f.f. interesant, mult mai interesant decît întrebarea cine are arma mai mare şi mai tare?

statul român se dovedeşte tot mai slab, mai firav, pradă uşoară celei mai vagi brize de conflict…. România aproape că nu mai există, statul român fiind numai un nod (slab) al unei vaste reţele financiar-economice şi cam atît…altfel, o ţară de unde majoritatea – adică oamenii care n-au decît ceva forţă de muncă şi cam atît, că restul aparţine altora – nu doreşte decît să fugă, să scape de coşmarurile aduse de marea democraţie reprezentativă, cu sloganurile acelea din decembrie 89, ‘Democraţie, Libertate, Demnitate’, adică vagi ecouri ale mai vechiului trio din alt 89 (măi, ce mai simetrii şi cumetrii aranjează dînşii cu istoria) libertate, egalitate, fraternitate…. Ne minunăm ce arme minunate au alţii şi ne dăm mari specialişti în anal+ize de războaie…. Halal! Cînd este clar că România este în dezastru, indiferent dacă face sau parte din nu ştiu ce mare alianţă mai transparentă sau mai ocultă! România este pe cale de dispariţie, in ciuda aparenţelor că ar fi un stat şi o ţară, şi asta ar trebui să fie principala dezbatere despre al treilea război mondial, pe care, in ciuda a ceea ce spunea cineva că nu l-ar dori decît nebunii şi cei interesaţi, îl doresc tot mai mulţi, pentru că tot mai mulţi nu văd altă cale de a ieşi din impasurile economice tot mai evidente în care minunata civilizaţie se afundă cu tot mai mare succes. Săracii ajung să dorească război pentru că, aşa cum românii dinainte de decembrie nu mai vedeau altă cale de a ieşi din mizeria pieţii negre, a cozilor interminabile la orice, a reţelei de pile şi relaţii (P., de la pile, C., de la cunoştinţe, R., de la relaţii… ce dracu`, aţi uitat?), a minciunii şi demagogiei profitorilor aşa-zisului comunism,
adică a abuzurilor celor care aveau să le devină patroni, mari parlagii în parlament, apărători, vezi Doamne, ai marilor idealuri liberalo-burghezo-blah,blah, blah…, decît printr-un act de revoltă socială, de rebeliune, chiar cu riscuri (cît de uşor de păcălit au fost săracii oameni de bună credinţă de către aşa-zişii oameni de omenie ai lui Iliescu + Roman şi alţii …), nu mai văd altă cale de ieşire din veşnicile lor zbateri în nevoi, zbateri cărora li se promite o veşnic amînată rezoluţie. Cei bogaţi vor şi ei tot mai cu ardoare război pentru că pe ei n-o să-i sature nimic nicicînd, lacomia lor n+are margini iar sistemul prin care şi+o satisfac nu poate decît să le+o aţîţe şi mai triumfător. Oamenii fac sistemul dar şi sistemul va selecta numai acele exemplare individuale necesare auto-perpetuării sistemului. E un cerc reciproc vicios, al cărui tăvălug se rostogoleşte într-un singur sens. Părelnic avem de a face cu un progres perpetuu şi o abundenţă fără fund. În fapt, un război ascuns, o pregătire de a-l lovi pe semen sau pe semeni cu arme tot mai sofisticate, punînd în pericol nu numai viaţa semenului, ci, în ultimă instanţă, chiar viaţa marelui agresor, opţiune sinucigaşă care face futile orice savante anal-ize asupra tehnologiei şi marilor realizări umane în domeniul distrugerii de sine a speciei om. Viruşi, acte oculte de terorism întreţinînd conflicte pe care mulţi le-ar opri cu mult succes dacă ar fi lăsati s-o facă, viruşi pe internet, teroarea prin pierderea locurilor de muncă şi ameninţări şi promisiuni şantajiste, teroarea prin mijloacele aşa-zis paşnice ale măsurilor administrativ-birocratice, teroarea prin legi care numai omeneşti nu sînt, legi aberante care interzic cercetarea, aflarea adevărurlior despre istoria popoarelor, legi care scot în afara legii nevoia elementară a fiinţei umane de se clarifica în ceea ce priveşte situaţia sănătăţii, a stării mediului în care trăim, mediu de care ne batem joc poluîndu-l pentru singurul scop al măririi ratei profitului pentru cei care îşi bat joc de orice, de oricine, îşi rîd de principii, de