Proiect academic de varf: “Tragedie umanitara filmata cu incetinitorul” in China

Programele de control demografic din China sunt pe cale sa dea mana libera unei “tragedii umanitare filmate cu incetinitorul”, cu consecinte directe asupra dezvoltarii economice a tarii. Asa a afirmat recent un leader al savantilor demografi despre cativa dintre conducatorii politici si economici ai lumii. Nu este prima oara cand cineva are curajul sa critice deschis infioratoarea politica a nasterii unui singur copil, practicata pe teritoriul Chinei. Un comentariu semnat de Institutul Catolic pentru Familie si Drepturile Omului.

(NEW YORK — C-FAM) Comparand politica nasterii unui singur copil din China cu “o tragedie umanitara filmata cu incetinitorul,” cunoscutul demograf Nicholas Eberstadt a insistat pe langa guvernul chinez ca “imediat si fara rezerve” sa anuleze programul de control demographic coercitiv care a fost “o greseala tragica si istorica”. Eberstadt a transmis acest repros taios printr-o adresa catre Forumul Economic Mondial sustinut in provincia Dalian, China la inceputul lunii precedente.

Eberstadt le-a spus oficialitatilor ca atunci cand programul de control demografic isi va atinge obiectivul de scadere a numarului de nasteri in China, acesta va “submina direct potentialul de dezvoltare viitorare al tarii”.

Potrivit cercetarilor facute de Eberstadt, pana in 2015 populatia cu drept de munca a Chinei, cuprinsa intre 15 si 64 de ani, va fi intr-o continua descrestere si, in decursul unei generatii, forta de munca a Chinei va fi mai mica decat este astazi.

Intre 2005 si 2030, populatia Chinei, cu varste cuprinse intre 15 si 24 de ani, se va diminua si va atinge un procent de declin estimat la 20%. Eberstadt a subliniat faptul ca “singurul segment de populatie activa care va tinde sa creasca, pana in 2030 va fi cel al persoanelor de peste 50 de ani”.

Populatia imbatranita a Chinei va cunoaste un boom nemaiantalnit. Pana in 2030, in China, numarul celor de peste 65 de ar putea fi mai mult decat dublu, depasind 235 de milioane de persoane.

Se pare ca un alt rezultat surprinzator va fi colapsul traditiei culturale chineze. Asta pentru ca noua fateta a culturii chineze va avea o compozitie de “4-2-1”: patru bunici, doi parinti si un copil. Noua ecuatie va obstructiona dezvoltarea economica pentru ca va supune populatia tanara, in minoritate, la presiuni mult mai mari. Spre deosebire de Japonia unde un sistem national de pensii este deja instituit, inainte de inceperea cresterii procentului populatiei imbatranite, China nu beneficiaza de de un astfel de sistem. Cei mai in varsta depind de fii lor, care ii vor sustine la batranete, dar din cauza scaderii rapide a fertilitatii acesti fii nu vor mai exista. “Cum isi vor duce zilele batranii din China in lumea cu care vor fi foarte curand confruntati?” – se intreaba demograful.

Alta consecinta a politicii demografice chineze este debalansarea crescuta a sexelor. De obicei se nasteau in jur de 105 baieti la un numar de 100 de fete. Eberstadt sustine ca foarte curand dupa intrarea in vigoare a politicii demografice potrivit careia fiecare familie poate avea un singur copil, China a inceput sa raporteze inegalitati biologice imposibil de conceput. Acum, procentul sexelor este de 123 de baieti la 100 fete. Intr-o generatie sau mai putin, China va trebui sa faca fata problemei a zece milioane de barbati care nu-si vor mai gasi sotii.

Eberstadt pledeaza pentru ca guvernul Chinez sa abandoneze politica de control demographic ca metoda de a reduce “criza incipienta a imbatranirii populatiei, problemele alarmante la nivelul structurii familiare si sacaitoare problema a debalansarii sexelor” si incurajeaza guvernul sa considere resursele umane o binecuvantare care poate fi “cheia spre succesul Chinei in abolirea saraciei si castigarii prosperitatii maselor in decadele si generatiile care vor urma.”

Eberstadt afirma ca nu poate spune cu siguranta, dar simte ca aceasta ar fi fost prima data cand o astfel de prezentare a fost facuta in China. Desi multi demografi chinezi pot fi de acord cu analiza lui Eberstadt, ei au ezitat sa aduca critici directe acestui tip de politica. (trad. si adaptare de Ilinca Zamfirache)