice, alchimistii aspirau la transmutatia metalelor. Templele trebuiau si ele sa simbolizeze lumea si diviziunile Universului, iar magia nu constituia decât un mod neîntrerupt de comunicatie dintre cele doua lumi. Considerând ca elementele au un suflet, babilonienii operau un animism cu implicatii metafizice. Sa intelegem ca la ei colosalul juca rolul superlativului, tinea locul abstractizarii. Nu vom intâlni, de aceea, aici efortul spre sistematizare a credintelor, ci un efort al vietii reale de a se suprapune, printr-o stranie metafizica a colosalului, celei divine, unui model celest. Turnul Babel a dorit stergerea granitelor dintre contingent si transcendent, pentru a realiza comunicarea absoluta a unui flux de gândire uman cu divinul. Gradinile suspendate doreau o modificare geografica, rivalizând cu fortele zeiesti, prin proiect si grandoare. Planul orasului Ninive se considera proiectat dupa o “scriere cereasca”, dupa omologul sau transcedental. In aceasta lume, bibliotecile cuprind zeci de mii de tablite cu semne cuneiforme, se rescrie, se copiaza, scarile si zidurile palatelor sunt gigantice, ca si fortificatiile crenelate. Portile sunt monumentale; reprezentarile de animale au talii colosale; basoreliefurile gigantice acopera peretii edificiilor; opulenta regala devine sufocanta. Palatele lui Assurnasirpal, Asarhaddon, Assurbanipal, Sargon, Sennaserib, au uluit pe arheologii secolului 19. Descifrarea tablitelor a luminat apoi si enigma acestor mormane de lut: aflate intr-o lupta pe viata si pe moarte, Babilonul si Asiria au reusit o sinteza care a consemnat chiar dezastrul lor. Nici o lume nu a imortalizat vreodata cu atâta sânge rece in literatura si in arta ei momentele sale de cruzime, ca acesti obsedati de suprematie, contopire, dominatie. Arta reflecta cruzimea cuceritorilor; de un realism bizar ea concureaza cu fotografia. “Tara negustorilor” nu cunostea seninatatea. Arta si fastul, actele ei de cultura slujeau puterii opulente si autoritar, iar artistul nu insemna aproape nimic, fiind redus la postura de executant anonim si nesignificant.
May 28th, 2006 at 2:23 am
“Sub Hammurabi (1792-1749 i.Hr.) se emit primele legi civile, militare sau politice. ”
Informatia aceasta e depasita.
Primele legi cunoscute (la acest moment, cine stie ce se va mai gasi) au aparut cu 300 de ani inaintea celor ale lui Hammurabi. Codul de legi Ur-Nammu:
http://www.nb.no/baser/schoyen/5/5.4/#2064
Cunostiintele noastre despre vechile civilizatii au prins consistenta in ultimele 2 secole. Pana la descoperirea Pietrei Rosetta hieroglifele egiptene erau un mister de nepatruns. Majoritatea monumentelor nu era datata, majoritatea dinastiilor era necunoscuta, Sfinxul a fost o buna perioada ingropat in nisip.
Imaginati-va ce ar fi fost in stare cei de acum 4000 de ani sa inteleaga sau sa recupereze dintr-o civilizatie la fel de veche.
Fapte si personaje au fost comprimate in legende sau geneze religioase.
Imaginati-va ce am fi noi in stare sa pastram din civilizatia noastra in cazul unui cataclism, sau ce am retine din civilizatiile trecute.
Cu siguranta facilitatile si tehnologia de care ne bucuram astazi ar fi considerate demne de zei in cazul in care ar avea loc o prabusire/involutie tehnologica masiva.
May 28th, 2006 at 2:55 pm
Altermedia, sper ca prin cele ce voi spune mai jos nu voi ofensa pe nimeni. Nu asta este intentia mea. Fiind un forum, trebuie sa existe pro si contra, dezbatere:) Exista anumite teme/articole pe marginea carora s-ar putea discuta, imbogati, aduce informatii, daca fiecare ar accepta ca este in dreptul lui si cel care crede si cel care nu crede. Problema este cu cei care sunt convinsi ca detin adevarul, acel adevar pe care l-a impus religia iudeo-crestina. Si atunci, toate evenimentele istorice antice se trec prin istoria povestita de iudei.