omenie, de morală, pentru că pentru ei nu există decît un singur principiu, unul lipsit de orice morală – multiplicarea banilor la infinit, creşterea contului personal în bancă, indiferent ce ar trebui să facă pentru asta. Pentru ban nu nexistă graniţe morale, statale, naţionale…. Nici n-au existat vreodată, deşi ne place să ne iluzionăm altfel. Citiţi-l pe Shakespeare…. E mai actual decît credeţi… ce personaj Shylock! Această piesă nici nu se joacă, pentru că spune prea multe în şi despre această epocă cinică în care banul, mai mult decît orice, erodează tot, continuu şi, mi-e teamă, ireversibil. Poate nu e prea tîrziu, poate mai putem reversa ceva din procesul descompunerii noastre, poate reuşim să stopăm la timp tzunami-ul viitorului război ce ni se pregăteşte tuturor… Este vital şi necesar supravieţuirii noastre, a copiilor noştri, care, au devenit tot mai cinici şi mai debusolaţi şi mai dezabuzaţi de mizeria turnată în sufletele lor de imoralitatea micilor şi marilor acţiuni financiare prin care stăpînii au devenit şi mai tiranici, iar cei stăpîniţi tot mai declasaţi, mai depersonalizaţi, mai înstrăinaţi de ei înşişi şi de univers. Copiilor noştri li se predică paşnica lăsare de fumat, dar sînt expuşi continuu la marea afacere cu cele mai cumplite droguri! Copii noştri sînt, chipurile, educaţi sexualmente, în fapt fiind expuşi războiului ocult sau deschis al banilor împotriva sentimentelor umane şi a moralei prin pornografierea vieţii cotidiene sub pretextul libertăţii de expresie. Ce fel de libertate este asta sub teroarea sexualizării a orice? Copii noştri sînt, chipurile, educaţi cu jocuri de război, despre care s-ar zice că nu sînt decît benigne jocuri, dar, în fapt, ele produc tulburări psihice greu de evaluat, inclusiv o poftă, mai mult sau mai puţin latentă, de violenţă, de care jegurile profitoare şi întreţinători ai focarurilor de violenţă, în lume adulţilor, se bucură rînjind pervers pe sub mustăţi, amuşinînd odată cu mirosurile de carne putrefactă de om şi umflarea cifrelor de afaceri, sperînd că pe ei n-o să-i atingă pîrjolul pe care îl pregătesc sub pretextul unor afaceri cinstite şi paşnice. Care cinste şi care pace? Şi ce mai rămîne din România? Un spaţiu al bălăcărelii, al mez-alianţelor păguboase pentru români, o zonă de mîna a zecea unde profitori de tot soiul îşi fac de cap, palavragii de tip fanariot îşi îmbuibă tîrfele şi oamenii cumsecade abia dacă mai respiră în pestilenţa demagogiilor de tot felul care li se bagă pe gît. Ei, cei însetaţi de adevăr, de creaţie pozitivă, de cercetare şi descoperire, ei, cei de bună credinţă suferă batjocora zilnică, prin existenţa lor salvînd – pînă cînd ? – lepra socială locală şi, mai mult, pe criminalii internaţionali aţîţători ai vechilor şi noilor războaie.
România e un stat extrem de slab. Guvernanţii de după decmbrie 89 nu au făcut decît să aservească România unor interese străine intereselor românilor. Căci nu este în interesul românilor să fie nevoiţi să pribegească aiurea în căutare de mîncare şi salarii mai bune, după cum nu era în interesul românilor să trăiască într-un
lagăr de muncă forţată, adică în ceea ce era România pînă la decembrie 89. Căci asta era- un lagăr, o închisoare de muncă forţată. Occidentul ajunge tot mai mult un lagăr de muncă forţată şi el, dictatura aşa-zisei munci în genere fiind deja tot mai mult politica ex-protectiv- social state aşa-zis dezvoltate. Cum s-ar zice, a înţărcat bălaia! Munca forţată miroase a dictatură socială tot mai acută pe cale de cronicizare. Războiul continuu pentru profit îşi arată faţa, demagogiile devin cinisme tot mai făţişe, alianţele celor mai mari şi mai tari se fac tot mai abuziv în raport cu cei mai mici, debilizaţi şi debusolaţi de războaie reci şi fierbinţi, de fascizări şi comunizări de care oamenii ar fi vrut nu numai să nu audă, dar să nu mai fie vreodată. Dar de unde!?
