Radu Negrescu-Suţu

LA PARIS, în Cimitirul Montmartre, se află mormântul simbolic al victimelor comunismului, inaugurat de românii din Exil la 25 februarie 1990, în prezenţa seniorului Coposu. Construit din iniţiativa a doi foşti deţinuţi politici anticomunişti, Cicerone Ioniţoiu şi Remus Radina, din donaţiile exilaţilor români, mormântul trebuia să comporte următoarea inscripţie: ,,Martirilor români exterminaţi în închisorile comuniste pentru credinţa în Dumnezeu şi pentru apărarea libertăţii ţării lor. Refugiaţii politici recunoscători.’’ Din considerente politice, primăria Parisului nu a aprobat textul, ajungându-se în final, după multe tratative, la un text prescurtat, care a fost gravat pe lespedea de marmură a mormântului: ,,1944-1989. Românilor căzuţi pentru Dumnezeu şi democraţie. Exilaţii români’’

În fiecare an, de Ziua Eroilor, care coincide cu Înălţarea Domnului, românii din Exil îşi cinstesc martirii reunindu-se la mormântul lor simbolic, în timp ce preoţii ortodocşi şi greco-catolici oficiază veşnica lor pomenire.

Acest loc de reculegere şi înfrăţire românească, unde au venit multe personalităţi politice şi culturale din Ţară, a devenit o singură dată loc şi prilej de învrăjbire, în 1998, datorită prezenţei indecente şi nedorite a fostului ambasador român la Paris, Dumitru Ciauşu, care a fost poftit sa părăsească cimitirul, datorită trecutului său comunist. Aici vin, în fiecare an, într’o pioasă reculegere, legionari, liberali şi ţărănişti, fiecare cu martirii lor, comuniştii însă nu au ce căuta.

Anul acesta, din iniţiativa inimosului ziarist sibian Ilie Mihalcea, procesiunea a căpătat o notă inedită. Cu ajutorul altui sibian, Toni Postea, care a executat manopera necesară, în interiorul mormântului a fost depus de către participanţi pământul adus de Ilie Mihalcea şi Ana Ţuţuianu de pe mormintele martirilor anticomunişti din cimitirele aflate la Suceava, Cluj, Galţiu (Gavrilă Ogoranu), Bucureşti, Braşov, Sibiu, Sighet (Cimitirul săracilor) şi Constanţa (Canal).

În plus, întors anul trecut dintr’o călătorie în Egipt, Dl. Mihalcea a adus câteva fructe uscate căzute din sicomorul aflat în curtea mănăstirii de rit copt din Al-Matariya (un cartier din Cairo, situat aproximativ pe locul fostul Heliopolis), arbore cunoscut sub numele de ,,Copacul Mariei’’ (foto). Pe locul unde creşte copacul, a poposit acum două milenii Sfânta Familie cu pruncul Iisus, în fuga spre Ţara Egiptului. Locul se afla pe atunci în plin deşert şi tradiţia povesteşte că un copac a apărut în mod miraculos în acel loc, pentru a le permite fugarilor să se adăpostească la umbră şi să se hrănească cu fructele sale. Alături de copac a ţâşnit un izvor, permiţându-le să-şi astâmpere setea şi să-şi spele veşmintele. Izvorul mai există şi astăzi, doar copacul nu mai este acelaşi, ci unul sădit în 1672, întrucât primul s’a năruit în 1656. Sub copac, pe un suport, se află trunchiul şi o creangă groasă din primul copac, venerate de pelerinii creştini.

Simbol al exilului Sfintei Familii cu divinul prunc pentru a-I salva viaţa, fructul a fost depus în interiorul mormântului de exilaţii români, refugiaţi şi ei în Lumea liberă, pentru a-şi salva vieţile ameninţate de prigoana comunistă.

Fondatorii mormântului şi iniţiatorii acestei procesiuni anuale au ţinut câte o cuvântare, iar Remus Radina a recitat din poeziile lui Radu Gyr şi Nichifor Crainic. Cicerone Ioniţoiu a ţinut să înmâneze public ,,ştacheta’’ de acum înainte Dlui Mihalcea, care se va ocupa în viitor de continuarea acestei tradiţii a Exilului.

Pe mormânt a fost depus un buchet de flori roşii, galbene şi albastre, iar slujba religioasă a fost oficiată de preotul ortodox Vasile Urda.

Dumnezeu să-i odihnească pe martirii Neamului ! Hristos S’a înălţat !

Radu Negrescu-Suţu, Paris, 17 mai 2007