Eu inteleg ca a crede nu inseamna a cerceta. Crezi si atat. Crestinul nu poate avea indoieli asupra ceea ce scrie in VT si NT. Cum imi spunea o prietena, ea se simte bine crezand si rugandu-se, nu o intereseaza ce a fost si cum s-a intamplat.
Orice elev de azi pune intrebari care pot parea eretice unui crestin.
Spuneam in mesajul nepublicat, ca dvstra., dle. Popovici, expuneti o lectie de istorie politiceste (religios) corect, asa cum ne-au prezentat-o in liceu. In liceu lipsea doar referinta la Dumnezeu si aparitiile sale in fata oamenilor, incurcându-le limbile.
De ce se numea “Poarta Divinitatii”? Cine erau zeii? Dar ingerii? Cu ce tehnologie s-au construit piramidele, ziguratele, palatele, templele? Cum veneau zeii pe pamant? Ce era Eden-ul?
“In vremea aceea era in tot pamantul o singura limba si un singur grai la toti. Si a zis Domnul: “Iata, toti sunt de un neam si o limba au si iata ce s-au apucat sa faca si nu se vor opri de la ceea ce si-au pus in gand sa faca.
Haidem, dar, sa Ne pogoram si sa amestecam limbile lor, ca sa nu se mai inteleaga unul cu altul”.
Care era graiul acela? Cumva graiul “zeilor” care-i foloseau pe pamanteni in mine si constructii? Cum au pogorît si cum le-au amestecat limbile?
Copiii mei pun asemenea intrebari. Nu le pot raspunde ca Dumnezeu face ce doreste, ca e atotputernic.
PS: Altermedia, daca nu puneti mesajul, va rog sa-l trimiteti dlui. Popovici si poate va avea bunavointa sa-mi raspunda aici.
May 28th, 2006 at 5:54 pm
Bravo Agatha! Imi place cum ai pus problema! Chestiunea cu “crede si nu cerceta” este aberanta dupa parerea mea! Cand crezi in ceva e normal sa te intrebi daca e real sau nu pentru ca altfel dai dovada de primitivism! Lumea a evoluat in ultimele milenii desi in multe situatii religia s-a opus avansului stiintific(sa nu fie cumva oamenii prea destepti si sa-si dea seama ca nu exista Dumnezeu asa cum il prezinta ei).
Sa nu se inteleaga gresit, eu nu contest rolul extrem deimportant al religiei pentru umanitate! In lipsa ei n-ar mai fi fost nici un fel de conduita morala(apropos de “morala Crestina”) si e bine ca oamenii sa urmeze invataturile Bibliei!
Dar trebuie sa se inteleaga ca Biblia e o carte, o carte fara autor(deci se poate intelege ca a fost incropita de mai multi participanti la acea perioada) de coduri si legi spuse sub forma de povestiri cu morala, o carte de relatari istorice prezentate intr-un anumit limbaj care nu trebuie interpretat mot-a-mot(chestia cu mersul pe apa, cu inviatul mortilor, ridicatul la cer etc.) Toate acestea sunt spuse in asa fel incat sa trimita un mesaj, un mesaj nobil de altfel dupa care ar trebui sa se ghideze orice crestin in viata.
Orice lucrare scrisa la urma urmei este menita a transmite un mesaj, iar mesajul Bibliei este invatarea omului sa faca diferenta dintre bine si rau si sa aleaga binele!
Apropos, stie cineva care este textul original al Bibliei sau mai bine zis, a fost descoperit originalul cu adevarat!? Pentru ca as vrea sa stiu daca Biblia care este azi in magazine nu a fost “retusata” pe parcursul mileniilor ce au trecut si este exact cum au scris-o acei de atunci!
May 28th, 2006 at 6:56 pm
Este foarte greu sa raportam realitatile trecute prin filtrul prezentului cotidian, deoarece lipsesc verigile de legatura cele mai sigure. Asa s-au nascut falsurile si supozitiile cultivate de autori precum Daniken. Nu suntem in masura sa apreciem dimensiunile unor civilizatii azi disparute, cu toate tehnologiile de care beneficiem.
