ZECE OAMENI la răcoare, majoritatea finlandezi; cel putin 20 de milioane de euro, valoarea unor comisoane oculte sau facturi false implicînd firme finlandeze si estoniene; sute de muncitori ilegali, provenind din tările baltice si din Polonia, reperati pe santierele din regiunea Helsinki: este cea mai mare afacere din domeniul muncii la negru din ultimii ani din Finlanda.

O “lovitură frumoasă” reusită de echipa comisarului Markku Ranta-Aho, responsabilul unui grup creat acum doi ani si care numară saptesprezece inspectori ai politiei judiciare, specializati în lupta împotriva retelelor de muncă la negru în care sînt angrenati cetăteni străini. Oamenii legii pot conta si pe niste aliati pe cît de neasteptati, pe atît de discreti: o mînă de sindicalisti de la Federatia finlandeză a lucrătorilor din constructii, care supraveghează santierele si oferă informatii politistilor.

Această cooperare, bazată pe încredere, nu este consfintită în scris, ea este chiar ignorată de opinia publică finlandeză. “Avem un sistem foarte bun de informare internă, si astfel aflăm imediat cînd apar muncitori străini”, explică Matti Harjuniemi, presedintele sindicatului lucratorilor în constructii, care numără 80.000 de membri, adică 72% dintre salariatii din această ramură. “În sectorul nostru există o lipsă de mînă de lucru, dar vrem ca muncitorii străini să respecte aceleasi conditii ca si finlandezii”, arată el.

Delegat de sindicat, Esko Auvinen are de cinci ani sarcina să supravegheze santierele finlandeze pentru a depista lucrătorii ilegali sau companiile care încalcă legea exploatînd muncitorii, în special pe cei străini. Majoritatea străinilor vin din Estonia, aflată la 3 ore de traversat cu feribotul de Finlanda.

Pe santiere, Esko Auvinen pune întrebările cu discretie. În mod normal, nu spune ca vine din partea sindicatului. “Cu tot acest du-te-vino al subcontractantilor, pot să trec neobservat”. Îi trebuie timp pentru a cîstiga încrederea muncitorilor. Vorbeste limba rusă si se interesează de tipul de contractul pe care l-au semnat, de programul de lucru, si evident de salarii. “Cînd constat o infractiune, sindicatul nu poate interveni. Rolul meu este să transmit informatia la politie”, spune Auvinen. Limita pe care si-a impus-o este nedivulgarea identitătii lucrătorilor care îl informează. “În ce priveste restul, nu-mi fac probleme de constiintă în ce priveste colaborarea mea cu politia; politistii finlandezi sînt de încredere si au o bază etică foarte profundă.”

Frica de mafie

“Această colaborare nu este oficială, recunoaste Harjuniemi. Dar dacă vrei cu adevărat rezultate, trebuie să colaborezi cu autoritătile. Se pot ivi probleme de principiu în cazul unui sindicat de stînga, dar politistii contribuie si ei la mentinerea Statului-providentă”. “Principalul motiv al acestei cooperări tine de teama care exista, înainte de extinderea UE, că mafiile estoniană si rusă vor invada piata finlandeză”, explică Jari Hellsten, fost jurist al SAK, Confederatia sindicatelor finlandeze. Cînd nu e dovedită frauda, sindicatele incearcă să impună acorduri colective făcînd blocada pe santier. De doi ani, mai mult de 70 de astfel de actiuni au fost realizate, cele mai multe împotriva unor companii estoniene. “Dar dacă stim că politia derulează o anchetă pe acel santier, nu facem blocadă pentru a-i lăsa să lucreze”, precizează Auvinen.

Mii de muncitori estonieni ajung în Finlanda, recrutati de agentiile de muncă temporară care au înflorit în ultimul an si jumătate la Tallinn. Unele surse afirmă că ar exista între 120 si 200 de astfel de agentii. “O parte dintre aceste societăti sînt conduse de infractori finlandezi care, după ce au fost condamnati în Finlanda, nu mai au dreptul să înfiinteze o societate aici, explică comisarul Markku Ranta-Aho. Asa că pleacă în Estonia si îsi dirijează afacerile de acolo.” Ziarele estoniene publică în fiecare zi anunturi de recrutare pentru santiere în străinătate. “Multe dintre aceste companii estoniene nu plătesc nici impozite nici taxe, si retin 18% din salariul muncitorului ca un fel de cotizatie care intră în buzunarele lor. Uneori, îi obligă pe acestia să plătească un fel de ‘taxă de intrare’ de 5000 de coroane (320 de euro) pentru a se înscrie la agentia lor”, arata Harri Alhainen, ofiter de legătură al politiei finlandeze la Tallinn.

În decembrie 2002, Confederatia sindicatelor finlandeze a deschis un centru de informare la Tallinn pentru a-i informa pe estonieni asupra salariilor si locurilor de muncă din Finlanda. Dar Jarkko Tainio, director al unei agentii de plasare a fortei de muncă din Tallinn estimează că “70% dintre muncitorii estonieni din Finlanda lucrează la negru”. “Uneori firmele plătesc pe hîrtie un salariu corect, dar primesc înapoi o parte din salariul muncitorului, pînă la 500 de euro pe lună, pentru ca acesta să aiba acces pe santier”, povesteste un finlandez, fost intermediar în acest gen de afaceri, astăzi urmarit de justitie. Pentru el, frica de mafie e doar o momeală. “Întreprinderile normale sînt cele care se dedau la acest trafic”. (Dan Ghita)