Elvetienii au respins propunerea de simplificare a procesului de naturalizare a strainilor.

Dan Ghita

INTR-UN referendum desfasurat duminica trecuta, 56% dintre elvetieni au votat impotriva propunerii de simplificare a procesului de acordare a cetateniei elvetiene strainilor. Propunerea guvernului prevedea scurtarea procedurilor de acordare a cetateniei elvetiene pentru strainii din “prima” si “a doua generatie” si acordarea automata a cetateniei pentru copiii straini din “a treia generatie”. Procesul de acordare a cetateniei elvetiene este unul din cele mai restrictive din Europa, in ciuda faptului ca din cele sapte milioane de locuitori ai Elvetiei, aproape 1,5 milioane sint straini.

Simplificarea acordarii cetateniei a fost propusa de guvern si sustinuta de toate partidele elvetiene cu exceptia Uniunii Democratice de Centru (UDC), partidul care a obtinut cele mai multe voturi la ultimele alegeri.

Faptul ca populatia a impartasit pozitia UDC, considerat un partid “xenofob”, a stirnit indignarea celorlalte partide si a intregii mass-media elvetiene. “O zi trista pentru Elvetia”, “Mi-e rusine ca sint elvetian” si alte fraze patetice ale “formatorilor de opinie” tronau pe prima pagina a jurnalelor si tineau prim-planul jurnalelor de stiri. Nu putine au fost vocile care au invinuit chiar sistemul democratiei participative, aplicat de secole in Elvetia, pentru faptul ca poporul nu a votat “cum trebuie” la acest referendum.

Vehementa “formatorilor de opinie”, jurnalisti si politicieni deopotriva, poate avea o explicatie, dincolo de atasamentul fata de valorile multiculturalismului si aversiunea fata de identitatea nationala. Ea marcheaza neputinta acestora de a controla un popor intreg, de a-i dicta ce trebuie sa gindeasca si cum trebuie sa voteze. Elvetienii, altfel niste oameni toleranti si deschisi la minte, au stiut sa puna piciorul in prag si sa spuna “stop” atunci cind au simtit ca identitatea lor nationala e pusa in pericol.

A contribuit la aceasta constientizare si experienta tarilor din jur: Franta, Germania, Italia si-au demonstrat timp de zeci de ani toleranta si ospitalitatea fata de cele mai diverse natii ale Pamintului ajungind acum sa realizeze, prea tirziu pentru ele, ca se confrunta cu o problema pe care nu o mai pot controla. Comunitatea musulmana, puternic reprezentata in cele trei tari, mereu refractara la integrare si din ce in ce mai agresiva, a ajuns sa puna in pericol insesi fundamentele acestor state. Chestiunea voalului islamic a suscitat dezbateri aprinse vizind caracterul laic al statului francez, un principiu intangibil de la 1789 incoace. Aceste dezbateri continua si la ora actuala si, mai mult, s-au extins in mod simptomatic si in tarile vecine.

Poate nu intimplator, unul dintre cele mai puternice mijloace de persuasiune folosite de UDC in campania referendumului a fost un afis prezentind copia unui act de identitate elvetian eliberat pe numele lui… Ossama bin Laden. O gaselnita de marketing politic, desigur, dar nu atit de departe de adevar: un frate vitreg al lui Ossama, Yeslam bin Laden, audiat in prezent de justitia franceza pentru “ingineriile financiare” ale familiei sale, a fost naturalizat ca… cetatean elvetian acum citiva ani.

Rezultatul referendumului ar fi trebuit sa fie un semnal de alarma pentru cei care au sustinut in Elvetia slabirea criteriilor de acordare a cetateniei. Sa le ridice semne de intrebare asupra valabilitatii ideologiei multiculturaliste, o ideologie pe care un popor deschis precum elvetienii nu sint, totusi, dispusi sa o inghita pe nemestecate. In schimb, politicienii si mass-media elvetiana au preferat sa ignore faptul ca poporul lor ar putea avea dreptate si au tras semnalul de alarma in directia contrara: “poporul a gresit, poate poporul n-ar mai trebui sa decida”. In acest context, n-ar fi exclus sa vedem in cel mai scurt timp in Elvetia initiative de restringere a dreptului cetatenilor de a decide in problemele care ii privesc, un principiu de baza al democratiei participative, devenit, se pare, din ce in ce mai incomod in ziua de azi.