May 29th, 2006 at 1:10 pm
In Biblie ( cat si in traditia Bisericii Ortodoxe) nu exista nicaieri aberatia ” crede si nu cerceta”. Omul a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu ( adica dotat cu ratiune si vointa) si prin urmare este liber sa cerceteze, sa-si puna intrebari, sa se indoiasca. Exista o frontiera a lumii create peste care ratiunea, cercetarea, stiinta, tehnica,filozofia, arta nu pot trece. Lumea ( cuvantul este impropriu) energiilor necreate ( care purced direct din Sfanta Treime) nu poate fi experimentata decat numai prin credinta si faptele credintei. Sfintii contrazic legile firii ( mutand munti din loc, controland fenomenele meteorologice, inviind morti, vindecand, deplasandu-se prin aer, pasind pe apa, imbracanadu-se in lumina taborica etc.etc.) prin credinta si nu prin cercetare. “Cercetarea” in domeniul credintei inseamna practica, adica mistica, adica traire.
May 29th, 2006 at 4:18 pm
Bravo, tuturor “oamenilor de stiinta” de aici — voi cercetati pe Discovery sau prin vreo carte nazista anti- semita (hai, uite ca sa va arat ca sunt cu o secunda mai destetpt — urma sa-mi reporosati ca poulatiile semite sunt mai multe, nu numai evreii… alt stereotip Discovery).
Bun, deci dragii mei, nici unul dintre voi nu cred ca stie sa descifreze hieroglife / greaca veche, deci la urma urmei CREDETI ce spune un catzel afiliat la comunism (asa e cool intre unuii “intelectuali”) .
“Cauta si vei gasi” .
Deci tot ce scoateti din putul inteligentei voastre (uneori numai aberatii) scoateti pentru ca asta ati cautat.
Hai sa vedem, cati dintre dumneavoastra imi pot explica teoremele lui Kirchoff ?
Ei…. pai daca nu puteti, sunteti niste innapoiati si nu mai aveti de azi voie sa folositi electricitatea.
Cati imi puteti explica principiile de baza ale termodinamicii ? poate formalismele mecanicii analitice? NU ?
Pai atunci inainte sa aprindeti un chibrit / sa va miscati etc. etc. va rog sa va documentati, pentru ca domniile voastre cercetati toate si nu luati nimic de-a gata.
May 29th, 2006 at 4:29 pm
Sauron
“Apropos, stie cineva care este textul original al Bibliei sau mai bine zis, a fost descoperit originalul cu adevarat!? Pentru ca as vrea sa stiu daca Biblia care este azi in magazine nu a fost “retusata” pe parcursul mileniilor ce au trecut si este exact cum au scris-o acei de atunci! ”
— cauta si documentea-te despre manuscrisele de la Marea Moarta; ideea de baza e ca Vechiul Testament a ramas 100% neschimbata (si nu BIBLIA, care pentru cultura noatra general e formata din Vechiul si Noul Testament, Noul Testament nu are nici pe departe 4000 de ani ci mai degraba aproape 2000 de ani);
poti sa mai cauti despre scribii evrei, si ce metode foloseau la transcrierea textelor sfinte (numararea cuvintelor, pasajelor, etc.) si cum au transcris ei Vechiul Testament 100% ca in original (hai 99.9999%).
May 29th, 2006 at 5:09 pm
Ce ai vrut sa spui, testoo1? N-am inteles care-i oful matale. Ce legatura are stiinta cu credinta? Cine te impiedica sa crezi? Nici macar Ceausescu sau Enver Hogea nu au putut sa le ia oamenilor credinta, sa vada ce-i in mintea lor si sa-i oblige sa nu creada. Credinta o ai sau n-o ai. Si nu-i nici o problema. Ce stim sigur e ca toti ne nastem, traim si murim (fiecare cum poate sau cum doreste). In rest, vorbe, vorbe, vorbe…
May 29th, 2006 at 7:58 pm
“Hai sa vedem, cati dintre dumneavoastra imi pot explica teoremele lui Kirchoff ?
