Adrian Popovici

Bucovina este Elveţia Estului, cel puţin aşa se spune. Munţii sunt la fel de frumoşi, pădurile la fel de verzi, noi având în plus nişte biserici, iar ei mai multe grajduri de vaci şi de boi. Dar, cum e românul, vrea să transforme bisericile în grajduri, pentru a nu rămâne în urmă. Uite aşa, ruinele Bisericii lui Giurgiu din Volovăţ (cea mai veche biserică de lemn din Europa, poate chiar din lume) riscă să se ruineze de tot şi noi să ajungem să mai pierdem un potenţial obiectiv turistic, care să ne umple de japonezi cu ochii oblici sau americani plini de dolari.

Sigur că situaţia ar trebui să-l preocupe în primul rând pe primarul localităţii Ioan Halip, dar se vede treaba că dumnealui se remarcă printr-o tăcere asurzitoare. Se pare că-l interesează fundaţia bisericii construite de primul voievod al Moldovei, Dragoş Vodă, în anul 1346, şi mutată la Putna în timpul domniei lui Ştefan cel Mare, cam cum i-ar interesa pe japonezi şi americani să fotografieze cocenii, draniţele şi foliile de plastic care acoperă ruinele. Adică deloc.

Dacă aş fi un adevărat ziarist de investigaţii, aş putea descoperi, de exemplu, că de terenul de sub ruine este interesat vreun vecin întreprinzător care, în cârdăşie cu primarul, de abia aşteaptă ca obiectivul de patrimoniu să fie declasificat şi să-i ajungă în proprietate. Dar nu sunt, şi din acest motiv, zic şi eu că asta e doar gura lumii, pe care nici pământul nu o astupă, aşa cum astupă, de exemplu, fundaţia Bisericii lui Giurgiu.

Oricum nu îmi rămâne decât să sper că noul director al Direcţiei Judeţene de Cultură-Daniel Hrenciuc, se va interesa şi el de ce, în Suceava, ruinele rămân ruine şi cei neavizaţi rămân primari.