Dacă războiul vine – şi vine!- trebuie să ne trezim din somnul acesta istoric în care trăim – nu visăm…. TRĂIM! – coşmaruri pe care apoi în cercăm să le dregem vorbind despre eroisme şi idealuri înalte, dar asistăm ca nişte spectatori şi comentatori pasivi la escaladarea forţelor de distrugere în masă dezvoltate de marii, vezi Doamne, înţelepţi politicieni şi afacerişti. Incă o dată- nu există afacere mai rentabilă decît războiul!!! Se vind arme, ideologii, credinţe, uniforme, se distruge ce se nimereşte şi apoi se re-investeşte. Nu mai spun de marile profitruri ale aşa-ziselor ajutoare umanitare, care, în fond, sînt necesara investiţie în întreţinerea cît de cît în viaţă a viitoarei forţe de muncă necesară noilor afaceri, înnoirii maşinii de bani! Căci, oricum i-am spune, vai, măreaţa civilizaţie modernă şi post-modernă se dovedeşte a fi o infernală maşină de bani care tinde să scape de sub control şi chiar scapă, producînd numai o spoială de bunăstare, pentru un timp… apoi…. apocaliptice perioade de regres. Banul are nevoie de distrugere, de război, de aşa-zise revoluţii şi conflicte sociale de tot felul… Fără ele nu s-ar putea multiplica la infinit… Căci acolo tinde banul… la infinit… Ori asta nu intră în umanele măsuri ale omului. Această tendinţă devine o tiranie cumplită chiar şi pentru cei care au impresia că, prin posesie, prin apropriere, pot stăpîni banul. De fapt ei sînt stăpîniţi de bani, dezumanizaţi, transformaţi în extratereştri, în mutanţi duşmani ai semenilor pe care îi demonizează în tot felul sau îi edulcorează, după interes şi caz. Dezumanizarea produsă de cohorta tiraniei numerelor -banii- înstrăinarea de sine şi de ceilalţi este atît de subtilă şi polimorfă, încît seamănă profund cu nebunia. De aceea şi trăim în lumea care arată aşa cum arată. De exemplu pe Bush l-a inspirat Dumnezeu ca să atace Irakul, iar după ciudatul septembrie 11 – ce mişto poveste capitalistă! – vorbea ca sfîntul Paul şi ca Lenin la un loc, adică ori sînteţi cu noi ori cu teroriştii. Bravos, nea Buşache, pardon, Tufiş, c-aşa-l cheamă, ori venim cu mata şi ai tăi (dar care sînteţi, maică? hai, arată-te,mă!), ori mergem, chipurile, cu teroriştii, ai? Şi apoi ni se sugerează că teroriştii sînt, de fapt, musulmani, reîncălzindu-se ciorbele deja stricate ale coşmarurilor otomane şi implicîndu-se conflicte religioase creştin-musulmane. Dar chiar aşa? Care creştini? Care musulmani? Ce-ai dracului sînt ei cînd introduc asemenea diferenţieri grosolane, numai ca să le reuşească jocul conflictelor şi să dea impresia necesităţii morţii, necesităţii maşinii de moarte adică a maşinii de război adică a maşinii celei mai eficiente de bani!!! Ce ideal minunat, nu-i aşa? Omul liberal, omul neo-liberal, omul cu nevoi infinite! Ce cinism ordinar!!! Şi asta trece drept doctrină politică a progresului fără margini! Adică omul cu nevoia de orice, chiar şi cu nevoia de moarte, de crimă, de pedofilie, de rapt, de viol, de ucidere în masă, omul schizo-paranoid al acumulării de capiatl cu orice preţ, chiar şi cu preţul vieţii ca viaţă pe planeta asta şi aşa destul de vitregă, în fond.
Omul cu nevoi infinite…. Ce model teratogenic! Cum modelul ăsta au venit tovarăşii din decembrie 89! Cu el au continuat mineriade, cu el au adus România în ultimul stadiu de dependenţă economică şi politică, cu el au distrus şi ce se făcuse bine după al doilea război mondial, au lăsat agricultura pradă tuturor bandiţilor care mai de care mai hrăpăreţ, au ilegalizat apropae total aşa-zisa privatizare – de fapt un nume decent pentru cea mai sălbatică jefuire a românilor ca popor şi naţiune şi a României ca stat. Cu acest model şi sub acest semn al acumulării infinite de cifre în conturi România şi lumea sînt conduse spre al treilea -sau al cîtelea? – război şi mondial, in care este probabil ca media de vîrstă pentru participanţi să scadă la 10-11 ani, din moment ce există atîtea simulatoare electronice de război. Nu-i de mirare că vor să scadă media de vîrstă pentru vîrsta consimţămîntului sexual!! Este de revoltă!!! De revoltă autentic catarctică, purificatoare, adică! Nu numai Rusia e un cuib de viespi. Lumea este pregătită de către cloaca banilor să participe activ, cu drag, cu eroism, cu tot rahatul ăsta ideologic la un dezastru din care unii speră să facă şi mai mulţi bani decît fac în mod paşnic prin dobînzi, prin producţie de mărfuri care ucid paşnic şi violent, ucid clipă de clipă, distrug suflete, destine, vieţi, prin pornografiere şi prostituare generalizată. Că nu-i mai satură Dumnezeu!

Scenariul clasic ar fi ca in urma unei asemenea conflagratii mondiale una din partile sus mentionate va fi castigatoare….oricum nu-i bine! Nici daca ne rusificam dinnou nici daca ne americanizam sau ne evreim!!!
Solutia faina ar fi sa se destepte Europa si sa se aplice principiul “cand doi se bat al treilea castiga”, adica statele Europei, si sa se schimbe lumea asta corupta si materialista odata! Dar…scenariile sunt multe si nu vreau sa dau in SF-uri aici ;)