Ei…. pai daca nu puteti, sunteti niste innapoiati si nu mai aveti de azi voie sa folositi electricitatea.”
Draga test001, poti sa-mi explici Ciclul Krebbs? Sau biosinteza acizilor grasi in organism? Sau transmiterea potentialului de membrana? Nu? Atunci de azi nu mai ai voie sa traiesti!
May 29th, 2006 at 10:19 pm
draga test001, parca inainte erai mai echilibrat in afirmatii…!? Vad ca deodata esti”cu 1 secunda mai destept” decat noi ceilalti….
De ce? Te deranjeaza vad chestiile gen teorii naziste sau gen canalul Discovery sau cred ca esti un veritabil om de stiinta si noi ceilalti niste novici fara cunostiinte care ne dam cu parerea nefondat.
Intrebarea mea despre Biblie este perfect fondata si cred ca si multi altii si-o pun!
Raspunsul tau cu scribii si cu manuscrisele e ok, (asta si voiam…alternative de raspunsuri sa pot sa analizez si sa compar) dar tonul ironic nu era necesar!
Probabil esti “politehnist” si stii niste chestii pe care altii nu le stiu….si ce? Pai si noi ceilalti sintem medici, economisti, sociologi, istorici….etc. si stim niste lucruri pe care matale habar nu le ai!…Deci nu inteleg ce-ai vrut sa spui cu antitezele alea!?! “Hai sa vedem, cati dintre dumneavoastra imi pot explica teoremele lui Kirchoff ?
Ei…. pai daca nu puteti, sunteti niste innapoiati si nu mai aveti de azi voie sa folositi electricitatea.
Cati imi puteti explica principiile de baza ale termodinamicii ? poate formalismele mecanicii analitice? NU ?
Pai atunci inainte sa aprindeti un chibrit / sa va miscati”…… ha!
May 29th, 2006 at 10:41 pm
Mihai — eu i-am apostrofat pe cei care spun ca sunt oameni de stiinta, farte diferiti de mine, redusul care CRED fara sa investighez (cat neadevar, de fapt, reflecta atitudinea celor care o enunta).
Am demonstrat stiintific, ca marea parte a lucrurilor in viata se bazeaza pe CREDINTA.
Crezi ce spune autorul cartii X, crezi ce te invata parintii etc. etc. etc. .
Deci si acesti “savanti” CRED in anumite lucruri fara sa investigheze (ar fi practic IMPOSIBIL sa investighezi TOT).
De aici rezulta IPOCRIZIA ateilor care imi interzic mie sa cred fara sa investighez (total fals, am fost ateu multi ani din viata), in timp ce dansii fac acest lucru la ordinea zilei.
“poti sa-mi explici Ciclul Krebbs? Sau biosinteza acizilor grasi in organism? Sau transmiterea potentialului de membrana? Nu? Atunci de azi nu mai ai voie sa traiesti! ”
Exact, o sa-l adaug la lista mea de motive sa am voie sa cred fara sa investighez :D
May 29th, 2006 at 10:45 pm
Petre — haide sa nu intram in derizoriu — maine poi-maine il numesti un bun crestin pe Ceausescu.
Stii, pot sa aplic principiul tau si invers :
Hai sa facem invers — sa te oblig sa spui ca tu esti credincios, sa nu ai voie sa spui in public ca nu esti credincios, sa porti mereu cruciulita la gat.
Sa te ard pe rug daca nu crezi….
Deci…. care a oful tau?
Te opresc eu sa nu crezi ???
May 29th, 2006 at 11:13 pm
Aici problematica legata de credinta intra in psihologie de acum…normal ca totul se bazeaza pe credinta! Ca sa accepti o idee trebuie sa crezi in ea si sa ai si justificari indiferent de ce domeniu, sau persoana care iti transmite ideea trebuie sa aiba credibilitate in ceea ce scrie sau spune ca tu sa te poti baza ca ideea este adevarata deci ….sa crezi!
