Vlad Jecan

IN LUNA MAI, saptezeci dintre familiile victimelor masacrului de la Katyn din 1940 au deschis, la Curtea Europeana pentru Drepturile Omului din Strasbourg, un proces pentru daune si reparatii. Unii vor ca vinovatii aflati inca in viata sa fie judecati, altii, doar ca faptele sa fie recunoscute, iar Rusia sa dezvaluie tot ce stie despre acestea.

“Nu suntem interesati de razbunare, si nici nu vrem sa pedepsim pe cineva” spune un supravietuitor al masacrului, Zdzislaw Peszkowski, acum in varsta de 85 de ani. “Vrem doar ca adevarul sa fie cunoscut pretutindeni. Aceasta nu e o problema care-i priveste doar pe polonezi. Pentru a inchide capitolul istoriei celui de-Al Doilea Razboi Mondial este necesara dezvaluirea tuturor circumstantelor care au dus la aceasta atrocitate.”

In 1943, cativa soldati germani au descoperit o groapa comuna in padurea Katyn langa Smolensk, in Rusia de vest. In groapa se aflau cadavrele a cel putin 4000 de ofiteri polonezi, in uniforme. Acestia fusesera ucisi in aprilie 1940, dupa ocuparea estului Poloniei de catre URSS in 1939.

In speranta ca vor da o lovitura grea colaborarii dintre Aliati, oficialii nazisti au facut publica descoperirea, acuzand pentru masacru Uniunea Sovietica. Moscova a negat vehement, replicand ca germanii nu faceau astfel decat sa incerce sa isi acopere propriile atrocitati.

Desi aveau si ei suficiente dovezi in sprijinul tezei ca sovieticii erau autorii, aliatii vestici au decis se priveasca in alta parte. Presedintele american Roosevelt a respins afirmatiile ca fiind “propaganda germana si un complot german”. Mai mult, conform unor date de ultima ora, Winston Churchill s-ar fi impotrivit unei cereri venite din partea guvernului polonez in exil pentru cercetarea evenimentelor de la Katyn de catre Crucea Rosie Internationala, informeaza CNN. “Cu cat se spun mai putine despre asta cu atat mai bine”, il citeaza pe liderul britanic Hoover Institution on War, Revolution and Peace de pe langa Universitatea Stanford.

Asasinatele in masa au fost executate in trei locatii diferite, insa doar numele uneia a ramas in istorie: Katyn, zona impadurita situata in Belarusul de azi. Sovieticii au “preferat” mai ales ofiteri polonezi, dar si scriitori, profesori, jurnalisti, ingineri, avocati. Toti au fost executati cu cate un glonte in ceafa.

In 3 martie 1959, Aleksandr Shelepin, seful KGB, oferea datalii complete in legatura cu numarul celor executati in acest adevarat genocid anti-polonez, intr-un memorandum - evident secret - remis lui Hrusciov. Conform arhivelor sovietice, deschise dupa 1990, totalul a fost de 21,857 morti:
- 4.421 ucisi in padurea Katyn (regiunea Smolensk)
- 2.820 in lagarul Starobelsk (langa Harkov)
- 7.305 in alte lagare si prizonieri in Ucraina de vest si Belarusia de vest.

Vreme de cinci decenii, amintirea celor intamplate a deteriorat relatiile dintre Moscova si Varsovia. Abia in 1990, in plin “dezghet” presedintele sovietic Mikhail Gorbaciov a recunoscut ca omorurile au fost savarsite de politia secreta a lui Stalin, dupa cum citim in The Independent.

(foto: monumentul ridicat in amintirea celor ucisi la Katyn)