Numai ca acum se pune problema in ceea ce priveste diferenta dintre credinta materiala(adica in lucruri palpabile, demonstrate) si credinta spirituala(in lucruri ce tin de sentimentul uman in sine, de sufletul uman, inca nepalpabil la propriu)
Aici test001 este esenta credintei ca notiune. Tu ai dat exemple din credinta materiala ca argument la credinta spirituala…si nu merge ;)
May 30th, 2006 at 12:46 pm
Stimate test001, cum nu-ti convine ceva, repede sari cu etichetarile de nazist si anti-semit (printre celelate consacrate de propaganda sionista). Te pomeni ca “oi fi” si tu un pui de jidan - dupa modalitatea de exprimare si apucaturi, parca, parca… Asta ar explica multe din atitudinile si conceptele tale.
Credinta e o virtute. Credinta oarba e prostie.
apropo, ca sa utilizezi un aparat electric nu trebuie sa cunosti teoremele lui Kirchhoff (macar scrie-i numele corect…), dar daca vrei sa proiectezi unul, sunt indispensabile
May 31st, 2006 at 10:42 am
Io parca shtiam din NT ca apostolul Toma, poreclit shi necredinciosul!?!?, a fost invitat sa CERCETEZE ranile……
Parca este altceva decat s-a hotarat intr-un cociliu la sute de ani dupa eveniment….
Ce zicetzi cei cu “crede shi nu cerceta!” fatza de aspectul asta?
pace…
May 31st, 2006 at 4:13 pm
“Chestiunea cu “crede si nu cerceta” este aberanta dupa parerea mea!”
Şi după părerea mea la fel! Ce bine că suntem de acord cu toţii! Nu- i aşa?
Bine, căci acelaşi lucru ne- a spus şi Sf. Pavel- pe toate le încercaţi şi ţineţi ce este bun. Iar Biserica aşa a propovăduit şi după Sf. Pavel până în zilele noastre. Eu nu prea cred, că în Biserică s- a spus: Crede şi nu cerceta! Aş vrea dovezi, că tot veni vorba de cunoştiinţă şi credinţă.
În ceea ce priveşte ştiinţa, mai bine zis “înţelepciunea” lumii de azi (atei, agnostici, etc.), tot Sf. Pavel le vorbeşte romanilor, de parcă ne- ar vorbi nouă azi, că dreptatea, ştiinţa, înţelepciunea, atotputernicia lui Dumnezeu se arată oamenilor din creaţia Sa, din conştiinţa lor; numai că oamenii se fac (sau nu doresc) că nu văd. Şi merg înainte în “înţelepciunea” lor. Iar adevărata înţelepciune a lui Dumnezeu, drumul Crucii, este o nebunie pt lume, dar este putere pt credincios.
În ceea ce priveşte eticheta pusă de careva asupra Bisericii: “Crede şi nu cerceta”, aceasta este pt fraierii care nu filtrează informaţia prin propria lor minte şi o iau nemestecată, papagalicind- o mai departe. Vreau să amintesc aici, că bunăoară educaţie, ştiinţă, scris+ citit, etc. s- au făcut prima oară în poporul român de către preoţi şi diaconi- poate a auzit careva de prima şcoală românească din Scheii Braşovului şi de diaconul Coresi?! Iar că ar exista vreo dihotomie între credinţa creştină şi ştiinţă, aceasta au scos- o comunniştii şi semi- docţii; marii savanţi şi oameni de ştiinţă au fost profund religioşi şi pt ei n- a existat vreodată o problemă între credinţa în Dumnezeu şi ştiinţă. Dacă vreţi luaţi- l ca exemplu pe Paulescu. Sau pe Heisenberg, pe Planck, să nu fie doar patriotism local.
Pt vasile: în ceea ce priveşte “necredinţa” Sfântului Toma, un neavizat în cele ale NT ar spune că este aceeaşi cu necredinţa, tot mai răspândită, a zilelor noastre; total eronat.
June 1st, 2006 at 9:34 am
@cristian :
De acord cu dumneavoastra! D’aia am shi pus semne de ! shi ? dupa cuvant, caci conotatziile lui sunt multiple shi contradictorii azi…..
pace
June 1st, 2006 at 6:13 pm
test001, sa mor daca-am inteles ce vrei sa spui in May 29th, 2006 at 10:45 pm
dar nu te deranja, tot nu are importanta:D